6,839 matches
-
pe care l-ați descris cîndva ca fiind „deconectat”. Era o critică adusă scriitorilor deconectați de realitățile din jurul lor? Nu vreau să fiu asociat cu Autorul din Rime.... Autorul de acolo este un personaj fictiv, iar cartea nu e o confesiune, deci, spre deosebire de el, mie-mi face plăcere să mă aflu printre oameni și sînt foarte activ pe plan social. În general, cît de politică este literatura dv., de fapt? Nu cred că romanele mele conțin un mesaj politic. Nu cred
Amos Oz: „Scrisul meu nu reprezintă un activism politic, ci unul umanist“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4864_a_6189]
-
patetice a unei înaripate. Zvîcnirea de suflet, ghicită în acel umil epilog, tresărea pe albul hîrtiei, întîi mai direct, realistic, apoi sublimată, aripile căzute susțineau un eveniment auster, de axe în răscruce. Despre el însuși, artistul se ferea să livreze confesiuni explicite, să alunece în ispita dezinvoltă a vreunui narcisism. Chiar exclamativ, clocotind în sinea lui, de o dreptate pe care și-o cunoștea legitimă, inatacabilă, Constantin Blendea nu-și abandona o sfială tenace, o cuviință majoră, mai presus de virulențe
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
Un gând pe săptămână, emisiune la Radio „Oltenia” Craiova și le datează după ziua scrierii sau a difuzării. Din 1999, după vreo doi ani, emisiunea încetează, iar însemnările se răresc, ajungând însă până în 2010. Despre ce glosează el în gândurile, confesiunile, amintirile și reflecțiile lui? Despre întreaga paletă de însușiri și mai ales de defecte și metehne neproductive ale noastre: onestitatea versus necinstea, adevărul versus minciuna, iubirea versus ura, credința/ fariseismul, cultura/ incultura, prostia, ideologia, scrisul, dezinteresul pentru carte, pentru biblioteci
Un fel de jurnal by Toma Grigorie () [Corola-journal/Journalistic/4821_a_6146]
-
Nicolae Manolescu Dacă prelegerile lui Umberto Eco publicate sub titlul Confesiunile unui tânăr romancier (și pe care le-am citit în traducerea românească a Ioanei Gagea de la Editura Polirom din 2011) ar fi fost însoțite de discuții cu auditoriul, i-aș fi pus autorului următoarea întrebare: de ce romancierul se străduiește atâta
O întrebare pentru Umberto Eco by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4834_a_6159]
-
ceva intens maladiv, demoniac în acceptarea identității de sclav, de individ definitiv învins, după ce a pierdut harul de a se exprima prin Cuvânt. Minimalismul orchestrației, simplitatea liniei melodice, numărul restrâns al instrumentelor folosite accentuează senzația de disperare și urgență a confesiunii. Grav, funerar, implacabil, dialogul dintre violoncel și orgă pune o presiune aproape insuportabila pe vocile celor doi protagoniști. Rând pe rând, ei își asumă misiunea de a rezista cât mai mult presiunii provenite din forța și agresivitatea unei singurătăți fără
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
Mircea Mihăieș Capitolul cel mai greu de îndurat (acesta e cuvântul: îndurat) e cel care deschide, de fapt, seria confesiunilor. Cred că n-am mai citit ceva atât de atroce de la Însemnările unui nebun, ale lui Gogol sau dostoievskienele Însemnările din subterană. Cu o diferență majoră: în cazurile citate era vorba de ficțiune, pe când la Tony Judt ne aflăm în
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
au un aspect clinic cât se poate de real. Situația sa se circumscrie categoriei „clear and present danger”, iar autorului nu-i rămâne decât să consemneze, cu o detașare atroce, stadiile unei suferințe iremediabile. Tonul alb, neimplicat, deloc literaturizant, al confesiunii induce însă - et pour cause! - o tensiune insuportabilă, născută din combinația dintre identificarea detaliului medical și asumarea stării de suferință: „Sufăr de o boală neuronală motorie, în cazul meu o variantă a sclerozei amiotropice laterale (SAL): boala lui Lou Gehrig
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
iluzii privind vindecarea și absența totală a strategiilor amânării ne trimite încă de la primele faze într-un regim al severității absolute. Nu-ți trece prin minte că fie și cel mai neînsemnat cuvânt ar putea fi pus sub semnul dubiului. Confesiunea e cu adevărat o spovedanie, dar o spovedanie care arată nu disperarea celui bolnav, ci curajul nemaiauzit de a-și înfrunta destinul. Vocea care vorbește e calmă, nepasională, implacabilă: „În fapt, SAL e o formă progresivă de pușcărie, fără dreptul
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
spirit apropiat de acela în care criticul o făcuse mai demult, în studiul său masiv dedicat jurnalului și „autoficțiunii”. „În acest context - scrie în prefață Mihai Cimpoi - remarcăm observația judicioasă că Amintiri... este o autoficțiune; ficțiunea, aici, se substituie autobiografiei, confesiunea își creează naratorul...” Acesta este, într-adevăr,unghiul din care îl analizează pe Creangă Eugen Simion, punând mereu în legătură invenția cu biograficul, fie că sunt în discuție scrierile în care invenția primează (basmele propriu-zise), fie scrierile databile istoricește (Moș
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
pentru că îi acordă atenția pe care tinerii intelectuali bucureșteni (fără preocupări lingvistice) i-o refuzau cam de multișor, ci și pentru că vede în el o structură morală țărănească, pe care s-a altoit pregătirea intelectuală clujeană. Dar intră rareori în confesiuni și tot atât de rar în anecdotică, preferând să rămână la nivelul „sfaturilor pentru un tânăr intelectual în formare”. O ediție care reușește în primul dintre obiectivele ei, chiar dacă e greu de crezut că va reuși și în cel de-al doilea
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
Cosmin Ciotloș Volumul acesta, Unelte de dormit, apare la scurt timp după ce autorul a publicat (chiar aici, în paginile revistei) o destul de complicată confesiune privitoare la raporturile pe care, student fiind, le-a avut cu Securitatea comunistă. Sigur, nu conținutul articolului cu pricina mă interesează. Dacă am un reproș a-i face (unul singur!) lui Ioan Es. Pop, acesta se referă exclusiv la o
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
adevărată, Cronicarul a urmărit de curând, pe canalul TVR1, Profesioniștii, emisiunea Eugeniei Vodă care l-a avuit ca invitat pe Mircea Cărtărescu. A fost o plăcere să-l asculte și să-l vadă pe acest mare scriitor român într-o confesiune relaxată, lipsită de morgă, plină de miez și de farmec al relatării. Sunt de reținut mărturisirile sale despre perioada liceului petrecută sub semnul foamei „monstruoase” de lectură, despre relația cu părinții, despre poietica volumelor sale, despre nostalgiile care-l bântuie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
măsură. Biblioteca ține în cumpănă frămîntările bănuite ce refuză a se livra în stare primară, o reticență a sensibilității intelectualizate descriind adesea ocoluri pudice (Între lumi mai mult decît două). Prin comunicarea preferințelor d-sale livrești, poeta pune un bemol confesiunii, indicîndu-i un traseu deviat. De asemenea pe direcția obiectivării se află și o seamă de exerciții satirice, care altădată lipseau din repertoriul poetelor. E o dovadă a unei mentalităț i unisex, inclusiv prin tonalitatea pitorească, mustoasă (Vișinele nu mai coboară
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
aci, nu eram decât pur și simplu o haimana, un vagabond. Am fugit de-acasă, mai degrabă de la școală, din clasa a patra de liceu, dar am fugit, se cheamă, de sub scutul și autoritatea părinților, cu mulți ani în urmă.” Confesiunea, punctată de note săltărețe, dă „la”-ul diapazonului romanesc: „Fluieram a drum lung și-mi ziceam: când voi pleca anul ăsta la Craiova (adică la liceu) - fiu-fiu, după două săptămâni - fiu-fiu... zbughe-o...” Ascultând cum țârâie ploaia pe acoperiș, cumintele elev
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
prin contorsionate melancolii, reflectînd poate crispările interioare ale celui ce a trecut de la conduita unui mediu social la alta. Citadinismul d-sale înfățișează totodată savoarea artificiului și organicitatea proprie unui nou crez, precum în cazul unui credincios care-și schimbă confesiunea cu o alta.
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
pe seama gazetelor pe care le citesc pacienții. Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), ultimul volum al tetralogiei, transcrie, la început, în spirit ludic și parodic, câteva „date și coincidențe” de aspect biografic, fiind structurat sub forma unei confesiuni cu caracter filosofic, contrapunctată de diverse linii narative secundare, de digresiuni și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente din vremea copilăriei și adolescenței, cu situații obișnuite din existența unor familii târgoviștene
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
și în necoasere de adolescenți maturi! VI. Ce idee, ce simțământ, ce cale lactee ce lapte visat, iar nu băut! VII. Textul lui neconotativ ne dă iluzia despre ce ar putea să fie poezia totală; - o descărcare de energie, o confesiune a plăcilor continentale rezolvată nu în cântec ci în grația fierbinte a gaizerilor, în erupția de lavă solzoasă, răcindu-se în straturi succesive și protectoare, în jurul semnului. (Calea lactee din volumul Respirări de Nichita Stănescu) În acea aripă ruptă de
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
chiar dacă ne-au copleșit de mult. Un portret al artistului la tinerețe În OBSERVATOR CULTURAL (nr.342, din 10-16 noiembrie), un cristian publică un interviu cu poetul Gabriel Daliș. Dialogul celor doi ne-a atras atenția prin firescul și sinceritatea confesiunii. Iată ce spune Daliș despre mutarea sa din provincie la București: „Venirea mea la București a însemnat însă o schimbare de paradigmă. Munceam foarte mult într-o țară străină numită București, de care mă apropia doar aceeași limbă pe care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
vadă mai întâi diferența specifică și abia pe urmă genul proxim, se situa, la finele deceniului al nouălea, un critic mai tânăr, Ion Bogdan Lefter. Acesta remarca, într-o cronică referitoare la cea de-a patra carte a Elenei Ștefoi (Confesiuni coșmarești, în Contrapunct, an. I, nr. 40, din 5 octombrie 1990), tocmai un prea franc atașament al autoarei față de valorile generației sale. Poezia Elenei Ștefoi, scria Lefter, „se supraîncarcă de tropi de un anumit tip, clișeizat în anii ‘80”, pomenind
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
Cea dintâi ține de experiența câtorva comoții afective. Cea de-a doua, de o serie de experimente formale. Le iau pe rând. Din cinci cicluri, câte cuprinde cartea, primele două și cel din urmă se înscriu mai degrabă în categoria confesiunilor tulburătoare. O întrerupere de sarcină, o despărțire ale cărei răni nu s-au cicatrizat nici după trecerea anilor, o moarte, a mamei, care dovedește atât de multe (contrar cunoscutei formule a lui Holban), un exil canadian (diplomatic, într-adevăr, dar
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
Gheorghe Grigurcu Prozator în principal, în varianta omului de spirit, Horia Gârbea se apropie de poezie cu o anume asprime amuzată, nelipsită de ghimpi. Nu poate fi niciodată surprins în stări de derivă sentimentală, de confesiune dezarmată, de erupție metaforică. Afișează o familiaritate cu toate cele din jur, abordîndu-le cu o gesticulație dezinvoltă. Aparent ar fi vorba de o producție soresciană. Dar, spre deosebire de autorul Morții ceasului, adesea nepretențios, livrîndu-și butadele pe bandă rulantă, intervine aici nu
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
moarte. O lună mai tîrziu, Vlad Mugur pleca. Viața și arta lui par un spectacol fantastic, imens, dramatic, comic, ireal, abstract sau foarte concret, delicat, tumultos, descătușat, melancolic, irepetabil, misterios, genial. Priviți-l! Nici o altă imagine nu putea să închidă confesiunea pe care o face în cartea-dialog cu Florica Ichim. O copertă pentru o lume. Lumea lui Vlad Mugur. „E giunta mezza notte ... La luna slende in cielo Dorme tutta la città Solo và un’uomo in frac. Ha il cilindro
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
cunoscuți filozofi de limbă engleză, este și autorul unor jurnale (de idei, și nu numai). Personalitate multiplă - a spune „scindată” e prea puțin -, și-a schimbat de mai multe ori nu numai viața, ci și modul de a scrie filozofie. Confesiunea, după model augustinian, l-a ajutat ă depășească fiecare nouă etapă. Interesat de matematică și logică (un rol cunoscut jucând în această orientare admirația și prietenia pentru Bertrand Russell), înclinat spre asceză și însingurare, care l-au purtat în primăvara
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
Apropierea de Kafka, încercată de Nora Iuga pe ultima copertă, trebuie privită ca o simplă cochetărie livrescă.) Însăși formula acestei cărți mi se pare extrem de confuză. Singurul lucru clar e că autorul detestă convenția realistă. O declară într-o scurtă confesiune reluată pe manșeta volumului: „Niciodată nu mi-a plăcut literatura realist-autenticistă, autobiografică și, de prea multe ori, egocentristă. Dacă nu are în ea un sâmbure de fantastic, de absurd, dacă nu mă face să visez sau să-mi desprind picioarele
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
Sorin Lavric După imboldul care îi îndeamnă la confesiune, autorii de jurnale se împart în trei categorii: scrupuloși, meticuloși și stuporoși. Scrupulos e acel autor care scrie sub tirania programului, nelăsînd să treacă o zi fără să pună în pagină măcar o propoziție. Deviza lui e nulla die sine
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]