1,336 matches
-
a așezat. Și-a cerut scuze pentru deranj și a vrut să îmi ofere prânzul din partea casei, dar, când am încercat să îl conving să nu o concedieze pe Marina, s-a arătat de neclintit. Participase de bunăvoie la complotul colierului din casa de marcat, dar afacerile erau afaceri, mi-a spus, și, deși Marina îi plăcea „al naibii de mult“, nu voia să își asume nici un risc cu nebunul de bărbatu-său. Pe urmă, a adăugat ceva ce m-a ars ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu te îngrijora, a spus el. Nu e vina ta. Dar era vina mea. Eu eram vinovat pentru toată porcăria asta și mă disprețuiam pentru nedreptatea pe care i-o făcusem inocentei Marina. Primul ei impuls fusese de a refuza colierul. Ea știa ce fel de om e soțul ei, dar, în loc să ascult ce-mi spunea, o obligasem să îl primească și mișcarea asta tâmpită, mișcarea asta tâmpită nu adusese decât necazuri. Fir-aș al dracului, mi-am spus. Dar-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și de incompetent? Am rezervat o masă la La Grenouille, același restaurant franțuzesc cu prețuri exorbitante și decorațiuni prețioase în stilul vechiului New York unde (nume șters) și cu mine o duseserăm să își sărbătorească a optsprezecea aniversare. A apărut purtând colierul pe care i-l trimisesem, frate geamăn cu cel care provocase atâtea neplăceri la Cosmic Diner, și, oricât m-aș fi bucurat să văd ce bine îi stă cu el, cât de atrăgător arată pe fondul închis al părului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
neplăceri la Cosmic Diner, și, oricât m-aș fi bucurat să văd ce bine îi stă cu el, cât de atrăgător arată pe fondul închis al părului și ochilor ei, n-am putut să nu mă gândesc și la celălalt colier, provocându-mi câteva junghiuri de remușcare în timp ce retrăiam dezastrul pe care îl atrăsesem asupra capului Marinei Gonzalez. Atâtea femei în jur de treizeci de ani, mi-am spus, atâtea vieți de femei tinere învârtindu-se în jurul meu. Marina. Honey Chowder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu toate întâmplările prin care trecusem de când ne văzuserăm ultima dată. În esență, era versiunea prescurtată a tot ce am așternut până acum în această carte. Nu, nu chiar tot, dat fiind că am eliminat povestea Marinei și a celuilalt colier (prea tristă, prea umilitoare), n-am spus un cuvânt despre urâta conversație telefonică purtată cu cea al cărei nume nu poate fi pomenit și am cruțat-o de amănuntele dureroase ale escrocheriei cu Litera stacojie. Dar aproape toate celelalte elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
momente, Dan îi invidie. Lumea se îmbrăcase ceva mai grijuliu decât în zilele obișnuite, dar mâzga de pe stradă nu încuraja fanteziile vestimentare. În partea de sus a încăperii se vedeau bluze subțiri, mulate, decolteuri bine garnisite cu sâni tineri și coliere ieftine sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași pantaloni albăstrii sau negri, fără dungă, cizme
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pardoe spuse cu voce scăzută: — Dacă ai ști cât de tare m-am săturat să trăiesc cu o femeie. Accidental, mâinile lor se atinseră pe masă și apoi rămaseră una lângă alta. Luminile feerice care atârnau În boscheți se reflectară colierul ei și chiar la capătul grădinii, peste umărul tinerei, Myatt Îl văzu pe domnul Stein croindu-și drum printre mese, cu pipa În mână. Era un atac concertat. Știa că nu trebuia decât să se aplece peste masă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
numele: badea Minciună - ocrotitorul, păstrătorul și iubitorul de povești adevărate, din viața noastră, cea de toate zilele, atât de amarnic de frumoasă, și de pus la candela aducerilor aminte, ale tuturor. Urșii Păpăuți - sat obișnuit, comparabil cu o mărgea din colierul sfintei Românii - strălucea, pe văioaga dinspre pădure, incitând la gândire profundă și dragoste strămoșească. Moș Costache, bătrân și frumos ca un stăpânitor de mulțimi, pe tron, chema, în stânga și în dreapta: urșii! Au sosit urșii. Veniți repede; anunțați-vă, că se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
eu. Pe unde o iau ca să ajung aici? De la răscruce o iei spre dreapta și peste 2 km o faci pe un drumeag la stînga. Cepoi pleacă furios și nevasta întreabă nervos: Unchiule, dar n-ai putea să îmi dai colierul de pe acum? Ba s-ar putea, dacă ne înțelegem. Ne înțelegem, unchiule. Sigur? Sigur, sare femeia de gîtul lui. Moș Cazacioc știe să nu bruscheze lucrurile, dar femeia era grăbită: Hai, unchiule, mai repede, că acuși vine... Dacă o să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar i-ai spus cum poate ajunge. La stînga. Am greșit, trebuia la dreapta. Se rîde cu poftă și cînd s-a întors Cepoi ar fi gustat cu plăcere o bucată din moș Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu-l mai dăm înapoi! Nici vorbă. Ce, mă crezi proastă?! Ce oameni! Gabriel Spînu era atît de obosit încît ațipea cîteva fracțiuni de secundă chiar și în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cum poate ajunge. La stînga. Am greșit, trebuia la dreapta. Se rîde cu poftă și cînd s-a întors Cepoi ar fi gustat cu plăcere o bucată din moș Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu-l mai dăm înapoi! Nici vorbă. Ce, mă crezi proastă?! Ce oameni! Gabriel Spînu era atît de obosit încît ațipea cîteva fracțiuni de secundă chiar și în timpul rulării cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aduceau amănunte despre tinerețea lui Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel din Yonne. Michel continua să citească Tout l’Univers și Cent questions sur. Când Împlini doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cărți de biochimie. 7 Prima amintire a lui Bruno data de la patru ani; era amintirea unei umilințe. Mergea pe atunci la grădinița din parcul Laperlier, În Alger. Într-o după-amiază de toamnă, educatoarea le-a explicat băieților cum să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se rupeau, totul se strica În mâinile lui. Cum să le explice că avea nevoie de iubire? Cum să le explice, fără colierul de frunze? Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se rupeau, totul se strica În mâinile lui. Cum să le explice că avea nevoie de iubire? Cum să le explice, fără colierul de frunze? Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să plece din parc. Puțin după aceea, grădinița s-a Închis. Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au viața înainte; cu un singur picior e mai greu să te ridici, cum, în general, totul merge mai greu când ai un singur picior. Și încă și mai mult aur tace (probabil pentru totdeauna): proteze dentare, rame de ochelari, coliere și brățări puse deoparte, monede, inele, ceasuri; aurul tace fiindcă se trage din tăcere și se întoarce apoi iarăși în tăcere.Din tăcere nu iese decât tăcere. Nu mă lăsa să stau atâta goală pe frigul ăsta, acum când facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mereu noi, mii de Întîmplări de basm! O să ne trezim În zori În camerele noastre de un cafeniu somptuos ca să auzim din nou tropotul copitelor și zgomotul roților pe străzile orașului, ca să simțim mirosul proaspăt, ușor putred al portului, cu colierul său de valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
turație de 4000 rotații/secundă că îi place poezia, umpluse două registre din alea mari, a lăudat-o și Cezar Ivănescu, la care a fost acasă, e pricepută la croitorie, și-a tăiat hainele de piele și-a creat brățări, coliere, șaluri, apoi le-a tăiat și pe ale maică-sii, la un moment dat și-a vândut bijuteriile și a cumpărat două mașini de cusut, a angajat două femei de serviciu care se pricepeau cât de cât. Lucrau în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tocmească, dar Grințu nu lua În seamă această dorință a lor. Uneori le dădea răspunsuri mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o imensă pace. O pace infinită. O vastă întindere cu apă și stuf... Vastă și reconfortantă, inspirând o liniște și un calm desăvârșit”. (E. Panighiant, Delta Dunării) ...ce este delta...O neîntreruptă rostogolire de ape, o înșiruire de grinduri și coliere de lacuri, o întreagă gamă de aspecte variate-pământuri plutitoare și ostroave, întinderi nesfârșite de stuf, păduri care pot fi de stejar ca acelea de pe gridul Letea, gâze care își petrec viața doar între un răsărit și un apus de soare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îndoiesc foarte mult că voi trăi mai mult decât Lawrence. Mai are încă în față mulți ani de viață. — Cred că ai dreptate, spuse după un timp Rebecca. Mai aruncă o ultimă și lungă privire spre mlaștini, apoi își scoase colierul de perle din sertar și îl încheie cu grijă. Afară, câinii urlau solicitându-și cina. Postată în ușa dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Abia la sfârșitul cinei, când toți, bărbați și femei, se amețiseră cu băutura pe care o obțineau din fermentarea grâului, Valerius îi vorbi lui Tarosh, care își tot trecea degetele groase în jurul gâtului ca de taur, jucându-se cu un colier de aur format din trei șerpi împletiți. Coiful acela... Valerius luă cupa pe care i-o oferea Tarosh. — Știi... — Da... — L-am văzut în vârful parului, lângă albia torentului. Am văzut și sângele. Coiful e roman, cred eu. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
două degete, dând de înțeles că nu vrea să fie întrerupt; Vitellius tăcu. — Ascultă-mă. Când Galba a intrat în Roma, s-a dezlănțuit o furtună, și un cutremur a zguduit pământul când a urcat pe Palatinus. A dăruit un colier de perle lui Venus de pe Capitolium, însă ar fi trebuit să-l ofere statuii Fortunei de la Tusculum. Mi-a povestit înspăimântat că Fortuna îi apăruse în vis, furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
A dăruit un colier de perle lui Venus de pe Capitolium, însă ar fi trebuit să-l ofere statuii Fortunei de la Tusculum. Mi-a povestit înspăimântat că Fortuna îi apăruse în vis, furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și a dat fuga la Tusculum, să-l ofere Fortunei... Însă un incendiu distrusese templul și Galba n-a putut face altceva decât să arunce colierul în cenușa fumegândă. Dar tu unde erai? întrebă Vitellius, impresionat. — Eram lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]