27,125 matches
-
pe toate! îi zise Sonia lui MacMordie. Pierd o groază de timp ca să-l aduc pe bietul om pînă aici, iar tu, în semn de bun venit, îi pregătești un fel de Bătălie pentru Anglia. Bietul om stătea într-un colț, pe podeaua liftului. MacMordie îl ignoră. - Produsul trebuie să fie expus și este evident că a avut parte de expunere. Povestea asta o să fie bomba zilei la televiziuni. Nu m-aș mira ca unii să transmită în direct, chiar acum
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
mira ca unii să transmită în direct, chiar acum, cu buletine speciale de știri. - Minunat! zise Sonia. Și ce ne-ai mai pregătit după asta? Catastrofa de pe Hindenburg? - Prin urmare, chestia asta o să fie bomba zilei... începu MacMordie, dar din colțul liftului se auzi un geamăt înfundat. S-ar fi zis că pe Piper îl atinsese deja o bombă. Mîna îi sîngera. Sonia îngenunche alături de el. - Ce-ai pățit, dragule? îl întrebă ea. Palid, Piper îi făcu semn spre un disc
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
de o picantă malițiozitate care-și îndreaptă acele și spre el, autorul autosatirizat. Pentru că Saul Bellow este prezent în fiecare dintre cărțile lui, nu numai ca autor ci și ca personaj, asemenea pictorilor renascentiști care-și introduceau portretul într-un colț din figurația tabloului. Bellow își transferă sinele asupra cîte unui personaj cheie sau chiar a protagonistului din fiecare roman, împrumutîndu-i multiple episoade autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba, în cazuri repetate, chiar și trăsăturile lui fizice
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
de o picantă malițiozitate care-și îndreaptă acele și spre el, autorul autosatirizat. Pentru că Saul Bellow este prezent în fiecare dintre cărțile lui, nu numai ca autor ci și ca personaj, asemenea pictorilor renascentiști care-și introduceau portretul într-un colț din figurația tabloului. Bellow își transferă sinele asupra cîte unui personaj cheie sau chiar a protagonistului din fiecare roman, împrumutîndu-i multiple episoade autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba, în cazuri repetate, chiar și trăsăturile lui fizice
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
euro, alături de cel pe care îl știm, mai slăbănog" (Libertatea); "de ieri, leul greu a fost scos la plimbare prin piețe" (Jurnalul Național ); "leul greu a apărut în circul pieței" (ib.); "leului greu, ieri apărut pe etichete, abia îi cresc colții" (ib.), "cât de fioros este leul greu?" (România liberă ). Jocul omonimiei produce oricum efecte comice: "tăierea zerourilor din coada leului " (Adevărul ). Ca de obicei, ne abținem de la previziuni, mai ales într-un domeniu în care condiționările extralingvistice sînt majore. Deocamdată
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
cele zămislite de propria mea imaginație. În acest context al celebrităților întîlnite în restaurantul Uniunii Scriitorilor, Petre Stoica m-a fascinat din primul moment. Mai degrabă tăcut în vacarmul din local (de multe ori se discuta între mese aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și se rîdea mult și zgomotos), cu chipul său de erou de western (barba atent îngrijită îl făcea, ieri, ca și azi, să semene cu Kenny Rogers), Petre Stoica părea un om fără vîrstă, cu aerul
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
care le-a folosit și evocarea lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui paradis definitiv pierdut: cel al speranțelor și miracolelor din copilărie: "aici e coasa și grebla, sunt toate uneltele/ pentru răstignitul porcilor, iarna,/ într-un colț picotește roata de tors a bunicii - / este o lume care moare într-un anotimp/ și reînvie în alt anotim/ ca pînă la urmă să nu mai reînvie niciodată.// Aici, sub prag/ este îngropată inima mea de copil." (p. 23) Ambițiile
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
cu totul alt spațiu textual. Această strategie textuală radicală, realizându-se în final și pe un spațiu restrâns, nu transformă, totuși, cartea într-un experiment literar. Cum ar spune poetul, pentru a fi perfect, cubului i s-a sfărâmat un colț. Problema poate apărea la cititorii conservatori pe care romanul îi satisface 90% din desfășurarea lui, dar pe care finalul îi va consterna și le va crea frustrări, șocul schimbării de cod literar blocându-i iremediabil. Cei obișnuiți cu texte rafinate
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
era nevoie de-un respiro chiar și pentru semi-sobra Mariana Bitang îmbrățișându-și elevele cu tandrețea unei mame fericite... Ce nevoie avem noi de chestii din astea ? Pe cine impresiona faptul că întreaga populație a țării lăcrima când, în cine știe care colț de lume, tricolorul se înălța - datorită acestor minunate și plăpânde făpturi - pe cel mai înalt catarg, însoțit de acordurile Imnului național ? Ce Dumnezeu! Doar nu suntem copii, ci... Să păstrăm un moment de tăcere pentru a nu bruia circuitul telefonic
Stoica, Grigoraș și Vieru sau distrugerea lotului feminin de gimnastică al României by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11892_a_13217]
-
și la romanțe, ca să vadă ce se mai poate învăța. Carlton dansează cu soția directorului administrativ. Frank, prietenul lui Carlton, cel cu fața de copil bătrîn, dansează cu mama. Văd că tata a ieșit din bucătărie. Se retrage într-un colț. Eu sar în mijlocul vîltorii. O invit la dans pe profesoara de matematică cu buzele de culoarea florilor de fuchsia. Acceptă veselă. E planturoasă și grațioasă ca un vapor de paradă, și o cîrmesc fără efort în toate direcțiile. Mama, care
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
altuia ce a uitat să menționeze, nu se întîmpla nimic, tocmai din cauză că în vechea variantă nu se stipula în detaliu ce anume trebuie să conțină aceste declarații. Ne-am găsit noi acum să fim mai catolici decît Papa ! exclamă, pe la colțuri, demnitari nemulțumiți că la noi declarațiile de avere vor fi mai detaliate decît în unele țări occidentale. Cum o să dea asta în Europa ? Noi, între noi, ne bănuim demnitarii că vor să-și pitească agoniseala, chiar și la capitole de
Exerciții de memorie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11942_a_13267]
-
dinainte de conflictul armat e una serenă, aproape bucolică, scăldată constant în lumina unei după-amieze de vară, animată de culori calde. Războiul e secat de nuanțe, aproape alb-negru, deși albul nu prea constituie o prezență distinctă. Epoca postbelică e "aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război, dar lumina e filtrată autumnal, sobră și rece, imaginile fiind cvasi-in-sepia. Aceste diviziuni stricte nu sunt gratuite, dimpotrivă, pentru că povestea oscilează între aceste perioade. De aceea e necesară și vocea naratoare, care la
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
e o vendettă. S-a spus deja că modurile în care personajul ei ucide sunt de o inventivitate care ar stârni și invidia lui Poe. Stilizarea vizuală e deci mai subtilă decât în Amélie. Apare montajul de fotografii, artificii în colțul ecranului, e drept, mai explicite decât cele ale lui Greenaway. Și-au făcut în schimb apariția efectele speciale, cu toate că ai senzația că Jeunet jonglează cu ele de ceva ani buni. De altfel, aceasta e surpriza cea mai plăcută pe care
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
a ajutat A Dianei schimbătoare umbră magică, Și-un irlandez, o neagră lună tragică; De aur seceră Hugo mi-a dat. Și-n timp ce eu în mină coboram De astre pure din mitologie, Cereasca lună iată că învie La colțul străzii, acolo, lîngă ram. Dintre ale noastre vorbe știu că una Există, pentru a o figura. Secretul stă, cred, în a o afla Cu umilință. Este vorba luna. Să întinez nu îndrăznesc curata Ivire-a lunii cu-o figură vană
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
adaptare socială. Viața, Poezia, Poetul, Dreptate, Nefericire, Dezordine- Povară, sunt alte poezii care propun ca soluție lirică deșertăciunea, nefericirea existenței sau finibilul asumat: „inerți, tot mai des/ imitând pereții/ lăsându-ne puși de alții/ zi de zi/ fără luptă/ la colț./”( Exiluri de frică). Tudor A. Ursente aduce în prim plan liric o metaforă din semantică- fără hashtag- așadar fără includeri și segmente, fără tipizări și încrengături, fără domenii și scheme matriceale, dar cu libertatea poeziei ca interpretare existențială. Haștagul poate
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
spre interior. Nu-și putea permite să verifice și ușa din dreapta, deoarece ar fi însemnat să se expună riscului în cazul în care mașina, și așa într-un echilibru îndoielnic, l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul, căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
bacalaureat. Era luna octombrie. Țipătul puternic frânse șirul gândurilor Sonia. - Să nu mai vorbiți la telefon, că vă dau afară pentru totdeauna din liceul meu! „Liceul ei?” gândi Sonia. „Ce l-a primit de la mama sa, care vindea semințe la colț de stradă, ca moștenire, să se comporte în el, ca pe tarlaua proprietate personală?” Nu era însă Chiștoroaia singura care considera că instituția de stat este cadoul acordat directorilor prin lege, odată cu numirea în post. Apoi auzi din nou, formula
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DRAGOBETE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: ”M-am scris pe-un colț de vânt pentru Iubita” De unde vin ? de unde vin ? dintr-o răscruce de gust pelin și altul dulce în zborul lin o adiere de rozmarin ca mângâiere m-a rupt din flori să te îmbete cu reci fiori de Dragobete ca să
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
se rostogoli lateral. Apoi simți ceva rece în tot corpul. “Am murit deja! “, își spuse Camelia. În clipa următoare văzu că era suspendată deasupra unui perete vertical de stâncă, de câteva sute de metri. Un subbraț era agățat de un colț de stâncă iar celălalt de un sloi de gheață. Tot corpul era cufundat în zăpadă. Și o șuviță subțire de sânge, i se prelingea pe lângă tâmplă. Mai jos, pe diagonală, tot la limita prăpastiei înclinate, zăcea Roland. Grupul de excursioniști
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ESEU Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului LUMINĂ-NAȘTERE-CUNOAȘTERE (ESEU) Cât de frumos este acest colț din natură inundat de atâta soare!Ce îți poate transmite acest verde translucid de culoarea smaraldului? Ne întrebăm de atâtea ori,dar nu observăm că răspunsul e lângă noi.Smaraldul este culoara luminii verzi, ceea ce îi conferă o semnificație ezoterică
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
ABSOLUTĂ Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului IUBIREA ABSOLUTĂ Câte-o poartă se închide, milioane se deschid Inima ne e o sită, ciuruită de iluzii... Ce-i iubirea absolută? Așteptări pe colț de vid Odă falsă de Forever, ce o credem ca zăluzii... Ne drogăm cu macii vara, ne-amețesc aripi de fluturi Înviem cu ghioceii, să sfârșim frunze defuncte Ne-afundăm în val orbește, printre lotuși Zen mă bucuri, Ne-ngropăm
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
medicale, devine o corvoadă orice acțiune casnică suplimentară. Pomul aștepta să fie împodobit, însă Mira interzisese orice blocaj al zonelor în care ea își desfășura activitatea. Curățenia prima oricăror beculețe și sclipiciuri. Nu aveau spațiul necesar pentru a ocupa vreun colț al casei cu globulețe, iar balconul rămăsese singura opțiune pentru brad. Odată montat, nu mai reușea să întindă rufe, să acceseze borcanele de murături, sau să ude florile... O goană nebună, între bucătărie și celelalte camere. Rufe, aspirator, geamuri, praf
DECEMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382767_a_384096]
-
mizeria și mirosul unui grajd zootehnic, când la fel de bine poate lucra la tine la câmp? - Da, dar la tine sunt mai bine plătiți ca la sectorul agricol. - Bine, ne vedem acasă. Te pup. - Și eu! Și se sărutară scurt pe colțul buzelor. Ambii au plecat spre locurile lor de activitate și fiecare cu alte gânduri. Ramona se gândea la pericolul pe care îl reprezenta Săndica pentru ea în noua sa calitate de inginer. Nici nu bănuia ce pericol mare o aștepta
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
ai aprins în noapte la icoane Parfumul lor să țină cât mai mult. Ai desfrunzit cărarea dinspre crânguri Când ai simțit al frunzelor blestem Și te-ai rugat la cete-ntregi de îngeri Să nu mă ia sub un alt colț de cer. Ai regăsit ascunsă simfonia În strigăt trist de pescăruș stingher Și-ai adunat din mare nebunia Și-ai zămislit-o-n zâmbet și mister. Ai ars durerea și-ai plătit cu sânge M-ai renăscut și viață mi-
LUCEAFĂR PRIMEI DIMINEȚI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382795_a_384124]
-
nu știe cum vor arăta avortonii acestei treceri de la comunismul atroce la postcomunismul feroce prin pohta ce-o pohtește pentru pescuitul în apele tot mai tulburi ale statului. Economiștii apuseni dau din umeri, iar foștii actuali economiști marxiști dau din colț în colț în căutarea unor soluții acceptabile pentru această halimă postcomunistă ce ține morțiș să i se spună capitalism, un „capitalism” care trăiește și prosperă din banii statului prin șpăgi, comisioane, licitații trucate și lucrări de mântuială, într-un cuvânt
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]