2,007 matches
-
urce, decalajele dintre sat și oraș provoacă tensiuni, iar partizanii religiei* se revoltă împotriva libertăților câștigate în materie sexuală și împotriva erodării valorilor familiale, ce subminează autoritatea tradițională. Decizia lui Stalin de desființare a NEP în iulie 1929, odată cu lansarea colectivizării* pământurilor, este semnalul celei de-a doua revoluții. Aceasta va fi punctul de pornire către societatea comunistă denumită stalinistă. Stalin și noua societate comunistă Societatea stalinistă se construiește într-o dinamică a violenței care conjugă simultan colectivizarea și industrializarea*, aduse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1929, odată cu lansarea colectivizării* pământurilor, este semnalul celei de-a doua revoluții. Aceasta va fi punctul de pornire către societatea comunistă denumită stalinistă. Stalin și noua societate comunistă Societatea stalinistă se construiește într-o dinamică a violenței care conjugă simultan colectivizarea și industrializarea*, aduse de teroarea* de masă care se abate asupra a numeroase grupuri sociale. Cele circa 20 de milioane de exploatări țărănești de dinainte de 1929 sunt transformate în 240 000 de colhozuri, ceea ce răstoarnă ordinea tradițională, prin ruperea echilibrelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
colective - ineficiente, în marea lor majoritate -, Stalin le acordă dreptul de a-și păstra câte o vacă și un petic de pământ de câțiva ari, care se vor dovedi, de-a lungul timpului, cele două elemente esențiale ale aprovizionării colective. Colectivizarea marchează, pe de o parte, ura definitivă a noilor salariați ai câmpului împotriva statului, care le impune o întoarcere la un soi de iobăgie ancestrală, și, pe de altă parte, generalizarea mentalității de iresponsabilitate față de bunul colectiv. Colectivizarea introduce ziua
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aprovizionării colective. Colectivizarea marchează, pe de o parte, ura definitivă a noilor salariați ai câmpului împotriva statului, care le impune o întoarcere la un soi de iobăgie ancestrală, și, pe de altă parte, generalizarea mentalității de iresponsabilitate față de bunul colectiv. Colectivizarea introduce ziua de lucru ca măsură a venitului, adeseori plătit în natură: o zi de salariu corespunde unei sarcini clare, care depășește mai multe zile de trudă, dar care trebuie în mod imperativ realizată. Decretul din 17 martie 1932 ratifică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1956, în Europa de Est, viziunea asupra schimbării sociale se inspiră din belșug din anii 1930 sovietici, chiar dacă teroarea este aici mai puțin masivă, iar numărul victimelor și al celor internați în lagărele de concentrare, mai puțin consistent. Cu toate acestea, dinamicile colectivizării și industrializării puse în aplicare urmăresc același obiectiv: crearea unei societăți radical noi, care să aibă în centrul său muncitorul, de preferință calificat, iar în vârf, conducătorul comunist de origine muncitorească. Sectoare industriale, orașe, linii de transport, un întreg mod
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lanseze planul cincinal* de dezvoltare accelerată a industriei grele (vezi industrializare*), în scopul de a crea un complex militaro-industrial pe măsura ambițiilor sale geopolitice. Cum finanțarea acestui plan necesita un aport considerabil de valută, el lansează, la sfârșitul lui 1929, colectivizarea* lumii satelor, care îi va permite să pompeze masiv recoltele, pentru a hrăni aparatul partidului-stat, și să vândă o parte în străinătate, pentru a obține valută. Rezistența masivă a țărănimii implică o întărire a terorii* de masă și, deci, crearea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exemplul lui Lenin, Stalin se va dovedi un maestru al tacticii revoluționare, mai întâi în modul în care va cuceri puterea: învingându-și pe rând „stânga” și „dreapta”, apoi, pe plan intern, alternând ofensivele - în 1928-1933 cu planul cincinal* și colectivizarea, iar în 1937-1938, cu Marea Teroare* - cu defensivele, în 1934-1936 și 1941-1944, și, în sfârșit, pe plan extern, cu faze ofensive - în 1925-1927 în China*, între 1934 și 1938 cu fronturile populare*, între 1936 și 1938 în războiul din Spania
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scandalul izbucnește și 60 de gardieni sunt împușcați pentru crimele lor asupra deținuților. Totuși, un film de propagandă fusese deja turnat în Solovki, spre a ilustra triumful reeducării prin muncă. Crearea sistemului concentraționar: arhipelagul Gulag Lansarea primului plan cincinal*, a colectivizării* și a „deschiaburirii” provoacă o schimbare completă de scară și de natură a lagărelor. La 27 iunie 1929, Politbiuroul decide că toți condamnații cu pedepse mai mari de trei ani de închisoare vor fi trimiși în lagăre de muncă. La
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unul ce fusese printre principalii locotenenți ai lui Lenin, între 1917 și 1922, Stalin readuce teroarea la ordinea zilei începând din 1929 și o aplică la o scară nemaiîntâlnită. Dat fiind că decizia comună de eradicare a religiei* și a colectivizării* provocase reacții intense ale țărănimii, el instaurează în 1929-1933 o teroare de masă: împușcarea a zeci de mii de oameni, crearea sistemului concentraționar* al Gulagului*, deportări în masă, foame organizată. începând din decembrie 1934, o extinde la PCUS* și la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar apropiații, să nu-l denunțe pentru cuvinte sau acte ostile regimului ori din răzbunare; este simptomatic faptul că regimul sovietic l-a propus ca erou al tineretului* pe micul Pavel Morozov, care își denunțase propriii părinți poliției politice, în timpul colectivizării, și care, din această cauză, a fost asasinat de unchii săi. în sfârșit, izolarea între frontiere riguros păzite - ca Zidul Berlinului* - stinge orice speranță de sustragere din fața supunerii și alimentează resemnarea și colaborarea cu regimul. RDG este un bun exemplu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înconjurate și lipsa arhivelor* în cazul unor țări atât de mari precum China*, Vietnam* sau Cuba*. Un bilanț provizoriu indică, totuși, niște ordine de mărime. în URSS*, sub Lenin, circa 6 milioane de morți, iar sub Stalin, peste 10 milioane - colectivizare și perioade de foamete în 1931-1933, 5 milioane; 1 milion în 1947; Marea Teroare, 700 000; morți în Gulag, 2 milioane - peste 18 milioane de persoane se pare că au trecut prin Gulag. în Polonia, din septembrie 1939 până în iunie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe atunci, a încheierii unui compromis cu dalai-lama. Survenind după revoltele din Kham, răzmerița care izbucnește la Lhasa, în octombrie 1959, îl constrânge pe acesta să fugă la Dharamsala, în India, de unde animă un guvern în exil. însoțită de o colectivizare* radicală, represiunea decimează - la propriu, din câte se pare - populația. în timpul Revoluției Culturale*, reprimarea se transformă în distrugerea civilizației tibetane: din mii de monumente, nu vor supraviețui decât câteva zeci, în 1976. Logica urii care precumpănește, începând de atunci, împiedică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cât și în celălalt, funcționează aceleași logici care duc la indicarea dușmanilor, la stabilirea categoriilor de indezirabili, la organizarea de deportări* masive, la planificarea crimelor în masă - cum a ordonat Lenin*, odată cu „decazacizarea” din 1919, apoi Stalin, cu „deschiaburirea”, odată cu colectivizarea*, Marea Foamete*, Marea Teroare* și deportările în masă sau, în Cambodgia khmerilor roșii*, exterminarea progresivă a „poporului nou”. Se mai poate întrezări aici ceea ce distinge totalitarismele moderne de dictaturile clasice: alianța monstruoasă între ideologie și industrialism, mobilizarea unei rațiuni strict
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în realitate, decât pentru a controla și limita expresiile naționale, eventual veleitățile independentiste. Această tendință se consolidează în anii 1930: indigenizarea cadrelor este suspendată, aparatele de conducere naționale sunt epurate pentru „deviație naționalistă”, iar republicile considerate refractare față de procesul de colectivizare a pământurilor sunt aspru pedepsite; în Ucraina, Transcaucazia și Asia Centrală, cadrele partidului comunist, acuzate de deviație naționalistă, fac obiectul unor epurări* vizând să le substituie cadre de origină rusă. La rusificarea cadrelor de conducere se adaugă rusificarea spațiului sovietic: că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de vedere biologic și social, un supraom, dacă vreți”, cum scrie Troțki* în 1922. începând din 1928-1930, romanele utopice sunt recentrate pe modelul bolșevic, spre a servi de referință unică partidelor comuniste din lumea întreagă, și având, ca axă fondatoare, colectivizarea* și planul cincinal*. Dacă primul plan cincinal este cel mai puțin rentabil din întreaga istorie a industrializării*, trebuie să i se recunoască un succes total din punctul de vedere al propagandei. Vizitarea marilor șantiere - orașe, baraje, canale, uzine, ferme-model -, asociată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
seamă de Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari (RAPP), îmbracă de acum un caracter eminamente antiintelectual. Se urmărește extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la 18 aprilie 1928, intitulat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
000 de locuitori. Lansarea primului plan cincinal*, în 1928, are ca obiectiv industrializarea* în marș forțat, în detrimentul producției de bunuri de consum. La nivelul aprovizionării cu produse de bază, abandonarea NEP* antrenează suprimarea sectorului privat, a meșteșugăritului și închiderea prăvăliilor. Colectivizarea* provoacă o dezorganizare profundă a producției agricole, antrenând foamete în satele ucrainene, în 1933-1933, și un masiv exod al țăranilor. Orașele se confruntă atunci cu grave penurii. Locuitorii stau la cozi în fața brutăriilor, uneori câte o noapte întreagă, în speranța
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Karelia Cartelul Forțelor de Stânga cathari CEDA CEE CEIC Celulele Comuniste Combatante Celulele Revoluționare Centrul de Studii și de Cercetări Marxiste CGT CGT-Force ouvrière CGTU Charta Chiapas China CIA clasa muncitoare Clubul de la Paris CNT coexistență pașnică Coligașăo Democrática Unitária colectivizare Comitetul Germania Liberă Comitetul Antibolșevic Comitetul contra Războiului și a Fascismului Comitetul de Apărare al Muncitorilor Polonezi Comitetul de Propagandă al Republicanilor Naționali Comitetul de Vigilență al Intelectualilor Antifasciști Comitetul Internațional contra Războiului și a Imperialismului Comitetul Internațional de Inițiativă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de acord asupra datei de naștere a fenomenelor totalitare: primul război mondial. Mobilizați, zguduiți, oamenii care au ieșit din conflictul mondial din 1914-1918 au format elita și trupele fascismului italian (1922-1945), ale stalinismului rus de după Revoluția din Octombrie (1929-1956: de la colectivizarea forțată până la cel de-al XX-lea Congres). Acest prim conflict a mobilizat populații enorme: de aici provine credința În rolul de motor al „maselor”. Masificarea, mobilizarea și războiul inaugurează de asemenea o „brutalizare a vieții politice” (Mosse, 1999). În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
având o serie de beneficii care nu se mai regăsesc în alte țări foste comuniste. Ceea ce a oferit în schimb biserica pentru aceste "favoruri" a fost o susținere publică a acțiunilor întreprinse de către autoritățile comuniste în domenii foarte diverse, de la colectivizarea agriculturii, până la reprimarea revoltei de la Timișoara din decembrie 1989. În tot acest joc, statul a încercat să transforme biserica într-o instituție de propagandă, oferindu-i în schimb câteva libertăți plus statutul privilegiat de biserică dominantă. După 1990 au apărut
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
îi susțin doleanțele. În perioada interbelică se constituie partide care preconizează limitarea efectivelor din sectorul primar pentru a susține efortul de industrializare; formațiunile rivale propun în schimb valorizarea micii țărănimi pentru a pune astfel bazele unui model inedit de dezvoltare. Colectivizarea din timpul regimului comunist, acolo unde aceasta a avut loc, împiedică reluarea acestei dispute într-o formă identică. Totuși există dispute asupra statutului recoltelor individuale. În fermele colective, țăranii dispun de loturi proprii, a căror cultivare le permite practicarea unor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
politice și apropiaților lor pe cei 80 000 de țărani (cărora le vom aplica de asemenea o proporție de 4,5) pe care chiar autoritățile au recunoscut că le-au urmărit în justiție și le-au condamnat în legătură cu procesul de colectivizare 22. Aceasta înseamnă o cifră de 360 000 români victime ale represiunii, ridicând procesul celor care au suferit direct victimele și familiile lor la 6% din populația totală. Să nu uităm totuși că raportul confidențial al Securității subestimase numărul victimelor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
făcute de către unul dintre cei mai respectați supraviețuitori ai închisorilor comuniste, care considera că 282 000 de oameni au fost încarcerați, dintre care 190 000 au murit în detenție 23. Dacă adunăm numărul celor 80 000 de țărani victime ale colectivizării forțate cu cel al celor 160 000 de deținuți politici recunoscuți de către raportul Securității, nu suntem departe de calculul făcut de Corneliu Coposu. Așadar, sursele oficiale și cele mai autorizate dintre aprecierile neoficiale coincid. Fără îndoială că orice încercare de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dat și în ciuda credinței constante în acest mit mărturisită de mai mulți observatori și actori ai perioadei postcomuniste, istoria comunismului românesc trebuie să fie văzută mai puțin ca o mare istorie globantă și totalizantă a cadrelor partidului, a industrializării, a colectivizării, a represiunii, a elaborării doctrinare și ideologice, ci mai degrabă ca o explozie în lanț cu efecte imediate în cadrul istoriilor concrete, multiple, incoerente, încrucișate și conflictuale ale persoanelor reale, ale intereselor specifice, ale carierelor individuale, sau având efecte și în ceea ce privește
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lovește de un comunism diferit, triumfător, care construiește și distruge viața în același timp. Este comunismul poliției secrete, al câmpurilor de muncă forțate, al închiderii frontierelor și al luptei împotriva imperialismului mondial, dar de asemenea al marelui șantier industrial, al colectivizării agriculturii, al universităților muncitorești și al alfabetizării maselor. Generația postalinistă descoperă un stalinism care se schimbă, își demontează idolii, critică "cultul personalității" demolează statuia lui Stalin, dar respinge de asemenea critica lui Stalin. Pentru această generație nu mai există repere
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]