1,437 matches
-
milioane de adulți constată cu stupoare că „imperiul” În care se aflau Încătușați, care la rându-i a trecut prin câteva faze de aparentă ameliorare, s-a „frânt” tocmai când ultimul „imperator”, Gorbaciov, protejat de șeful KGB-ului - o farsă colosală, printre altele, cu care a fost semănată domnia sa de aproape un secol! -, a Încercat să-i verifice rezistența, a Încercat să-i amelioreze funcționalitatea. Există se pare o lege a structurilor sociale rigide, care declară că un astfel de sistem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prozele prietenului meu Sorin Titel, pe care l-am ajutat să devină bucureștean! -, nu s-a impregnat niciodată. Banat, regiune populată de oameni gospodari și harnici, buni, foarte buni Români și plini de un spirit practic și de un bun-simț colosal și În mijlocul cărora tinerelul sfios și zăpăcit care eram, fantasmatic și lipsit de măsură, nu avea ce să caute. Deși mi-am scris primele romane pe malul Timișului, casa În care ele au fost scrise a fost dărâmată, iar ele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a lui ’71, când „a întors roata”, distanțându-se aproape radical de propriile sale luări de poziție de dinainte, încercând și, vai, reușind, să izoleze România tot mai mult, în sânul Europei și chiar în sânul țărilor comuniste, intrând în colosale și tot mai aventuroase proiecte nu numai industriale (concentrarea investițiilor pe metalurgie și petrochimie, cu insuficiente materii prime, creând obiective enorme industriale într-un moment în care marile țări industriale din vest preconizau și activau obiective mici și medii, flexibile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți, cred și în noțiunea, și în realitatea „idealului” ca motor primordial al energiei și existenței umane, dincolo de experiență, adaptare - evident, o lege a speciilor animale și, după colosala descoperire a lui Darwin, aproape filozofia aplicată în multe domenii, darwinismul social, de exemplu! - și sufăr tăcut și intens de faptul că azi generațiile mai tinere se închină așa-zisului pragmatism american, priorității „obiectului” în vechea relație „subiect-obiect” și, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
invocându-i pe aproape interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic al individului în istoria faptică, dar și în cea a moravurilor, a mentalității. Individul, singurul capabil de a purta ideea colosală de Destin, o „prejudecată” pe care am moștenit-o de la greci, acel amor fati al lui Nietzsche, iubirea și nevoia profundă, arzătoare și dramatică de a ne contura o cale, un drum, un „semn” numai al nostru, în avalanșa aiuritoare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Stendhal, romanul este o oglindă purtată de-a lungul unui drum!” Sensul vieții - misterul vieții, al existenței?!... Sigur, unii sceptici sau ironici vor decreta că nu există nici un fel de „mister” și nici „sens”, deci și aceștia, încărcați de un colosal bun-simț, vor căuta viața chiar în viață și în bucuriile, satisfacțiile și victoriile pe care ea, uneori, le poate oferi. Sau în alcool. Sau în iubire! Sau... în uitare! Noi însă, în acest „colț de pagină”, ca și în acest
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și consăteanul său, Goga!Ă, un exponent sublim al „neajunsului de a fi român”, sublimat, potențat în „neajunsul de a te naște”, dar și suferind, ca un copil etern, de acea tentation d’exister! Nevrotic, ca orice hipersensibil, posedând o colosală forță de a „nu” se adapta niciunde, singularizându-se astfel teatral, cum o spuneam, și dramatic. Dacă „lepădarea de origini” a lui Cioran este reală, chinuitoare și în acest sens profund sinceră, și, să nu ne speriem, nu e singura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cobori o vale, și numai atât, și ca să mai sui două dealuri și să mai cobori două văi. Și n-ar fi nimic asta. Dar în fruntea regimentului, pășește călare domnul maior Ghelemè, cu calul său mare, cu capul său colosal, cu trupul său lung și cu picioarele sale scurte. Este așa de nedumerit că comandă un regiment, este așa de pierdut cu firea, încât de multe ori poate își închipuie că domnia sa este un cal care duce un animal în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu mai puțin de trei milioane de hectare și o mie de proprietari cu peste 4 milioane de hectare. Țăranul român se hrănește mai prost decât oricare țăran din Europa. Se îmbracă mai prost. Locuește mai prost. Mortalitatea copiilor e colosală, cea mai mare poate. Numai natalitatea mare a acestui rob suferitor ne poate scăpa; nu ne zvârle în rândul popoarelor ale căror zile sunt numărate. Avem un număr de 300000 de pelagroși. În curând vom avea jumătate de milion, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fundații ale vechilor margravi de Brandemburg și a regilor Prusaci. Poarta de Brandemburg. Apoi poarta cu carul de triumf care duce spre aleia cea mare a Victoriei (Sieges alee) cu monumentele stereotipe ale electorilor, margrafilor, regilor și împăraților. În fața statuiei colosale aurite și lipsite de gust a unei victorii îmbrăcată cu rochie și totuși având aripi, monumentul lui Bismarck și palatul Parlamentului. În altă parte Domul lui Wilhelm der Grosse, colosală biserică. Statui de cărturari (Alexander v. Humboldt ș.a.). Mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
monumentele stereotipe ale electorilor, margrafilor, regilor și împăraților. În fața statuiei colosale aurite și lipsite de gust a unei victorii îmbrăcată cu rochie și totuși având aripi, monumentul lui Bismarck și palatul Parlamentului. În altă parte Domul lui Wilhelm der Grosse, colosală biserică. Statui de cărturari (Alexander v. Humboldt ș.a.). Mai multe statui de generali proslăvire a puterii. În alte părți ale orașului aliniere, noutate, curățenie. Autobuze mari cu imperiale, tramvaie unul după altul din minută în minută. Taximetre și automobile particulare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Autobuze mari cu imperiale, tramvaie unul după altul din minută în minută. Taximetre și automobile particulare: toate pline. Trenuri, trenuri orășenești pe pilastre aleargă la al doilea etaj tăind străzile: toate pline. Însfârșit metropolitanele cu zgomot de tunet și răpeziciune colosală: toate arhipline. Supt pământ, stațiunile luxoase și curate totul cu electricitate, fără fum, fără căldură, o frumuseță ș-o plăcere. Schutzmani tineri, chipeși și îndatoritori, în uniforme ireproșabile, cu coiful nou cu cocarde mari. Uniformele s-au păstrat și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
construcții, într-o parte ofițerii și bucătăria; în cealaltă, musafirii. Între ele o colonadă. În una din sălile de sus am văzut un tablou de G. Reni Lucreția sinucigându-se și un original de Raphael, Sfânta familie. Foarte multe còpii, colosale, însă còpii. La ieșirea din palatul cel nou, un bătrân cântă dintr-o mașină automată cântece vechi și melancolice. Pălăria jos, alături, și fiecare aruncă în ea cât îl lasă mâna. Am văzut Reni Raphael. Sala scoicilor, unde se serba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
maternitatea terifiantă: mama zmeilor. Am văzut că progeniturile ei refac pe dos modelul fraților viteji, mezinul întrupând cele mai importante puteri. Imaginea inversă a maternității rezidă în zmeoaică, cea care a zămislit răul tâlhar al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt asistate de o istețime superioară față de cea a fiilor sau a zmeului consort, ea fiind capabilă să decodeze metamorfozele cuplului evadat de pe tărâmul infernal, sau să intuiască sexul real al presupusului voinic. Protagonistul este mâncat de mama zmeilor atunci când
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mihail Sadoveanu. Și într-o duminică am vorbit în sala de sărbători a liceului din Fălticeni. Am vorbit cum m-am priceput după capul meu. Trebuia un vorbitor de înălțimea sufletească a lui Mihail Sadoveanu, care a avut o imaginație colosală și o cultură mare și nu eu Ghiorghiță N. Rădășanu, un biet învățătoraș din sătișorul Bogata. Atunci l-am cunoscut pe poetul Gh. Topîrceanu 22, [20] care stătea la dreapta lui M. Sadoveanu, un om slăbuț și înalt și negricios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
limite. Dar spunându-vă asta, dumneavoastră trebuie să gândiți că pentru un român ca mine, Parisul echivalează cu universul. Este imposibil să se înțeleagă ce era Franța pentru România, înainte de război. Era un fel de obsesie colectivă. Influența franceză era colosală în București: toate librăriile aveau ultimele noutăți pariziene și apărea până și un ziar scris în întregime în franceză. În fapt, visul fiecărui român era să meargă la Paris ca să-și distrugă viața. Și asta li s-a întâmplat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Antilelor. De reținut în acest context că firmele de turism din Cuba exploatează și latura "spectaculară" a uraganelor și furtunilor tropicale, prezentându-le ca posibile "experiențe unice"! În anul 2008, Cuba a fost răvășită de 3 uragane de o forță colosală: la sfârșit de august Gustav, la început de septembrie Ike și la început de noiembrie Paloma. De reținut că Gustav a fost precedat în iulie de Bertha, iar între Ike și Paloma s-a "interpus" în octombrie Omar, Bertha și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
un adevărat taică Burtălău, cum îl chemau soldații în Moldova, dar era cam amețit de toate succesele lui. Proiecta o călătorie cu auto-ul prin sate ca să previe bolșevismul; nici vorbă nu era de bolșevism. Avea aerul de un copil colosal și cam răsfățat, era foarte gras, roșu, mare, cănit și părea foarte bun. Se știe că i s-a dăruit o casă cu câteva pogoane în Ardeal, în care, cât a trăit, revenea în toți anii și făcea o vizită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din apărarea Fortuna, astfel încât datarea lucrării în 1506 face clar angajamentul de lungă durată al lui Machiavelli în privința ideilor tratate în 1513 în Principele. Așa cum spunea Roberto Ridolfi: "Redatarea scrierii Ghiribizzi din iarnă 1512-1513 în septembrie 1506 conduce la o colosală revizuire a biografiei lui Machiavelli și a istoriei gândirii sale. Aceasta este, probabil, cea mai mare descoperire în acest domeniu de mai mult de un secol. Concepte care [între 1512-1513] au fost deja luate în considerare că anticipări timpurii ale
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
argheziene m-au trimis, din nou, spre Eminescu și cu ce uimire am descoperit în Mureșanu și Gemenii, mai ales în ultimul poem, forța imprecației romantice, blestemul ca discurs magic extins asupra întregului univers! Un Eminescu nebănuit, cu o imaginație colosală și un limbaj sensibil concretizat, iese din aceste poeme ample, demonstrative, imperfecte. Azi le citesc pe toate cu o stare de spirit pregătită de poezia modernă și postmodernă". Ediția actuală o reia pe cea în șase volume alcătuită de Perpessicius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care se spărgea de mal, privind dus când petele de umbră proiectate de nori, când brazdele de lumină de diferite coloare ce străluceau pe oglinda netedă, imensă, perdută în nețărmuritul orizon; și cu creierul meu nu puteam înțălege acest element colosal, fără hotare, viu, care se mișcă, are grai, ucigător și dătător de viață, înfricoșat, și fermecător totodată. Și când îmi închipuiam că pe această față a mărei pe care îți fug ochii și gândul poți să mergi săptămâni, luni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zidirei ei e mai îmbrobodită în negura timpurilor, cu atâta ruinele ei sunt astăzi mai interesante, mai atrăgătoare. Aceste misterioase ruine, marture unui trecut de lupte crâncene și de glorie nepieritoare, se profilează și astăzi pe albastrul cerului ac o colosală enigmă pe care poporul nostru, în neputința de a o dezlega, o învăluie într-o aureolă poetică de legende. Așa se zice că Ștefan cel Mare, învins de turci la Valea Albă, vroind a se retrage în cetate, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
călăuzi și un purtător de merinde, am plecat să urcăm Pierre-à-voir (2467 metri înălțime). Urcarea nu-i tocmai grea, nici periculoasă, deși muntele e cu aproape 500 metri mai înalt ca Ceahlăul, însă pe titva lui încoronată cu niște stânci colosale, cărora ploile și fulgerile le-au dat forma bizară de unde își trage numele, nu te poți sui decât pe jos din cauză că cararea dispare cu totul pe niște coaste prăvălatice foarte prăpăstioase. Ne-au trebuit șase ceasuri ca să ajungem în vârf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
simți când ai ajuns acolo e zdrobitoare. Fără să vrei, îți vine în minte marea problemă a începuturilor planetei noastre, și te întrebi ce actaclisme au trebuit să frământe atunci coaja pământului ca să se rădice astfel de munți la așa colosală înălțime. Închipuiți-vă peste Carpații noștri alt rând de Carpați și veți avea abia altitudinea acestor munți. Sunt 37 de ani de când n-am mai pus piciorul în acea vale a marilor minuni pământești, și totuși mi-a rămas viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acela se putea capata în Iași. Dar pe lângă studiile clasice ce făcusem în școală, îmi încarcasem memoria și cu o mulțime de romane și tragedii franceze și germane din cetirea cărora înmagazinasem o sumă de impresiuni. Îmi aduc aminte ce colosală întipărire a făcut asupra mea romanul lui Bernardin de St.-Pierre, Paul et Virginie, și câte lacrămi tainice mi-a stors din ochi. Nu mai vorbesc de Goethe, Schiller, Dante, Tasso etc., din operile cărora și astăzi mi-au ramas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]