2,912 matches
-
a adus pe Stefan lui Celeste, i-a servit o relatare milostiv abreviată despre anii pierduți din viața puștiului și a sfătuit-o să-i vorbească în franceză sau să-l învețe engleza. Nu i-a spus că-i considera complici pe verii ei la chinurile suferite de băiat, iar când Stefan i-a povestit singur ce i se întâmplase, Celeste i-a cedat lui Mal. Știa că la început se folosise de el. Acum îl iubea. Deveniseră o familie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o cabină telefonică. Prima dată sună la Cazier Judiciar, la oraș și la comitat, și află că Martin Mitchell Goines nu fusese niciodată arestat pentru suspiciunea de a fi jefuit vreo locuință și că nici un tânăr blond nu apărea drept complice în cele două cazuri în care fusese arestat pentru deținere de marijuana. Nici un tânăr blond, cu urme distincte ale unor arsuri, nu fusese arestat sub acuzația de jaf sau deținere de narcotice în zona San Fernando Valley între anii 1942
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stea în momentul sosirii la Los Angeles. Deși era foarte improbabil, Danny îi spuse lui Karen să verifice în dosarele secției eventualele cazuri de intrare prin efracție în care erau implicați cântăreți de jazz și dacă apărea cumva și un complice cu arsuri pe față, un pasionat de jazz. Fata a acceptat, dar fără prea mult entuziasm. Danny puse receptorul în furcă și se gândi că poate ar fi trebuit să mute întâlnirea de la Mike Lyman’s la un nivel superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
multe mâini de proprietari și spații care aveau aceiași proprietari de ani de zile. Primi de la toți același răspuns: o înălțare din umeri, cuvintele „Care Marty?” și o expresie neîncrezătoare la auzul menționării muzicanților spărgători de case și a unui complice cu fața bandajată. În amurg o sună pe Karen pentru a afla rezultatul. Surpriză: mai multe „Care Marty?” și un număr de unsprezece indivizi scoși din dosarele cu spărgători de case - șapte negri, doi mexicani și doi albi al căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar două lucruri tot nu-i dădeau pace. Asasinul era între două vârste și trebuia să aibă legătură cu hoțul adorator de wolverine - un tânăr care ieșise la iveală în urma investigației de azi. Chester Brown pretindea că Marty Goines și complicele lui cu fața arsă pătrunseseră prin efracție în case din San Fernando Valley în 1943 și 1944. Probabil că secțiile de poliție de acolo dețineau rapoarte legate de aceste jafuri. Putea să le verifice mai târziu, după ce va scutura un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unul tare de tot. Am discutat cu Cormier și-am trecut pe la Joredco, dar, deși n-am reușit să stabilesc foarte clar legătura, sunt sigur că tipul nostru are de-a face cu wolverinele lui Cormier. Îți amintești de vechiul complice al lui Goines, cel de care îți povesteam? — Da. — Cred că i-am găsit rolul în povestea noastră. Și i se și potrivește. Din mai până în august 1942 au existat o serie de cazuri nerezolvate de intrări prin efracție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de posibil EL, însă îi contrazicea intuiția lui, cum că asasinul fusese inspirat de desfigurarea tânărului. Se potrivea totuși cu ideea că vizitatorul wolverinelor și Față Arsă erau una și aceeași persoană, așa că putea face speculații asupra posibilității existenței unui complice - una din încercările de a explica noile contradicții rezultate din diferența de vârstă. Danny spuse: — Povestește-mi despre puști. De ce zici că era un golan? Duarte zise: — Se dădea întotdeauna bine pe lângă mexicani. Le turna povestea aia suspectă despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde sunt? — La o filmare pentru un alt puto de western de rahat. Crezi că poveștile cu fratele lui Reynolds au vreo legătură cu Augie? Danny se gândi ce să răspundă. Fratele lui Loftis era puștiul infractor cu fața arsă, complicele lui Marty Goines și, foarte posibil, vizitatorul și adoratorul wolverinelor din Bunker Hill. Spargerile din Bunker Hill încetaseră pe 1 august 1942. În noaptea următoare José Diaz era asasinat la Sleepy Lagoon, la aproximativ patru-cinci kilometri de Hill, în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stătea pe un scaun și se bronza la soarele arzător al dimineții. Buzz reperă și doi trăgători neutri - Dudley și al patrulea om trebuiau să fie înăuntru, unde avea loc acțiunea. Buzz îi făcu semn cu mâna omului din colț - complicele lui plătit în avans, pe care îl recrutase într-un bar. Tipul intră în parcare, aruncă priviri furișe în jur și încercă portierele Cadillacurilor și Lincolnurilor înșirate pe lângă gard. Buzz nu se grăbi. Aștepta ca individul pus de pază să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un pistol semiautomat de calibrul 45. Încă o lovitură de genunchi îl puse jos, cocoșat de durere. Buzz dădu un șut pistolului, aruncă cutia de jaluzele și se folosi de patul puștii cu țeavă retezată ca să-l amuțească pe paznic. Complicele lui dispăruse. Gardianul vărsa sânge pe gură și pe nas și era deja în lumea viselor - poate pentru totdeauna. Buzz băgă pistolul în buzunar, se îndreptă spre ușa din dos și intră. Râsete și un dialog răsunător între egali. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dezastrul avansa cu pași uriași. M-am zbătut să plec în orice condiții, să plec cât mai repede. Deja nu se mai dădeau pașapoarte, nici vize de ieșire. Tata nu rea liza câtuși de puțin amploarea primejdiei. Mama îmi era complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând tăcerea asupra hotărârii mele. De altfel nimeni nu mai vorbea cu nimeni, îți era frică și de umbra ta. Deveniserăm cu toții prizonieri pe viață. — Cum ai reușit să evadezi? am întrebat-o tulburată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Löbel, cu o mutră de pocăit, care ar fi făcut milă și celui mai neînduplecat om: ― Eu, domnule profesor... ― Cum, tu ești? ― Nuuu ― protestă el ― voiam numai să vă spun că eu, domnule profesor, cred că au fost mai mulți complici, pentru că era greu să-i taie șase nasturi atât de repede! ― Stai jos, ființă! se răsti Cioc la el. Cine i-a tăiat nasturii, vă mai întreb pentru ultima oară? Este de prisos să spun că vinovatul nu s-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ne va face plăcerea... ― Mai târziu, vă rog! acceptă Gică, după fasoanele de rigoare. În sfârșit, după gustările obișnuite în asemenea împrejurări, Gică a declamat cu mult patos "Din prag"; iar eu l-am ironizat tot timpul din ochi, avînd-o complice pe Veturia, care, la un moment dat, fără nici o intenție, așa, ca să facă ceva, a luat unul din caietele mele de pe masă, l-a desfăcut și a înlemnit cu el în mână. În afară de mine, care-i urmăream mișcările, n-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să deslușim literele și până târziu, la vârstele maturității sau senectuții, când continuăm să visăm la fel, dar n-am recunoaște-o nici În ruptul capului. De aceea Întâlnirea dintre autor și cititor este, de astă dată, una discretă și complice. Autorul va spune că s-a jucat scriind aceste pagini, iar cititorul va spune că s-a jucat citindu-le. Că, atât unul, cât și celălalt sunt persoane serioase, cu preocupări nobile și grave, cu surâsul Înghețat undeva departe, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dezastrul avansa cu pași uriași. M-am zbătut să plec în orice condiții, să plec cât mai repede. Deja nu se mai dădeau pașapoarte, nici vize de ieșire. Tata nu rea liza câtuși de puțin amploarea primejdiei. Mama îmi era complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând tăcerea asupra hotărârii mele. De altfel nimeni nu mai vorbea cu nimeni, îți era frică și de umbra ta. Deveniserăm cu toții prizonieri pe viață. — Cum ai reușit să evadezi? am întrebat-o tulburată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și-atingeri goale pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin vara arsă de cuvinte 85 Oglinda Pe palma udă zarea se răsfrânge și-adâncul ei perfect și limpezit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prin râpă să nu ne vadă cerberii primăriei alcoolul era monopol de stat; După ce cărarea ne‐a scos din hăul prăpastiei, ai leșinat Am început să țip dar nu era nimeni prin jur durerile te tăvăleau prin noroi mușcai iarba complice; După o vreme te‐ ai liniștit. Am reluat calea țuicii și m‐ am întors la liceu; În sat aș fi rămas cu mai puține întrebări dar poate mai zdravene. Una o știu de la tine: Oare de ce trăim? te frăsuiai uneori
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ale lui Mitsuhide și umbrele oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto, oamenii se despărțiră. O lance fu luată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Plănuise să se întoarcă, fără întârziere, la castelul său din Gifu, dar acum aceste planuri erau amânate pentru două-trei zile. — Să nu faci vreo greșeală, mâine noapte, îl preveni Shonyu, cu glas scăzut. Yukisuke dădu din cap, cu o expresie complice, deși, în ochii tatălui său, acel tânăr focos încă mai arăta ca un simplu copil. Dar, în seara zilei următoare - a treisprezecea din lună - toată lumea din Castelul Ogaki află ce gânduri avea Shonyu și de ce îl trimisese pe Yukisuke la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dat pe goarnă, încât simțeam cum tot entuziasmul meu, de curată sorginte curat proletară, dotat cu atribute precum: dârz și hotărât, începe să se evapore. Însă noroc, de și mai vechiul meu prieten, nenea Iancu Caragiale, care mi-a făcut complice cu ochiul și mi-a șoptit: „Bravos, națiune! Scrie mai departe fiindcă oricum, tot ce scrii este pentru regimul Băsescu, exact ca frecția Diana, la bătrânul picior de lemn”... Lozul „Mai trage odată!” Ieri au fost din nou alegeri generale
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și să colind iar pe potecile dragi ale amintirilor. Dar se pare, că nu mi-a fost dat să ating această culme a desfătării ființei mele, fiindcă de undeva de după un colț a apărut un individ, care mi-a făcut complice cu ochiul, a scos un pachet de cărți de joc, ce păreau că fuseseră mult folosite la viața lor și mi-a promis, că-mi ghicește pe gratis care este trecutul, prezentul și viitorul țării noastre. Am vrut eu să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ușor transpirat (de la băutura, firește)... Mă privește cât poate de intens cu ochi-i tulburi, nu se prezintă, dar întreabă dacă sunt măritată... Și pare să mă vadă așa cum dorește el... Spun că nu sunt măritată și el îmi zâmbește complice, de parcă mâine ar urma să ne logodim... Sunt depășită de situație. Aș vrea să cred că e un vis din care mă pot trezi...Oamenii aceștia par să se apropie atât de mult de mine, încât simt că mă sufoc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că-s tot acolo în lumea aceea de basm și copilărie...Pășesc ușor spre banca lui... Ce ai desenat? -Te-am desenat pe tine...spune el înroșindu-se până în vârful urechilor... -Vai, dar ce frumoasă m-ai făcut
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne trimite șăgalnic sulițe aurii, conturându-ne chipurile îndurerate, ca un părinte ce-și regăsește fiii rătăcitori. Se ascunde complice după un nor de zinc, șubrezit, ca o așteptare... Odihnindu-mă pe firul apei, în trupul de ocean, îmi scriu povestea cu degetele înmuiate în aripa umedă a timpului... Și când nu-mi ești aproape, sunt floare de piatră născută
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Tributul e scump. Dar,dragoste este... destulă! Ecoul vorbelor răsună ca pașii profetului pe altarul morții, apoi se răsucește în adâncuri. -Crezi că mai pot zări steaua mea, de aici, din întuneric? aud un glas de pretutindeni. Stelele se sting complice. Locul pe cer se albește. “Bang!“ Priviți! Un vis mi se sparge în bucăți de soare. Se risipește în mii de scântei. Urc nestingherită scara și rostesc aceeași rugăciune. -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Privește încrezătoare la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]