7,569 matches
-
Tradiția creștină dictează că în ajunul și în ziua de Boboteaza să se sfințească Agheasma Mare pe care creștinii ortodocși o pot lua înainte de masă în perioada 5 ianuarie - 14 ianuarie. Cu Agheasma Mare se sfințesc: Prapurile, Crucea și troițele, Clopotul, Vase și vesminte liturgice, Icoane, Biserici, Sfanțul Mare Mir. Pe langă tradițiile bisericești există și o serie de obiceiuri populare care se leagă de sfântă sărbătoare a Bobotezei. În unele zone din țară se colinda de Boboteaza, se prind farmece
Botezul domnului – sarbatoarea de Boboteaza 2017 [Corola-blog/BlogPost/93041_a_94333]
-
să bată “câmpurile”, să adune afine și bureți de fag, si, mai ales, să aibe grijă de cimitirele în care își dorm somnul de veci părinții și bunicii lor. Și să îngrijească de Biserică. La Gărâna (Wolfsberg), prin grijă pemilor, clopotul Bisericii bate în fiecare zi. De două ori. În satul în care toate casele sunt albe, în 1978, o familie multietnică- așa cum sunt foarte multe înBanat, cu mama germană și tata român- a închiriat o casă. Lori Ducă - mama nemțoaica
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
a fost strămutat din biserica Sfântul Gheorghe Nou și depus în Paraclisul Patriarhal, pentru a se săvârși cuvenita slujbă de pomenire. Apoi, a doua zi a urmat o procesiune, în cadrul căreia sicriul cu cinstitele oseminte a fost purtat, în sunetele clopotelor bisericilor, de-a lungul a mai multor străzi din București, și repuse în biserica Sfântul Gheorghe Nou, unde se află și astăzi. Prin aceasta, s-a dat cuvenita cinstire celui care, vreme de un sfert de veac, a știut să
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
Mărturisim cu tot regretul și cu scuzele de rigoare că nu am citit nici unul dintre romanele anterioare: Ilca (1993), Iad în raiul de acasă (1999), Clopotul cu două limbi (2002), Fabrica de iarbă (2011) și Doi pe o cruce (2015) ale scriitorului și jurnalistului maramureșean Nicolae Goja. Romanul Cimitirul copiilor (Editura ,,Eurotip”, Baia Mare, 2016), pe care l-am primit recent, ne arată un scriitor pe deplin
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
Autorului BALADA GÂNDULUI La poarta sorilor de seară scriu balada gândului, ciugulit de păsări-liră; încep să mă caut în cenușa unei ierni -plecată și umilă-. Dintr-o lacrimă rotundă picură suflete pierdute, uitate undeva, în memorie, tresărind la ding-dongul unui clopot din balada gândului, -scrisă la poarta sorilor de seară-. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: BALADA GÂNDULUI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
BALADA GÂNDULUI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383152_a_384481]
-
se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toți Câinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii, Chipuri de copii aduc bucurii. Iarna în trăsură trece peste văi, Clinchete răsună, clopot, zurgălăi Copacii își pleacă creaga la pământ Au făcut cu toții, tainic legământ! Îngeri, serafimi apar din icoane, Împlinesc cu toții sfintele canoane, Timpul primenit în straie de nea Peste toată lumea simplu să mai stea... 14.01.2017 foto sursa internet Camelia
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iarna prea grăbită s-a pornit să dea Un ocol prin țară cu suita sa... Și-a cernut zăpada din cerul lumină Peste tot pământul îngerii să vină. A bătut din clopot ruga deșteptării, Tot ce-i rău și trist să mai dăm uitării În strana de veghe candela-i aprinsă Să ne întărim cu toți prin credință! În cămașa albă a îmbrăcat câmpia, Doar în amintire-i cântă ciocârlia Peste munții
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
un simbol etc. Ex: „Îți mai aduci aminte de o vară/ Când sângele fierbinte-l simțeam o povară?/ Noi încolțeam amândoi în săruturi,/ Prin lanuri de maci, pierduți ca doi fluturi” (Au înflorit, iubito, macii). Structurat în trei cicluri: „Sub clopotul iubirii”, „Inscripție pe inimă” și „Poeme în oglindă - parodii”, volumul conturează în miezul iubirii „legea” acestui univers ce creează în jurul unei perechi un caracter regulat care intervine într-un fenomen, exprimând esența lui, adică a firii. Există în poezia lui
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
curgea în ... III. PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuză a timpului suspendat, din mine, era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot, inițial spaima urma calea și consistența unei dezintegrări asemănătoare undelor unei ape în care a căzut o piatră, apoi, începutul unei liniști de cele mai multe ori iluzorii trăgea înapoi toate acele unde dilatate pînă aproape de dispariția completă. Sforile se mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptat pe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... Citește mai mult Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuzăa timpului suspendat, din mine,era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot,inițial spaima urma calea și consistența unei dezintegrăriasemănătoare undelor unei ape în care a căzut o piatră,apoi, începutul unei liniști de cele mai multe ori iluzoriitrăgea înapoi toate acele unde dilatate pînă aproapede dispariția completă. Sforile se mai tăiau uneori, nu știu cine
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
poduri, Cerul Vieții este tulburat Și rămân pe drumuri multe noduri Cu origini sigure-n păcat... Ape tulburi și pescari de vieți, În novod prind firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar nu are cine să le-audă Turma a rămas fără păstor, Răsturnată pare acum și cârma... Se rostesc Cuvinte fără sevă, Dezgolite clar de conținut, Zvonul strigă că Adam și-o Evă Din cerescul rai au
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
niște table. Sau ar fi vânturat niște spade. Mâna Îi alergă la daga pe care o purta mereu asupra sa, Într-un buzunar ascuns În interiorul hainei. Oameni Înarmați, În spatele ușii lui, la acea oră. Cât timp se scursese de la dangătul clopotului care dăduse stingerea? Se simțea dezorientat. Căută cu privirea un semn care să Îi redea sentimentul timpului, Însă, dincolo de fereastra Îngustă, cerul negru nu arăta Încă nici o urmă a zorilor. Se ridică În tăcere și stinse lumânarea, pitulându-se lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
transporte În camera celor morți În singurătate, de la Ospedale della Misericordia. Folosește carul cu care am venit. Eu mă voi Întoarce pe jos. Lăsați la poartă dispoziție să pot intra. — Dar nu e cel mai nimerit... pe timp de noapte. — Clopotul de dimineață a sunat de o bucată de vreme. În curând se va crăpa de ziuă. Am nevoie să răsuflu. Să mă gândesc. Ieși din biserică străbătând Înapoi drumul din jurul abisului. Pe margine avu o amețeală, pe când trecea pe buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priveau impasibili, ca niște motani bine hrăniți. Lui Dante Îi aminteau de acei samsari din Arta lânii pe care Îi zărise de atâtea ori pe străzile Florenței, braț la braț cu mușteriii, și pentru o clipă fu cuprins de Îndoială. Clopotul de stingere sunase de ceva vreme când Își luă rămas bun. Dar nimănui din jur nu Îi păsa de stingere, de parcă toată lumea din acea cârciumă s-ar fi bucurat de un permis de liberă trecere. În dreptul ușii se Încrucișă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
slăbi mijloacele de apărare... — Nu vă lăsați Înșelați de numărul aparent neînsemnat, replică Dante. Se pare că nu cunoașteți starea de decădere a milițiilor noastre, după ani și ani de conducere execrabilă. Dacă, În clipa asta, ar trebui să tragem clopotul de război, cine credeți că s-ar prezenta pe Câmpul lui Marte? Câteva mii de negustori amărâți, care nu s-au mai antrenat de cel puțin acum trei ani, slab pregătiți, prost Înarmați, fără ofițeri, fără doctrină, fără disciplină, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îi interogau pe postulanți, spre a le da drumul să treacă dincolo de o ușă joasă, ori spre a-i respinge potrivit unor criterii misterioase. Păreau să fie la ordinele unui arbaletier echipat cu o armură impunătoare, masiv precum un clopot de catedrală. Mișelul acela era autoritatea supremă, șezând pe un butoi și judecând prin câte un mormăit sau prin câte un gest vag al mâinii, iar uneori pur și simplu ridicând din sprâncene. Presat de mulțimea care Îl Înconjura, Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
locul căsuțelor din vechiul cartier. Dar exista ceva nesănătos Îndărătul fastului noilor construcții, care se Înălțau printre podgorii pentru a găzdui gloata forfotitoare a orășenizaților veniți de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În cele din urmă. La aceeași oră, În mânăstirea Santa Maria Novella În camera sa, cardinalul de Acquasparta ședea Într-un jilț. Avea fața Întoarsă către mica fereastră de la care se zărea clopotnița Abației, o tăietură de cuțit În azur. Clopotul bătea ora a noua. Auzi În spate o mișcare ușoară și un suspin. Cineva parcă voia să Îi atragă atenția, dar cu discreție. Își Îndreptă Încet privirea spre el. Noffo Dei era În picioare În fața ușii. La un gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stradă, apelă la Întreaga sa energie ca să-și potolească turbarea din minte. Se gândi Încă o dată la misiunea sa. Mai era Încă timp, Înainte de ora stingerii. Străzile ce duceau spre San Marco mișunau de oameni lipsiți de orice ocupație, după ce clopotele anunțaseră sfârșitul zilei de lucru. Însă, cu toată aglomerația, ajunse repede la locuința juristului. Avea senzația că, la trecerea sa, oamenii se dădeau la o parte intimidați. Omul era În chilia lui, lucrând printre codice deschise pe masă și foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tu toată ziulica cu ghergheful și să tragi cu urechea să simți dacă nu se-apropie vreun cal!... Auzind bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd, intră silențios, în papuci de casă, bătrânul majordom Piotr. Bine c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd, intră silențios, în papuci de casă, bătrânul majordom Piotr. Bine c-a plouat - zise el înaintând lent pe covor. Dacă mai ținea o săptămână zăpușeala asta, pierdeam toată rapița. Vezi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se lăsă tăcerea. — O, cum am uitat! - tresări doamna Potoțki. Cu ce să vă servesc? O dulceață, un gem, o cafea, o..., dacă îndrăznesc, votkă? — Cel mult un gem - răspunse cu amabilitate Metodiu. Doamna Potoțki trase de șnur. Se auzi clopotul cel grav bătând în altă încăpere. Instinctiv, cei doi călugări își făcură cruce. într-un târziu, stârnind praful, apăru bătrânul Piotr. Episodul 118 AL TREILEA DIALOG GOTIC — Venerabile Piotr - spuse doamna Potoțki către majordom - te rog adu-ne trei gemuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să le spun mamelor petrecute de mult, alunecînd prin pînze freatice, mîngîind maluri și rădăcini, ivindu-se În Întuneric la geam fără chip, punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l!“ „El se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn și tăcut și lui Iosif cel tînăr, adormit pe vioară și lui Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în preajma orchestrei, dar cu scaune cu picioare verzi de fier, cu spătare de un galben strident și cu striații care-ți lasă semne regulate pe îmbrăcăminte; bulevarde unde, seara, când tubele cântă Faust, într-o biserică învecinată încep să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al aramei în comparație cu care valsul trompetelor ți se pare insuportabil de strident. Mai există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]