1,303 matches
-
schimbe câteva amabilități cu noua doamnă Winshaw, pe care, spre supriza lui, o găsi uluitor de atrăgătoare. Se pregătise s-o antipatizeze - știind că era fiica unui bogat industriaș și nazist notoriu -, dar frumusețea ei palidă și comportamentul ciudat de cochet făceau să-i fie greu să facă asta chiar și într-o întâlnire atât de scurtă. Peste câteva minute, prăbușindu-se pe scaunul șoferului, scoase un geamăt de ușurare. Era leoarcă de transpirație. Apoi își pierdu cunoștința în urma unei lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pămînt de flori! În urechi Îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara pe care-o trăgea după el. Deodată podelele camerei alăturate scîrțîiră și prin ușa uitată deschisă, Keti apăru În prag zîmbind, Îmbrăcată cochet Într-o rochie lungă, de culoare albastru-Închis, asemeni uniformelor școlărești pentru fete, la vremea ei. - Am venit, spuse simplu. Mi-era dor, nu te-am văzut de mult. Se apropie. Mă sărută, Îmbrățișîndu-mă cu mîinile după gît, apoi vorbi: - Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i o muză. * * * Sinceritatea mea a însemnat recunoaștere a tot ce există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în salturi cochete, cândva în copilărie, când Tata-mare ne ducea cu brișca la plimbare. Cum să uit florile din grădină, pe care nu le mai stropeam cu lumină, și ulița mică cât o cărare lăsată de o furnică cu suratele negre din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de mîini, de doi mineri, o tînără frumoasă, Îmbrăcată cochet, care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă duc să mănînc că s-a făcut ora 12 noaptea, hai la masă, Îmi strigă Mariana, o interesantă prozatoare din Rusia, ce privește Înainte-Înapoi cu dorință și mă duc. SFÎRȘITUL LUMII LA JAPONEZI Clădirea hotelului Villa Mauresque este veche, cochet dărăpănată, ca mai toate clădirile din Lisabona, aflată Într-o leneșă descompunere ce lasă totuși să se mai vadă ceva din fosta splendoare, pierduta Brazilie, profilul lui Cabral, Angola, sextantul lui Vasco da Gama, imperiul portughez al Indiilor, decolorata tapiserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
emoțională, trec repede peste copacii filmați În manieră Wajda, ritmul lent, simbolistica subțire a replicilor, bine cel puțin că pe ăla-l doare-n cur În final, peste George Constantin procurorul , Îmbrăcat Într-un costum alb și cu o pălărie cochetă de pai peste geniul său actoricesc de-a dreptul Înspăimîntător, și ajung În sfîrșit la Prea tîrziu. (De remarcat cît de bine vorbește regizorul despre filmele sale, textele orale sînt mai bune decît scenariile.) Prea tîrziu despre mineri. Ce șochează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luat unor demenți anonimi. La spital. CÎțiva ani mai tîrziu. Era clar, ăștia patru nu puteau fi disidenți sau bicicliști, că ne-am săturat, deoarece stăteau cu adevărat prost cu sănătatea, totuși așa au fost prezentați, drept opozanții fostului regim. Cochetele bărcuțe de hîrtie ce-au plutit pe apa insurecției lor mintale au bucurat populațiunea română, harnică și electorală. E-te, bă, ăștia era curajoșii! A rîs lumea ca la balamuc, că asta și era, mai ales cînd l-au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care n-o citisem, La gloire des vaincus, fără să mă uit că era volumul doi. Singurul oraș din Belgia unde am găsit o toaletă publică În aer liber. O cutie gri de metal, introduci zece franci Într-o fantă cochetă și ușa se deschide automat, intri, ușa se Închide tot automat, Înăuntru e cald, luminos, miroase a deodorant, se aude o muzică plăcută, Rondo pentru flaut și orchestră, Îți atingi scopul, apa prinde să curgă singură iar ușa nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
O. L. Vrouw, 123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce și-a revenit abia peste două sute de ani. Biserica Saint Paul, primăria. Pe străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin cunoscuți, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
distinge prin aceste întoarceri înăuntru, relevînduse vibrația interioară, finețea observației și dramatismul trăirii lucide. În notele de subsol, autorul îi conturează portretul: Inteligentă, distinsă și cu o profundă cultură, ea își pune pe picioare o afacere proprie, deschizând un magazin cochet și discret de mobilă stil, în care piesele rare, de reală valoare, îi satisfac nevoia de frumos, dovedindu-i sensibilitatea pentru arta adevărată. Este o apariție fermecătoare și enigmatică, conturată și într-un alt portret care-i subliniază feminitatea: Chiar
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
bună de aruncat decît în pat". Geloasă și de aceea extrem de capricioasă (în fapt, frustrată, frustrată, frustrată), gata să-i scot ochii dacă s-ar fi uitat după alta, altele. Intrase în cadru și Ilinca Tomoroveanu, c-un șnur legat cochet în jurul frunții. Sau o confund cu Ioana Bulcă? Reproșurile curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de la un etaj la altul, oprindu-se din loc În loc pentru a permite diverselor splendori să coboare la Chic, Mantra, The Buzz și Coquette. Ușile se deschideau silențios și respectuos spre spațiile albe și largi ale recepțiilor. Piese de mobilier cochete, cu un design simplu parcă te provoca cu un aer sfidător să te așezi, gata să urle În agonie dacă cineva, Doamne ferește, comitea cumva crima - ce oroare! - de a vărsa ceva pe ele. Numele diverselor reviste scrise cu litere negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de sine. Privirile noastre deveneau acum, când tandre chemări corporale spre ceva bănuit, dar Încă interzis din frică și timiditate, când cuțite de Înjunghiat pe la spate. Priviri inocente, priviri tandre, priviri cochete, priviri geloase, priviri rănite, priviri prefăcute, priviri promițătoare, priviri impure, priviri pure, priviri vinovate, priviri arogante, priviri disprețuitoare, priviri dulci, priviri reci, priviri distante, priviri supuse, priviri provocatoare, priviri parșive, priviri ucigașe, priviri directe, priviri indirecte, priviri interiorizate, priviri senzuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au izolat. E o altă lume, alt spațiu, altă climă, alți sori. Aceasta e impresia mea; n-aș fi crezut că, după Grădiște, așa brusc, parcă ieșit din negură, Începe imperiul libertății și al sărăciei. În partea dinspre oraș, vile cochete se cațără În sus, Înconjurate de vii ca-ntr-o zonă montană, pentru ca pe partea opusă să descindem În Evul Mediu. Aflat printre casele săpate pe jumătate În pământ, ochiul Îți fuge spre apele și sălciile din față, ce-nchid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă cobor pe pământ“, să nu mai fiu „poet“; da, atunci am fost distrus, intrigat la culme, căci nu știam ce-ar fi trebuit să fac ca să mă lecuiesc de boala gravă de a fi „poet“. Câteodată, vorba unei femei cochete poate distruge un destin! (luni) Am o poftă perversă, când văd părul frumos desfoliat al unei femei, să mă apropii cu nările lacome, să-i surprind parfumul intim, s-o echivalez astfel ca pradă erotică; În tramvai, În autobuz, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe zi și Îl deschideam să văd, să mă conving dacă este scrisul ei, dacă nu cumva era o simplă impresie; o reciteam observând orice Întorsătură a literelor; parcă văd acel scris rotund cu semne ovale, pântecoase, marcate de tendința cochetă de a lega codița lui a sau a lui o de consoanele vecine cu o eșarfă elegantă ca o Îmbrățișare; nu știu ce-mi spunea În scrisoare, probabil toate banalitățile vârstei, dar important era faptul concret că-mi scrisese: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și înțelese că Jean trebuie să fi plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar ce ești așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cea veche, unde și mâncaseră. De altfel, viața acolo și-o petrecuse și el. Numai când avea oaspeți dormea dincoace, ca să nu le fie urât și să nu pară castelul pustiu. I-a arătat lui Titu, în celălalt colț, dormitorul cochet în care stăpânea fotografia Nadinei. Tânărul Herdelea se mai învîrti puțin prin cameră, se gândi că Grigore ar putea să revie să mai stea de vorbă, își zise apoi că și-au luat noapte bună și deci, până mâine dimineață
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de mâine încolo va fi cu totul la dispoziția lui. Coborând mai târziu, Titu întîlni pe alee o fetișcană cu niște ochi negri și un zâmbet care-i alungară îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. ― Ascultă, fetițo, îi zise oprind-o. Ești de aici, de la curte? ― Sunt numai de câteva zile, răspunse fata. M-a adus tușa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân, că de mult mă tot chema să viu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și i-a trimis cu câteva luni de anticipație câștiul de toamnă, deși numai biet de el știe cum a făcut rost de o sumă atât de grea în niște vremuri atât de nenorocite. Nadina nu se tulbură. Îi mulțumi cochet și continuă că s-a întors literalmente fără franc, ba chiar cu o datorie la fratele ei, Gogu. A venit acuma la țară, cu toate că ar fi avut mare nevoie de puțină odihnă după atâtea osteneli, numai spre a se înțelege
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un haiduc mai ales din pricina mustăților mari, negre, vopsite, cu vârfurile răsucite dârz, care contrastau cu părul de pe cap, rar și cam cărunt. Doamna general, voinică și înaltă ca și bărbatul ei, era mai tânără mult ca dânsul și încă cochetă. Marele hol ajunsese aproape neîncăpător. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început un aer de gravitate pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și strice pofta de mâncare. Când află că Titu Herdelea e ziarist din București și încă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbit despre dumneata... Ce fată, domnu' Titu! Nici nu-ți închipui dumneata... Numai Mimișor a mea a mai fost ca ea, cuminte, și frumoasă, și deșteaptă! Apoi, după ce îl stârni iar să povestească, peste două minute iar îl întrerupse, amenințîndu-l cochet cu degetul și învăluindu-l în niște priviri de complicitate: ― Hoțomanule, hoțomanule! Mi se pare că ai pus gând rău Tănțichii noastre? Ce să-ți spun, n-ai gust prost! Fete ca Tănțica nu se găsesc pe toate potecile ― și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de îndărătnicia ei. ― Tocmai fiindcă e nebunie mă ispitește! zise Nadina cu o lucire mai vie în ochi. Într-adevăr Nadina se înverșuna mai ales pentru că toată lumea o sfătuia să renunțe. Avocatul Olimp Stavrat, care-i susținea divorțul, un bătrâior cochet, cu o bărbuță îngrijită, a fost cel dintâi. Îi făcea puțină curte, uneori mai indiscret. Suspina în fața ei și ridica ochii spre cer, în semn de supremă pasiune. Când a auzit însă că trebuie să meargă cu ea la țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceea ce nu stă în firea unui funcționar de bancă. Șade cu genunchii lipiți până când își aduce aminte că și-a agățat ciorapul în taxi și atunci pune picior peste picior, ca să acopere firul dus de la ciorapul stâng. E o poziție cochetă, spatele drept, șoldul arcuit, picior peste picior și pantoful întins în prelungirea gleznei. Uită uneori și se întoarce la poziția dinainte, cu genunchii alăturați și umerii lăsați, coborându-și privirile spre ceva ce nu se vede. Atunci putem să ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceeași masă. Întâi de toate, poșeta, pe care am întâlnit-o adesea și ne-a ajutat să înțelegem câte ceva în plus. E o poșetă neagră, din piele moale, poate fi ținută de baretele scurte și legănată în timpul mersului, poate atârna cochet, la încheietura cotului, dacă mâna cealaltă ar prinde brațul unui bărbat, sau, folosind breteaua cea lungă, ar putea fi pusă pe umăr. Poșeta e legată de stările de luciditate. Atunci când femeia e stăpână pe sine, poșeta stă cât se poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]