1,218 matches
-
din aceste cauze au fost îndreptate în Apus prin reforma gregoriană a calendarului. Biserica Ortodoxă nu a acceptat și perfecționat metoda punerii de acord cu datele științifice astronomice decât în secolul al XX-lea. „Acest ciclu - al lui Dionisie - este codicele datei Paștelui după prescripțiile Bisericii Orientale, ciclu care, începând cu anul 345 d.Hr., se repetă neîncetat. Marele ciclu pascal a fost în uz în toată creștinătatea, până la reforma calendarului iulian în 1582. Din acest an, Biserica Occidentală a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la Voroneț, în scena cântăririi păcatelor. Modelul lui Ștefan "cel Mare și Sfânt" este mai apropiat de această ipostază, a conducătorului sau a îngerului militar, în timp ce Neagoe s-ar situa mai curând între linia pustnicilor înțelepți (Jitia Sfântului Alexie din Codicele de la Cohalm) și a sfinților militari "secunzi" (chiar dacă domnia acestuia a fost fără războaie), precum Procopie sau Mercurie. Pentru un alt tip de situație, cel al ipostazierii sacrificiului în numele credinței, au fost surprinse atât în imaginarul cult, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a găsi o deslușire pentru vecinica cimilitură a vieții: moartea. Starea sufletului după ieșirea din trup interesa și interesează mai mult decât orice, și descrierea iadului și a raiului este obiectul de predilecție al fanteziei populare. (Gaster 444) Codex Sturdzanus, Codicele Marțian, Mineiul pe octombrie (Râmnic 1776), Viața Sfântului Vasilie cel Nou dezvoltă imaginarul unor cronotopoi fantastici, în care tradiția pre-creștină (asiro-babiloniană, egipteană sau greacă), filtrată de atâtea alte tradiții culturale pe care le-a străbătut, se întâlnește cu eroii mai
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unei traduceri parțiale a psalmilor, paralel cu textul slav corespunzător. Aceste manuscrise prezintă particularități paleografice și lingvistice specifice și sunt considerate ca fiind printre primele texte scrise în limba română. Toate trei fac parte din categoria textelor rotacizante, ca și Codicele Voronețean. Ediții: Psaltirea Scheiană, îngr. și pref. I. Bianu, București, 1889; Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, ÎI, îngr. I.-A. Candrea, București, 1916. - Psaltirea Voronețeană (publ. G. Giuglea), RIAF, vol. IX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
din acel timp, cum ar fi melodia, ritmul sau metoda componistică, din păcate, găsim puține indicații la teoreticienii medievali. Secretul artei maeștrilor gregorianiști stătea în tradiția orală. Și așa a rămas chiar și atunci când, în secolele IX-X, au apărut primele codice în notație muzicală neumatică adiastematică, adică în câmp deschis și fără rând muzical. Acestea relevă o notație complexă, foarte îngrijită și sunt indiciul că execuția, sub îndrumarea mișcărilor mâinii unui maestru (semne cheironomice), trebuia să fie precisă, bogată în sonorități
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cântului gregorian, a împiedica devierile sau alterările și menținerea lui uniformă în întreg imperiul, din secolul al X-lea, au început să fie compilate manuscrise muzicale nu numai pentru uzul preoților, dar și pentru cântăreții profesioniști care alcătuiau schola cantorum. Codicele Einsiedeln 121, de exemplu, de dimensiuni foarte mici, nu folosea pentru execuția muzicală concretă, ci funcționa ca manuscris de arhivă la care se făcea referință, pentru a controla dacă s-a deviat sau nu de la tradiție. Notația muzicală, la început
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Missae. Este un repertoriu de o rafinată valoare artistică și de o dificilă execuție, mărturie a rolului tot mai relevant al scholei și al cantorilor specializați în cadrul liturgiei. Celelalte cântece, precum Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus și Agnus Dei, apar în codice mai târzii și vor constitui Ordinarium Missae. Spre deosebire de melodiile precedente, acestea au un stil silabic, sunt mai ușor de executat și par să sugereze o destinație de ansamblu. Propriumul își schimbă atât textul cât și melodia în funcție de timpul sau festivitatea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mai sus expuse „se întâlnesc în cel mai înalt grad în cântul gregorian, cântul propriu al Bisericii romane, singurul cântec pe care l-a moștenit de la strămoși și pe care l-a păstrat cu fidelitate de-a lungul secolelor în codicele sale liturgice și pe care îl propune credincioșilor ... și pe care, din fericire, studiile cele mai recente l-au restituit în integritatea și puritatea sa. Din aceste motive, cântul gregorian a fost dintotdeauna considerat ca fiind modelul suprem al muzicii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
articolului consideră că la baza acestui refren ar sta vechea credință a romanilor în lari, credință pătrunsă la noi odată cu creștinismul. S. a scris și lucrări de istorie, în care documentele sunt corelate cu tradițiile folclorice, a publicat, în 1885, Codicele Voronețean și a intenționat să realizeze o istorie culturală și literară a românilor, din care au apărut numai volumele Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării, în răstimpul de la 1504-1714 (1897) și Contribuiri pentru o istorie soțială cetățenească, religionară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
Cernăuți, 1906; Grigoriu Ureche. Contribuiri pentru o biografie a lui, București. Culegeri: Povești poporale românești, Cernăuți, 1886; Colinde, cântece de stea și urări la nunți, Cernăuți, 1888; Povești și poezii populare românești, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1971. Ediții: Codicele Voronețean, introd. edit., Cernăuți, 1885. Repere bibliografice: Alexe Procopovici, Doi dascăli bucovineni: I. G. Sbiera și Sextil Pușcariu, LU, 1920, 4-5; Loghin, Ist. lit. Bucov., 99-102; Alexe Procopovici, I. G. Sbiera, Cernăuți, 1936; Nicolae Tcaciuc-Albu, Viața și opera lui Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
Documente publicate Bucur, Ioan-Marius, Stan, Lavinia, Persecuția Bisericii Catolice din România. Documente din Arhiva Europei Libere 1948-1960, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005. Camilli, N. I., Actele pastorale, volumul I, Iași, 1913. Codex Iuris Canonici(Codice di diritto canonico: testo ufficiale e versione italiana), Unione Editori Cattolici Italiani, Roma, 1983. Collectanea, S., Congregatia de Propaganda Fide, volumul II, Roma, 1907. Comisia Pontificală pentru Comunicațiile Sociale, Instrucția Communio et Progressio, Editura Presa Bună, Iași, 2003. Idem, Etica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
revenit în peisajul liric contemporan, cu versurile intitulate Dincolo de cuvinte (1967). Cultivând o poezie abstrasă din sfera dogmatismului care, în pofida unei ușoare liberalizări, încă mai bântuia epoca, C. și-a conturat un profil liric distinct prin volumele succesive Determinări (1970), Codice (1974), Ianuarii (1976), reunite, împreună cu Decor penitent, în volumul Împărăția de seară (1979), încununat cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Poeziile ulterioare au fost incluse în volumele Trecerea (1981) și Dogma (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), întreaga creație poetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să le înțeleagă în solitudinea reflexivă a maturității încărcate de experiențe decisive. SCRIERI: Decor penitent, București, 1947; Dincolo de cuvinte, București, 1967; Determinări, București, 1970; Codice, București, 1974; Ianuarii, București, 1976; Împărăția de seară, pref. Ion Caraion, București, 1979; Trecerea, București, 1981; Dogma, București, 1984; Împărăția de seară-The Realm of Dusk, ed. bilingvă, tr. Charlotte Margaret Dear, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1984; Singurătatea din urmă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
București, 1990; Copil la Curțile Române, București, 1995; Cina cea mare, București, 1998. Repere bibliografice: Negoițescu, Scriitori, 388-392; Piru, Panorama, 179-182; Ilie Constantin, Mihail Crama, „Determinări”, RL, 1970, 31; Haralambie Țugui, „Determinări”, CRC, 1971, 11; Negoițescu, Duelul, 31-37; Lucian Alexiu, „Codice”, O, 1974, 14; Piru, Poezia, I, 349-351; Magda Cârneci, „Ianuarii”, VST, 1977, 7; Mircea Ivănescu, Noblețea conciziei, T, 1977, 4; Raicu, Practica scrisului, 289-291; M.N. Rusu, „Împărăția de seară”, AFT, 1980, 1; Simion, Scriitori, III, 114-120; Iorgulescu, Prezent, 176-179; Dana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
cru à leurs mythes?, Paris ștrad. it., I Greci hanno creduto ai loro miti?, Bologna, 1984ț. Religia și orașele Montanari, E. (19812), Il mito dell’autoctonia. Linee di una dinamica mitico-politica ateniese, Roma. Scarpi, P. (19849, Il picchio e il codice delle api. Itinerari mitici e orizzonte storico-culturale della famiglia nell’antica Grecia. Tra i misteri di Eleusi e la città di Atene, Padova. Vegetti, M. (19919, „L’uomo e gli dei”, În J.-P. Vernant (coord.), L’uomo greco, Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Educatoare Ancuța Mocan Grădiniță Nr. 11 Zalău Deficiență de auz face parte din categoria deficiențelor senzoriale. Preocupări pentru deficienții de auz au existat încă de pe vremea lui Aristotel, care vorbește despre aceștia în lucrarea să „Despre simțurile celor care simt”. Codicele lui Iustinian conține reflectată atitudinea societății față de deficienții de auz și despre drepturile pe care aceștia le aveau. În secolul al XVI-lea, medicul, filosoful și matematicianul Girolamo Cardano scrie despre instrucția și educația surdomuților, bazate pe demutizare și comunicare
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
la studiile istorice ale lui B. P. Hasdeu, dar și la lucrări ale învățaților P. J. Safarik și Th. Mommsen, îl arată familiarizat cu bibliografia de istorie și istorie literară. Îi lipseau însă discernământul critic, rigoarea. Într-un studiu asupra Codicelui Voronețean, din „Aurora română”, purtat de fantezie, el afirmă că primele texte românești scrise datează din secolul al X-lea. SCRIERI: Florinta, Cernăuți, 1880; Privire istorică asupra trecutului politic-social și național al „ducatului Bucovinei”, Brașov, 1886; Din istoria limbei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
educație națională pentru cetățeni și ostași al cărui prim-titlu este Cartea Românului (Arifeanu, 1921). Cartea Românului, "închinată poporului român" de către autorul ei, maiorul Virgil Arifeanu, este redactată ca manual de educație națională menit să servească drept biblie ostășească și codice al datoriilor civice față de patrie deopotrivă. Totuși, mesajul cărții îi viza cu precădere pe soldații înregimentați în armata română, Cartea Românului fiind "autorizată și recomandată de Marele Stat Major al Armatei, corpurilor de trupă și școlilor militare". Partea întâi, ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]