1,605 matches
-
de "eroii" din comediile și schițele lui Caragiale, primește diverse irizări, inclusiv foarte întunecate. Multe epistole ilustrează, astfel, chiar umorul negru, însă în varianta benignă, din lecția însușită de la autorul nuvelei Pastramă trufanda. De exemplu, în scrisoarea adresată unei anume coana Matilda, prin care vechilul o informează asupra pagubelor produse de război, "hazul de necaz" sau doar idioțenia inocentă, pune în umbră gravitatea contextului, evidențiabilă în derizoriul din inventarul "activelor" salvate: "S-au găsit de asemenea de numita Lină, o mulțime
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
primii explicații valabile privind perenitatea tipurilor caragialiene: "Prin generalizarea procedeului simplificării psihologice, nu există așadar, oameni cu pasiuni contradictorii, cu o viață complexă, ci păpuși reduse la o singură formulă energică: "Aveți puțintică răbdare", "Eu cu cine votez?", "Curat așa, coane Fănică.", "Rezon!", "Eu, familia mea de la patruzopt". Atât. Poți învârti manivela, dar e fără rezultat. Formulele sunt totuși puternice și, prin simplitate energică, prin repetiție sistematică, se întipăresc ca medalii imperiale; de aici, din acest proces psihologic, în parte, și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și simpaticul bărbier Mișu Fumuriu, personajul nuvelei P.N.V. din ciclul Nuvele bărbierești al lui Victor Papilian. Respectivul descendent al vicleanului Figaro amintește instantaneu de spiritualul Mitică, strămoșul său autohton, prin cameleonismul replicilor și prin șarmul neprețuitelor sale "găselnițe" de tipul: "Coane, să te rază frizerul, să te ducă șoferul și să te iubească vădana de treizeci de ani [...] Așa suntem noi, bărbierii de soi. [...] Avem vorba iuțită și râsul scurt ca chibriturile bune"41. Discursul ironic lasă târziu să se întrevadă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spațiul Bucureștiului de la începutul secolului trecut. Problematica din titlu este dezvoltată dintr-o dublă perspectivă: cea a chiriașului nevoit să rătăcească prin tot orașul în căutarea unei locuințe decente și rezonabile ca preț, și cea a fostei sale gazde, proprietăreasa coana Tinca, surprinsă neplăcut după fiecare nou eșec în contactele cu mușteriii mereu imprevizibili. Fauna umană citadină în permanentă căutare a profitului necinstit este dezvăluită însă cu indulgență și amărăciune, ceea ce dizolvă satira, pe care simțul critic al autorului Momentelor a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toate acestea, în esență, tema schiței caragialiene De închiriat dobândește amploare în romanul lui Damian Stănoiu pe aceleași coordonate ale comicului tangețial absurdului: căutând "mai binele", Liță Soare sfârșește prin a se convinge că l-a avut deja, întoarcerea la coana Tinca reprezentând singura soluție după un traseu inițiatic marcat de succesive dezamăgiri: de la frumoasa proprietăreasă care îl jecmănea sistematic supunându-l unui regim alimentar și termic insuportabil și inuman, la doamnele respectabile ce se dovedesc viclene codoașe, la autodeclarate "fete
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
datoriilor, asupra seninătății cu care soții sunt înșelați în propriile camere, asupra unei lumi corupte și desfrânate, reflectate cu obiectivitate. Ultimele replici din roman sugerează clar resemnarea și detașarea izbăvitoare în raport cu mizeria umană întâlnită la tot pasul: "Rea e lumea, coană Tincuțo!... -E dată dracului. Mai vrei un ceai?"103 Astfel, ceea ce reprezintă marca diferențiatoare față de viziunea caragialiană este, așa cum spuneam, dramul de înțelegere din privirea umoristică asupra lumii descrise, în care personajele lui Damian Stănoiu reușeșc să supraviețuiască fără a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin recunoașterea instantanee a contextului lor inițial, iar o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri de tipul à la Rică Venturiano, à la Pristanda, à la Coana Veta etc. Așa se explică și de ce, de pildă, unui scriitor ca D.D Pătrășcanu, Tudor Vianu îi reproșa lipsa de originalitate și cantonarea într-un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de replici din care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai mei. Ține minte Jenică că dacă faci una ca asta va arunc cu vitriol în biserică și num pasă cea fi să râdă una ca Ioneasca de mine care a și început dealde Lenuța și Frosânica să mă întrebe coană moașa ce mai face domnu Jenică la Bacău. Atâta îț spun Jenică.143 Așa cum precizam, Al. O. Teodoreanu se dovedește astfel un sârguincios "ucenic la clasicul" Caragiale, a cărui lecție de încondeiere și arhivare a vorbirii "moftologice" și-a însușit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută. Fie că asistăm la conversațiile caraghioasei bătrâne Vica, fie că suntem intruși în universul lăuntric al gândurilor și al amintirilor acesteia, exprimarea deficitară și obsesia culinară ne amintește de insațiabila coană Lucsița din La Moși. Iată, de pildă, cum rememorează madam Delcă împrejurările legate de moartea fratelui ei: [...] ce erea în sufletu ei numa ea știa... Să stai să iei carne pentru pomană... Da' frigider n-avea ei, n-apucase să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precum: "Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire", ,noi aclamăm munca, travaliul care nu se face de loc în țara noastră", " Numai noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom face pași îndărăt și vom fi în avangarda istoriei!", " Ca să schimbi totul nu trebuie să schimbi nimic" etc. Fantezia verbală asociată dereglării psihice și biologice a personajului duce la construcții lingvistice a căror dezaxare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stilul de viața al eroilor lui Urmuz se opun abundenței și diversității de "lucruri tot ușoare"89 consumate "frumos"90 la serate literare 91, amalgamului de sortimente comandate zile în șir prin berării sau în mod nesățios de către "voluptoase"92 coane Lucsițe la Moși. Până și bătrâna cerșetoare din povestirea Calul dracului poate să-i încropească un adevărat festin oaspetelui nocturn din "o costiță de purcel, niște colaci și turtă dulce și mere" la care adaugă știutoare "un clondiraș cu rachiu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Albatros, București, 1995. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997. Olăreanu, Costache, Frica, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Papadat-Bengescu, Hortensia, Logodnicul, Editura Junimea, 1986. Papadat-Bengescu, Hortensia, Concert din muzică de Bach, Editura Albatros, București, 1990. Papilian, Victor, Coana Truda, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988. Pătrășcanu, D. D., Opere alese, vol. II, Editura Junimea, Iași, 1972. Peltz, I., Nopțile domnișoarei Mili, Editura pentru literatură, București, 1969. Peltz, I., Actele vorbește!, Editura Minerva, București, 1971. Petrescu, Camil, Mitică Popescu, Editura Albatros
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
113-119, Loredana Ilie, Pișicherul postcaragialian, "Buletinul Universității Petrol-Gaze", din Ploiești,vol. LV, seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. 40 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 282. 41 Victor Papilian, Nuvele bărbierești, în volumul Coana Truda, Editura Dacia, ClujNapoca, 1988, p. 44. 42 Victor Papilian, op. cit., p. 48. 43 Ibidem. 44 Idem, p. 50. 45 Nicolae Florescu, Postscriptum la Mircea Eliade, Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, Editura "Jurnalul literar", București, 2000, p. 167. 46
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
secolului trecut. După cele câteva albume Haplea cu succes răsunător la public (Haplea. Pățanii și năzdrăvănii în 1926, Haplea la București în 1928, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii în 1929, Haplea în străinătate în 1930, Haplea la școală în 1932, Coana Frosa la București în 1933 ori Haplea la stăpân în 1938), seria se stinge sub presiunea cenzurii regale, deoarece expunea o critică de stânga a societății românești. În 1936 se mută în tabăra concurenței de dreapta, la revista Universul copiilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de „urmăritori“, și îmbrăcat cu blană de lup, sprijinit în toiag, colinda ulițele satelor, ori se afunda în pădure zicând că-l caută pe „Suru“... Totuși, cu un comportament tulburat și stăpânit de o idee fixă, era greu de urmărit. Coana Smaranda, Boieroaica, plângea și se ruga zi și noapte sub candelă la Sf. icoană, cerând pentru nenorocirea care s-a abătu asupra casei lor, îndurarea lui Dumnezeu... „Îndură-te Doamne, de sufletul lui... îndură-te!..“ Când scăpa de ochii „pândașilor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lu gagiu și-ai să-i topești Într-un mate patriot un meniu cât casa, că p-ormă, nici dă dai roată doi coți În jur, nu mai lasă nici pic dă untură. Ce șozuri mai duce vântu pă aripi, coane Lumbeira! Mai nainte să-ți Îngropi molarii În pudinca asta ingleză, totu se schimbă pe nesupă samă și dă unde până mai ieri te năucea papagalu, acu iești tu pă trapez și-l năucești pă dânsu. Nu că mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se prosterneze oleacă dinainte-ți. — Redactoare de modă? am pufnit eu. Aiurea, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea, dar ce am scris eu nu-i legendă, ci doar povestea de iubire a florii-soarelui, pe care mi-a spus-o printre lacrimi, într-o seară de august, la capătul grădinii mele, ea însași.. Iubita soarelui. Preșul uzat Biata coana Maria! O puteai vedea zilnic, la cotitura drumului ce dă spre piața mare. Era omul, care, pentru ceva mărunțiș, ținea loc oricui dorea. Stătea la rând pentru alții, la carne, brânză, ouă și la alte produse, pe care nu puteai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ii brăzdează fața cernită și ridicându-se brusc, adună în grabă preșul uzat aruncându-l departe... Despre visul ei știa mai mult de jumătate de oraș. Ea îl povestea tuturor celor ce doreau să asculte. Într-o dimineață de mai, coana Maria a fost găsită de o vecină, căzută în fața ușii unde locuia. Ținea strâns între degetele încremenite preșul uzat, pe care și-a cuibărit gândurile multe nopți, într-un singur vis... Bun Aud șuieratul năpraznic al vântului, care în furia
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
aceeași încordare cu care mai devreme o scrutaseră figurile de pe pereți. Chipul lui Bobo se însenină dintr-odată. — în cep să te recunosc, spuse el, ridicându-se de pe tabu ret. Mi-era teamă ccă o să dau ochii ccu o cu-coană de care o să mă întreb cum dracului a putut să-mi fie ddor... Se apropie de ea și o cuprinse în brațe, lăsându-și în mod neașteptat capul pe umărul ei. Clara îi zâmbi, încurcată. — Și eu mă temeam că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chihlimbar. Întreaga linie salută vioi și o mie de cimpoaie detunară, acompaniind un marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
obscenități În minte, ca să nu mă moaie lirismul ieșirii În natură. Șoseaua străbate un câmp plin de maci și de mușețel, În iarbă bâzâie cosași. Iar eu mă gândesc doar la legenda orgasmului femeii călare pe-un șiț de velociped. Coana Mița biciclista, cum ar veni. Cristineta s-a-ncurcat cu bicicleta. Cri, Cri, Cri, Îți tremură bucili. Mă trec toate apele. Nu de excitat, aș vrea eu. Ieșise soarele, eu nu-s prea obișnuit cu bicicletele, obosesc repede, nădușesc. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Simona Vasilache Cel puțin două tradiții (afară de parler comme l'eau, al coanei Chirița) leagă nemurirea limbii de întinderea apei: vaporul-bibliotecă și cheiurile cu cărți. Dacă primul pare o făcătură, îmblînzind destinul, pe care nimeni nu-l poate prevedea, al răvașului trimis într-o sticlă, celelalte sînt o întîlnire naturală, cultura coborîtă la
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
seama cum se copsese în mintea mea ideea că religia slăbește forța vitală a oamenilor, de la ce pornise, fiindcă preotul nostru care slujea în biserica din cartier era un om foarte vital, bea și mânca zdravăn și o istovise pe coana preoteasă făcînd-o să nască o puzderie de copii. Poate părintele își făcuse din slujirea lui Dumnezeu doar o meserie? Adică n-ar avea credință? Ce vroisem să spun? Și pe urmă știam că religia nu slăbise nicidecum forța vitală a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]