3,215 matches
-
miazănoapte al Muntelui Dangi și, prin acea direcție, le tăiară calea. Încercuiți și de astă dată, fură uciși aproape cu toții. Shogen era doar cu un pas în urma lor. Și el fugea în aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și acum, din șa, oamenii, arăta ca un om care-și anticipa propria moarte. Armura sa era croită din piele neagră, cusută cu fir albastru închis, iar mantia-i era de brocart auriu pe fond alb. Avea coiful împodobit cu coarne de cerb și îl purta lăsat pe umeri. Capul îi era încă înfășurat până la obraji în bandajele albe care-i acopereau rănile. Unitatea a Doua se odihnise la Oushigahara, dar, de îndată ce auzi despre urmărirea începută de forțele clanului Tokugawa, Nagayoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelului Sone din Mino. În pofida venerabilei sale vârste, intrase în acea mare bătălie de dragul lui Hideyoshi și îi stătuse alături ca ghid, încă de la începutul campaniei. — A, Itettsu. Îl recunoști pe generalul inamic de pe cealaltă parte a râului? — Ei, după coarnele coifului și fireturile albe ale armurii, sunt sigur că trebuie să fie mâna dreaptă a lui Ieyasu, Honda Heihachiro. Mi-l amintesc foarte bine de la Bătălia de pe Râul Ane, cu ani în urmă. Când Hideyoshi auzi acest lucru, fu gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de muschetari de pe celălalt țărm continuau să-și încarce puștile, trăgând încontinuu. Un glonț sau două ajunseră chiar în aporpierea lui Hideyoshi. Chiar atunci, războinicul în armură asupra căruia își ațintise Hideyoshi ochii - Honda, omul care purta casca împodobită cu coarne de cerb - coborî la marginea apei, descălecă și spălă botul calului cu apă din râu. Despărțiți de toată lățimea râului, Hideyoshi îl privi, în timp ce Honda se uita ferm spre grupul de generali - dintre care unul era sigur Hideyoshi - care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Văzându-ne nedumeriți, Paul Constantinescu îi întinde tatei mâna în semn de rămas bun și ne spune și mai răspicat: „Domnule, lasă băiatul aici și vom vedea ce putem face acum. E păcat ca un asemenea băiat să rămână la coarnele plugului”. Și am plecat eu la clasă și tata acasă și neagra disperare s-a transformat într-o luminoasă nădejde spre viitor și asta datorită acelui OM minunat, profesorul PAUL CONSTANTINESCU, pe care nu-l voi uita până în ultima clipă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
față de țară. Din noiembrie ’37 și până în septembrie ’45, el s-a aflat mereu sub flamura de onoare a țării. Ca și alți învățători și profesori, printre ei și învățătorul Vartic de la școala din Priponești, dar și mulți tineri de la coarnele plugului, au plătit țării greul tribut de sânge pe care li-l ceruseră conducătorii. „Din 25 de colegi de promoție, 6 au plătit cu sacrificiul suprem - viața - pe fronturi diferite și în perioade diferite ale războiului. Cu pregătirea mea umanistă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ușii de intrare în pridvor sunt două figuri de sfinți în mărime naturală: Sfântul Gherasim și Sfântul Anastasie. În dreapta, sub arborele lui Iesei este reprezentată legenda lui Plakidis, un cavaler care aleargă cu arcul după un cerb, dar, vede între coarnele lui chipul lui Iisus și refuză să tragă cu arcul. Pe intradosurile nișei nordice, sub arborele lui Iesei sunt, de asemenea, două figuri de sfinți: Sfântul Mercurie și Sfântul Nichifor. Pictura din pridvor este mai bine conservată datorită faptului că
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mînca, sfărîma, și călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, și avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor, și dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de puternică; avea niște dinți mari de fier, mînca, sfărîma, și călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, și avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor, și dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om, și o gură, care vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de mai înainte, și avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor, și dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om, și o gură, care vorbea cu trufie. 9. Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrînit de zile a șezut jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mînca, sfărîma și călca în picioare ce rămînea; 20. și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, și avea o înfățișare mai mare decît celelalte coarne. 21. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, și avea o înfățișare mai mare decît celelalte coarne. 21. Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinților, și i-a biruit, 22. pînă cînd a venit Cel Îmbătrînit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Prea Înalt, și a venit vremea, cînd sfinții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
mi-a vorbit așa: "Fiara a patra, este o a patra împărăție, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîșia tot pămîntul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. 24. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui, și va doborî trei împărați. 25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam; și în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai. 3. Am ridicat ochii, m-am uitat, și iată că într-un rîu stătea un berbece, și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4. Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miază-noapte și spre miază-zi; nici o fiară nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
s-a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam; și în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai. 3. Am ridicat ochii, m-am uitat, și iată că într-un rîu stătea un berbece, și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4. Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miază-noapte și spre miază-zi; nici o fiară nu putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și iată că într-un rîu stătea un berbece, și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4. Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miază-noapte și spre miază-zi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă, și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, și a ajuns puternic. 5. Pe cînd mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus, și a cutreierat toată fața pămîntului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. 6. A venit pînă la berbecele care avea coarne, și pe care-l văzusem stînd în rîu, și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
-l văzusem stînd în rîu, și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, și i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui. 8. Țapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui. 8. Țapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot, i s-a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor. 9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miază-zi, spre răsărit, spre țara cea minunată. 10. S-a înălțat pînă la oștirea cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
picioare în locul în care mă aflam. 19. Apoi mi-a zis: "Iată, îți arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfîrșitului. 20. Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații Mezilor și Perșilor. 21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat. 22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frînt, sunt patru împărății, care se vor ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
aceasta privește vremea sfîrșitului. 20. Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații Mezilor și Perșilor. 21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat. 22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frînt, sunt patru împărății, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atîta putere. 23. La sfîrșitul stăpînirii lor, cînd păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
rău poate să vă facă un pahar? în fond, nu sunteți ALCOOLICI. Dar nu era momentul cel mai potrivit ca să mă urc pe scaun și să le explic despre pericolul multiplei dependențe. —Zău, Helen, a spus Chris luând taurul de coarne. îți mulțumim pentru oferta cu tequila, dar nu vrem. Helen a plecat. Eu și Chris am rămas tăcuți la masă. Mă simțeam foarte, foarte deprimată. Nu puteam să-mi închipui decât că și el se simțea la fel. într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar dacă n-o să locuim niciodată aici. — Exact. Chiar dacă nu ne mai întoarcem aici până la sfârșitul zilelor. Se dovedește că Stanley se gândea de ani de zile să vândă casa. Doar inerția și apatia l-au împiedicat „să ia taurul de coarne“, zice el, dar, dacă îi convine prețul, se spală pe mâini de ea într-un minut. Nu mai suportă să trăiască la un loc cu fantoma lui Peg. Nu mai suportă iernile aspre. Nu mai suportă izolarea. S-a săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
va ajunge să fie pedepsită în următoarea ei viață. O să fie transformată într-un animal foarte nefericit, o vacă, să poarte poveri grele când e vie și să fie mâncată când moare, iar pielea să-i fie făcută jachete și coarnele leacuri. De fiecare dată când văd chipul pătat de lacrimi al mamei, îmbătrânesc. Simt cum îmi ies fire de păr alb. M-am săturat să o văd pe mama chinuită. Îmi doresc adesea să moară, ca să fie eliberată astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de el. Voi sta lângă tine, îi promit eu. Poți să fii un șef simbolic. Asistenții tăi vor mătura praful în urma ta. Și ce dacă ești artist? E de așteptat să faci lucrurile altfel. Un mare geniu trebuie să aibă coarne, am spus deja asta tuturor. Oamenii vor înțelege. El mârâie, bombăne și imploră. Vocea mea se îmblânzește. În fața ta se formează un curcubeu, Yu. Tot ce trebuie să faci e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]