1,269 matches
-
se mai întâmplă, cel puțin unul dintre cei doi ar trebui să dispară cât mai repede. De obicei, amândoi. Petrache se apropie și privi. Mă gândesc așa, ce-ar spune dacă ar învia... ce tot vrea el să ne spună, cocoțat în felul ăsta, și noi nu-l auzim ? Ce-ar spune statuile, dacă ar învia dintr-odată ? Cumătrul Fandarac rămase descumpănit, era evident că întrebarea îl luase pe nepregătite. — Păi, nu știu ce-ar spune, încercă să mai câștige timp
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul : ăla nu mă vede, că e la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. — Te simte după glas, bâzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... — E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... — Băga-mi-aș ! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-am deasupra capului, să mă agăț în ștreang de-o grindă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi cu înverșunare, zgâlțâielile fură mai zdravene, dar mașina, cu șasiul prins sub morman și lipsită de roți care s-o facă să alunece, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi cutia care slobozi un vaier de arcuri încâlcite. — Gambana, explică Faraon, trăgând cutia lungă cât un stat de om în mijloc. Isaia se învârti în jurul ei, ciocăni lemnul, deschise capacul, de unde îl privi, ca un obraz
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Oricât de îngăduitor ai fi fost, nu era acolo nimic care să-ți facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța ca cineva s-o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai urât. Fata pe care n-o mai chema Beatrice și care din acest motiv își lăsase ciorapii pe policioara din baie, ghemotoc între celelalte haine, nu intrase încă în numele cu care se trezea dimineața singură, în patul ei. Se cocoță în pat, frecându-și mai departe părul. — Am uscător de păr, își aminti Maca. — Unul roșu, de plastic, cu mâner negru ? continuă ea, dezinteresată, să-și șteargă șuvițele cu prosopul. Dacă te grăbești, mai alegi ceva din el. Îl deșuruba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se încumetă să avanseze pe tema asta. Își puse mâinile pe genunchi, ca să-și ascundă burta. — E tare gagica... Și uite-o cum calcă pe tocurile alea, înțepat, parcă ar merge pe boașe. Asta de unde-ți veni ? întrebă Maca, cocoțându-se pe speteaza de lemn a băncii și continuând să privească peste gard. — Se vede că-i place, spuse Jenică, de parcă lucrurile erau deja lămurite. Nu însă și pentru Maca : — Dacă accepți logica asta, atunci, pe măsură ce trece timpul, lucrurile continuă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meu se apropia de zeul cu pielea aurie care-mi oferea Încă un pahar de șampanie. L-am băut Încet pe ăsta, apoi l-am dat pe gât pe următorul și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, eram cocoțată În poala lui, râzând alături de ceilalți pe seama unui scandal oarecare, În timp ce frumosul străin se juca cu părul meu și Îmi aprindea țigările. Uitasem complet că eram Îmbrăcată inadecvat, În negru, că tocmai fusesem insultată de târfa aia pitică care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rapidă În jeanși și pulover, am aruncat o ultimă privire amară spre flori și m-am repezit jos, să iau un taxi. Simon și Will se ciondăneau când am intrat În apartament și am așteptat În liniște În holul ultramodern, cocoțată pe o bancă de granit sub un Warhol strălucitor despre care știam că-l studiasem la istoria artei, dar nu mai țineam minte nici măcar un detaliu. —Pur și simplu nu Înțeleg cum Îl poți invita la noi acasă, spunea Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asta - de aia Îi plătim. Asta veni de la Philip, bineînțeles, care se crăcănase pe una dintre canapelele din piele de un alb-unt, cu cămașa sa Armani, În tablă de șah deschisă cu un nasture prea mult. Elisa părea la fel de nepăsătoare, cocoțată În poala lui Davide, concentrându-se intens pe conectarea iPod-ului ei la boxele sistemului stereo din cabină. Foarte bine. Dacă nimănui nu-i păsa, atunci n-o să-mi pese nici mie. În plus, atâta timp cât nu lăsau În urmă singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Descoperită, nu mai are nici un alibi. Dându-și fără îndoială seama de extravaganța gestului său și cuprinsă de amețeală la vederea bârlogului de burlac al lui Cassagnac, tânăra ajunge din nou să-și piardă complet controlul. Sare pe pat, se cocoață pe scaune, se suie pe pereți, răstoarnă argintăria din cufere. Poate se gândea că era mai bine să treacă drept o fetișcană sau drept o smintită decât drept o dezmățată. La venirea serii însă, Marie nu-și poate explica ce
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prin farmec, steaguri britanice, americane, franceze, canadiene și rusești. Liceenei noastre i se pare că visează. "E-un delir", exultă ea. Femeile se agață ciorchine de gâtul eliberatorilor, li se aruncă în brațe. "Toate fetițele, fetele tinere, băiețandrii s-au cocoțat pe tancuri, ba chiar și câinii, împodobiți toți cu funde tricolore. Obrajii soldaților francezi sunt acoperiți cu ruj de buze". Un agent municipal se oferă să-i sune pe părinții unuia dintre ei, "un băiat tânăr foarte distins", "și toate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înșelate de indivizi în care și-au pus toată încrederea, ba chiar parcă ar cere cumva acest lucru?! Pline de talente și virtuți? Și atunci de ce au o atît de măruntă influență asupra puterilor pe care tot ele le-au cocoțat în vîrful ierarhiei, puteri care le antrenează uneori în acțiuni mărețe sau, și din păcate cel mai adesea așa se întîmplă, în cele mai crunte exagerări? De fapt, prietenii mulțimilor sînt prieteni prefăcuți. În realitate, ei sînt doar proprii lor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu devotament, puterea proletară. Să cînte realizările ei mărețe!... Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare: fostul bogătaș nu și-a trădat rasa, nici clasa socială, nici idealurile; el a ironizat mîrlănia bolșevică cu atîta pricepere, încît bieții semidocți, cocoțați pe baricadele epocii, habar n-aveau de viziunea distrugătoare a boierului. Tiberiu Vornic iubea prea mult viața ca să o piardă; nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent, știa că dușmanul poate fi cumpărat, dîndu-i senzația că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ar vrea să se odihnească, însă călugărul se grăbește și nu îngăduie popasuri: scrâșnește din dinți, își leagă mai bine obielele pe picioare și strânge șireturile bocancilor plini de unsoare și de praf. IV Mânăstirea era ca o pasăre mare cocoțată deasupra unui deal: odată cu primele umbre ale apusului, capătă înfățișarea sinistră a unui monstru stând la pândă. Giandomenico a fost condus la Stareț. Acesta, cu un aer deloc primitor, îi porunci să meargă în chilia pe care i-o va
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte sosirea celor îmbarcați la Napoli; ajutați de marinari să traverseze puntea cea îngustă de scânduri, domnii, de îndată ce se văzură pe țărm, urcau în trăsurile gata de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai smolea sfoara, Geronimo rămase încremenit văzându
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dreptul? El 1: N-ai dreptul. Ea 2: Asta-i bună! Păi atunci de ce ne-am mai căsătorit?! La ce mai e bun certificatul ăla de căsătorie? El 1: Greu! Greu de tot! Ea 2: Știi ceva! Nu te mai cocoța acolo sus... acolo unde stabilești că eu sînt proastă și că nu pot înțelege. Coboară mai jos, mai aproape de nepriceperea mea și spune-mi: avem sau nu un certificat de căsătorie? El 1: Certificat ai și pentru aragaz... pentru televizor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie a putut să ajungă un gestionar de pulpe... Mona: (amuzată) Și pe mine în ce dilemă vrei să mă cocoți? Octav: Păi crezi că nu-i destul că ești cocoțată în mine...! Ce încurcătură, mai mare vrei? Mona, aș vrea să-ți spun că... îmi pare bine că ești... că... Nu mai rupe petale... e păcat de flori... și de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie a putut să ajungă un gestionar de pulpe... Mona: (amuzată) Și pe mine în ce dilemă vrei să mă cocoți? Octav: Păi crezi că nu-i destul că ești cocoțată în mine...! Ce încurcătură, mai mare vrei? Mona, aș vrea să-ți spun că... îmi pare bine că ești... că... Nu mai rupe petale... e păcat de flori... și de întrebări... și de noi...(Marieta intră prin locul pe unde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-le. N-am Închis mîna și nu l-am pișcat de ureche.”) În mod profund, indecidabilul se repercutează asupra identității ontologice: În Le Feu d’artifice, există o trenă de manechine de o frumusețe “interșanjabilă”, iar În Femeia perfectă “eram cocoțat pe un taburet de bar, cu impresia de a fi pătruns Într-un tablou de Edward Hopper”. Atunci, din ființă, protagonistul se reduce la aparență, din cele trei dimensiuni care-l Înscriu În spațiu rămîn cele două care-l reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
piesa lui Marivaux, Mama confidentă, regizat de Sandrine Anglade la Teatrul Vieux Colombier, se explică tocmai prin decizia de a arăta supraveghetorul și de a materializa scenic supravegherea. Tânărul angajat să-i urmărească când pe unii, când pe ceilalți, stă cocoțat într-un copac plantat exact în mijlocul platoului de joc, de la înălțimea căruia supraveghează mișcările celor de jos. Dar și noi, spectatorii, vedem împreună cu el ceea ce ceilalți nu văd. Ne aflăm, așadar, într-o situație de superioritate, fapt ce trezește în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Deși gândit inițial pentru o formulă mai complexă, bazată pe un joc de oglinzi, spectacolul va adopta finalmente o soluție extrem de simplă, deliberat naivă: Lubin va observa totul de la înălțimea unui copac plasat chiar în mijlocul scenei, în care s-a cocoțat ascunzându-se printre ramuri. Supravegherea lui e evidentă și... arhaică. Pe deasupra, e practicată în văzul întregii săli. Plăcerea ludică provine tocmai din acest acord cu o convenție scenică asumată și explicită. Supravegherea se exercită pe fondul recunoașterii teatralității în expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai departe. Locul centrului de echilibru este gol, dar ceea ce contează aici este faptul că pozițiile și interrelațiile spațiale ale formelor au sens doar dacă le privim corelativ la acel centru. Verticala centrală este ocupată numai de aglomerarea formelor mărunte cocoțate aproape de vârf. Importanța compozițională crucială a acestui nucleu este determinată de poziția sa și înălțimea îi este definită de cota de deasupra centrului de echilibru. La fel de absentă este și orizontala asupra căreia am atras atenția din primul moment. Dar și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
n-ar mai fi faptă. Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat; pe cînd ceilalți au fost împietriți.” Mărtu- risire uluitoare arată că Saul a făcut parte din Frăție Noului Legămînt fiind cocoțat foarte sus în conducerea ei, iar zurbagiul plin de revelații mincinoase a stat în centrul de la Qumraa, aproape 3 ani cum trebuie înțeles citatul din Epistola lui Pa-vel către galateni, la 1,7, altfel nu putea să ajungă conducător. Scrierile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
protecția ei, pînă la o dezvoltare comparabilă cu a țărilor înaintate, cum crede cu îndreptățire autorul Sărmanului Dionis, sînt căile întăririi noastre economice. Poetul, în cuprinzătoarea și întinsa sa publicistică, una critică, mereu polemică, luptă împotriva incompetenței, a celor necalificați cocoțați în fruntea unor instituții ce impun o maximă expertiză. Nu se pronunță în contra instituțiilor și a administrației în genere, ci a lipsei de calificare corespunzătoare a celor care le păstoresc. Consideră sistemul vinovat în ansamblu, prin promovarea intereselor personale și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]