6,344 matches
-
Rodica Zafiu Încercarea autorilor de mesaje publicitare (pentru a evita termenul calchiat, ambiguu si involuntar comic - creativii) de a capta publicul-țintă prin registrul de limbaj e foarte evidentă azi. În domeniul telefoniei mobile, se pare că s-a stabilit deja că destinatarul vizat e foarte tânăr (cei maturi descoperind între timp în telefon o sursă de
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
lexicale din limba veche, cât și prin influență rusă. În fine, există texte a căror sursă nu e clară și care ar putea fi pur și simplu traduceri rizibile, imposibile semantic în româna standard și în care contextul modern contrastează comic cu conotațiile învechite ale lui destoinic: „Casino Barcelona - cel mai destoinic joc în cazinou!” (casino-barcelona.net/ro); „Locuri de muncă destoinice europene” (labor-capital.org).
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
2 Dar Caragiale nu era numai inteligență, nu se reducea la ipostaza zeiței Atena, născută din capul lui Zeus, el avea și o bogată viață afectivă, o sensibilitate pe care și le ascundea sub vălul volubilității dialogului și al capcanelor comicului. Retragerea din aspra și obositoarea viață a cetății, introvertirea prin regăsirea reculegerii în singurătate, regenerarea sufletească își aveau în muzică un generos acompaniament și un stimulent moral. Creator în literatură, Caragiale era un consumator în muzică, pe care o considera
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Un timpan expert ar putea intui și ecouri din Eminescu: „Altădată orele țineau cât anii,/ acum anii zboară ca orele” (p. 14). După cum, nu-i așa „Anii tăi se par ca clipe,/ Clipe dulci se par ca veacuri”. Sau Poem comic (pp. 80 - 81), care conține in nuce povestea din Sici, bei, de Arghezi. Să fi făcut, în felul acesta, Gabriel Chifu o concesie formulei poeziei optzeciste de nucleu dur, de care, fără a fi fost apropiat la data debutului (petrecut
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
și nici la o distanță astronomică de Humulești, drept care ne luăm îngăduința a presupune că prin venele sale pulsa un sînge poporan predispus la șotie. E o redundanță a vitalității megieșe cu gratuitatea, o estetizare spontană a acesteia pe coarda comică. Păcală, Tândală ca și, pe alte meridiane, Till Eulenspiegel, se revendică din același fond psihic hîtru ce se exprima pe o direcție a proiectării neajunsurilor inerente viețuirii în haz expiator. La Cornel Regman se cade să precizăm două puncte de
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
repay the cost”. De fapt, limita între cheltuielile justificate (investiții) și cele nejustificate (cheltuieli) e greu de trasat: unele bunuri (închiriabile, de vândut cu un preț mai mare) chiar pot aduce profit. Presa și internetul furnizează însă destule exemple involuntar comice, în care ideea de profit al investiției nu se poate presupune: „Andreea P.: «Nu cred că trebuie să investesc mult în rochia de mireasă, o port o dată în viață” (Cancan, 3.11.2010); „Designerul A.B. investește în mâncare sănătoasă
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
ochiul, în ultimii ani, presat de vârstă, și către memorii și jurnal. Dar să revin la Ștefan Cazimir. I-am citit de atunci cred că tot ce a publicat prin reviste și mai târziu cărțile, cele despre Caragiale (Caragiale. Universul comic, I.L. Caragiale față cu kitschul, De ce, nene Iancule ?), Alfabetul de tranziție, Honeste scribere, Potcoave cu purici, iar acum această Epistolă către Odobescu (Ed. Palimpsest, 2010). Pe aceasta am citit-o de două ori, întâi în România literară, unde a apărut
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
la Adrian Maniu. Spre a nu mai vorbi de Sadoveanu sau de Al. Cazaban, vânători de clasă ei înșiși, peste tot prezenți în Epistolă, sau de Nicolae Tăutu, poet minor uitat dar autor de farse vânătorești memorabile. Terenul farsei, al comicului creat de lăudăroșenia vânătorească, viciul benign al mai tuturor vânătorilor, de la Tartarin din Tarascon la baronul Münchhausen, acest teren al comicului este copios exploatat de Ștefan Cazimir, cum era și de așteptat. „Evanescența hotarului dintre fantezie și realitate”, despre care
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
prezenți în Epistolă, sau de Nicolae Tăutu, poet minor uitat dar autor de farse vânătorești memorabile. Terenul farsei, al comicului creat de lăudăroșenia vânătorească, viciul benign al mai tuturor vânătorilor, de la Tartarin din Tarascon la baronul Münchhausen, acest teren al comicului este copios exploatat de Ștefan Cazimir, cum era și de așteptat. „Evanescența hotarului dintre fantezie și realitate”, despre care-i vorbește Cazimir lui Odobescu, îi inspiră o baladă- parodie despre incredibila „întâmplare” cu leul întâlnit în Munții Carpați. Nu mă
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
intrat în memoria colectivă prin versuri de un erotism convulsiv și deseori vulgar, inaugurează literatura română modernă. N-avem ce face, Costache Conachi rămîne, cronologic, cel dintîi veritabil poet al nostru de epocă modernă. Astăzi, însăși fonetica numelui său pare comică și evocă o perioadă atît de cețoasă și de îndepărtată, încît am prefera să o uităm. Dar n-o putem uita. Suntem siliți să-l acceptăm pe Conachi - ba mai mult, să realizăm, stupefiați, că acest discutabil și dispensabil debut
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Acel limbaj cuprindea o inovație primordial lexicală. Pentru prima oară versul nostru dobîndea bogăție și varietate terminologică neobișnuite, deoarece poetul moldovean se adresase tuturor straturilor limbii. Întîlnim aici numeroase moldovenisme, fonetisme specifice care, dat fiind contextul lor, sună astăzi aproape comic. Ele se îmbină cu arhaisme stridente, cu termeni populari, cu invenții lexicale aparținînd poetului însuși. Stratului autohton, Conachi i-a adăugat o cantitate impresionantă de neologisme, mai ales de origine franceză, care au făcut ca textul său să treacă rapid
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
însoțește logodnică bovarică, Inez (Rachel McAdams), la cumpărături alături de viitorii socri, doi americani bogați și obtuzi. Caricatură americanului venit să târguiască la Paris mobilă rococo sau empire și obiecte de anticariat la mâna a doua este doar un aspect al comicului lui Woody Allen. Gil nutrește dorința de a fi mai mult decât un scenarist de duzină, mai precis, el vrea să fie un adevărat scriitor, ori Parisul epitomizează toată această libertate și frumusețe pe care cei din anturajul său, logodnică
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
p. 263). Distihul poate fi considerat un exemplu de simplă folosire a comparației alimentare în lirica populară (zama plasându-se alături de mură, spicul grâului, lapte, caș, miere etc. etc.), dar e foarte posibil și să atribuie autoevaluării pozitive o notă comică. Judecata ironic-negativă asupra ochilor de culoare deschisă (verzi sau albaștri) e bine documentată în folcloristica noastră: în Iuliu Zanne, Proverbele românilor, vol. II, 1897, sunt adunate mai multe exemple ale deprecierii, unele preluate chiar de la scriitorii secolului al XIX-lea
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
lui a însemnat și eșecul literar al romanelor sale. Modul în care personajele dialoghează, în care își fac unul altuia declarațiile de amor ori de ură, în care își rostesc monologurile interioare, în care își scriu scrisorile este de un comic involuntar, adînc și fascinant. Își dau aici întîlnire neologisme neasimilate, termeni exaltați, diminutive în cascadă, superlative, cuvinte considerate de Bolintineanu „poetice” în sine: rezultatul e stupefiant. La început, cititorul zîmbește, apoi devine iritat, dar, după mai multe zeci de pagini
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele expresive ale limbii române, apte să producă - prin conotaț iile lor peiorative și prin sonoritatea deloc eufonică - efecte comice, se numără și sufixul -ăraie. Substantivul căruia i se adaugă sufixul popular și familiar capătă sens colectiv, dar mai ales semnificații depreciative: „prost”, „fără valoare” sau cel puțin „nedorit”. Nu sunt multe derivate de acest tip: mai cunoscut e hârțogăraie
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
tonuri, stupidități, vorbe, nume. Repausuri dominicale. Nenorociri, groaznice sinucideri, polemici și adjective, inspecțiuni. Cu alte cuvinte, lumea ca ziar și ziarul ca lume. Identitatea e tranșată imediat, în secțiunea următoare: „Formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul. Opera sa comică este scrisă pe hârtie de ziar, alcătuiește o mare gazetă cu toate defectele presei vremii, adunate laolaltă. Așadar: exista o realitate care era deformată în bună măsură de gazetele epocii. Aceste gazete sunt deformate încă o dată, artistic, de Caragiale. Răspunsul
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
gazetă cu toate defectele presei vremii, adunate laolaltă. Așadar: exista o realitate care era deformată în bună măsură de gazetele epocii. Aceste gazete sunt deformate încă o dată, artistic, de Caragiale. Răspunsul la cele două întrebări de plecare, despre rezistența operei comice a lui Caragiale și despre lumea reală contemporană lui, este unul singur: ziarul. Așa se explică totul.” (p. 91) În sfârșit, demonstrația mai are de partea ei un aliat exterior. Acela al cantității de exemple. Sunt fotocopiate aici, în Lumea
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
lucru ciudat, deși Ioana Pârvulescu rămâne fidelă prudenței inițiale (p. 94), cititorul tinde să devină, el, cu facsimilele în fața ochilor, un imprudent. Iată, deci, câteva dintre motivele care fac din Lumea ca ziar cea mai plauzibilă interpretare organică a literaturii comice a lui Caragiale. Nu m-aș opri însă cu comentariul aici. Fiindcă, dincolo de meritul esențial, cartea mai are câteva atracții. Deloc marginale. În primul rând pentru că demersul nu e unul comparatist. Ioana Pârvulescu nu e interesată să găsească, așa cum se
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
a 34-a gală a premiilor Zmeura de Aur a avut loc sâmbătă seară, la Ignited Spaces din Hollywood, cu o zi înainte de decernarea premiilor Oscar. "Filmul 43: Scandalos/ Movie 43", produs de Relativity Media și alcătuit din 16 scheciuri comice, în care apar actori precum Halle Berry, Kate Winslet și Hugh Jackman, a fost recompensat cu trofeele pentru "cel mai prost film", pentru "cel mai prost scenariu" (acordat celor 19 scenariști ai peliculei) și pentru "cel mai prost regizor" (decernat
Zmeura de Aur 2014: Vezi "marii" câștigători ai celor mai proaste filme ale anului () [Corola-journal/Journalistic/54696_a_56021]
-
Luminița Marcu În numerele 19 și 20 [din 1962], Tudor Arghezi oferă un adevărat spectacol de comice contradicții. Mai întîi este nevoit să bifeze tema dezarmării (conflictele militare animă periodic spiritele literare de la Gazetă) și o face cu o directețe plină de umor, ca și cum ar vrea să scape de această misiune cît mai repede. Tableta din numărul
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5159_a_6484]
-
primit Premiul „Alfred Döblin”, fondat de Günter Grass, laureat al Nobelului pentru Literatură. Juriul care i-a atribuit acum lui Ruge Premiul German al Cărții a apreciat forța epică a romanului firește, în varianta sa definitivă, precum și componentele sale anecdotice, comice, deși în sine, saga ramificatei familii este departe de a fi una veselă. Dimpotrivă, evenimentele narate din 1952 și pînă în anul 2001 sunt focalizate din perspectiva celui mai tînăr membru al familiei, Alexander, alias Sașa, bolnav de cancer, frustrat
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
dispoziția organelor. Ea este arestată în 1938 și ținută un an la Siguranță unde nu voia să recunoască identitatea precum și faptul că Partidul îi spusese să nu recunoască cine este, iar ea aplica cu strictețe cele promise. A fost ceva comic, spunea cineva din familie. Pentru că Siguranța îi arăta acte, fotografii, zicând că ei știau cine este și stătuse degeaba o jumătate de an la mititica, așa că în zadar mințise... Sau la ei, a minți nerecunoscând niciodată adevărul devine - ideologic - o
Diverse by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5405_a_6730]
-
Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind prin bolgiile unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob!, cocteil de Buñuel livrat în notă expresionistă cu un lirism aproape încântător este cea mai stranie ecranizare a unui fragment din opera dramaturgului I.L. Caragiale. Dincolo de a fi transferat dintr-un sat
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
franțuziți) revalorifica ironic vocabularul de origine turcească. Era epoca în care primul ministru Brătianu era poreclit Vizirul, iar două poezii-pamflet ale lui Bolintineanu se intitulau Beizadea Costache din București către beizadea Costache din Ploiești... Uzul peiorativ se bazează pe degradarea comică a semnificației (de la „prinț” real la „pretins prinț”, „ins care se crede prinț”), dar și pe conotațiile balcanice ale termenului (asocierea cu alte turcisme din sfera corupției și a decăderii) și chiar pe forma feminină, care intensifică valoarea negativă a
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
trebui să aibă acces, cumva, orice om de teatru. A fost să fie și să-l facă sublim abia în 2001, înainte de moarte. O lună mai tîrziu, Vlad Mugur pleca. Viața și arta lui par un spectacol fantastic, imens, dramatic, comic, ireal, abstract sau foarte concret, delicat, tumultos, descătușat, melancolic, irepetabil, misterios, genial. Priviți-l! Nici o altă imagine nu putea să închidă confesiunea pe care o face în cartea-dialog cu Florica Ichim. O copertă pentru o lume. Lumea lui Vlad Mugur
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]