2,124 matches
-
mai fiu la discreția bătrânilor pisălogi. Filip reușise să-mi strice ziua. Văzîndu-mă, Arhivarul a început să-și tot fixeze, încurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se întîmplase. El dădu înțelegător din cap. ― Știți cum sânt bătrânii, mă consolă. Pe urmă, pe un ton îndatoritor, mă încredință că nu exista o cameră mai luminoasă, ceea ce mă determină să renunț la cererea mea. Ați văzut Stîncile? mă întrebă el ca să încheie discuția. Și mă lămuri că se găseau după un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi putut duce să se arunce de pe stânci, la capătul falezei, unde apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i, nu mă puteam abține, recunosc, să nu fiu mulțumit că eram tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în ziua respectivă, curat ghinion! sau semn al destinului! i-a căzut sub ochi o frază fatală. Fraza suna astfel: Dacă n-ai reușit să devii celebru până la douăzeci și opt de ani trebuie să renunți la glorie". Bietul Dodo s-a consolat să rămână cu femeile. Le-a iubit mai departe și a cântat cu degetele pe carnea lor muzica dulce a dragostei, înăbușindu-și în această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca și în cazul meu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i sculptor? Cine a mai pomenit sculptor care să se mulțumească să cioplească pietre funerare?" Eram de aceeași părere, dar nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut și veninos. Domnul Andrei a încercat să mă consoleze: "N-are rost să vă supărați, domnule sculptor. Pe ăsta nu-l ia moartea, de frică să nu se otrăvească cu el". Tot Domnul Andrei s-a grăbit să le explice celorlalți că nu era în folosul lor să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-și răcorească sângele aprins. Portarul, Aristide, ba chiar și câțiva îngrijitori s-ar fi bucurat de favorurile ei capricioase. Căci a doua zi Moașa se purta cu ei de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Numai Arhivarul nu se consolase, se pare, să se socotească un ibovnic de ocazie, tolerat pentru o noapte ca în patul Cleopatrei. Făcuse o pasiune pentru Moașa și suporta greu să se vadă înlocuit cu alții. Se învîrtea ca un câine credincios în jurul ei, gata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unul dintre acești Fauști, care și-a luat tălpășița de cum a observat urmările contractului, Mefista a rămas cu burta mare. A încercat să se sinucidă, dar n-a avut curaj să înghită somniferele pe care le pregătise. Apoi s-a consolat, n-a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
umplu nările cu miros de busuioc. Cu câteva zile în urmă, mă rugase din nou să-l ajut, să i se dea medicamente. Îi făgăduisem că voi vorbi cu Dinu, dar uitasem. ― Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai de aceea, explica
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și degeaba, de-gea-ba își închipuie el că scapă. Se crede deștept? O să vadă pe dracu!" Nici pe Laura n-o ierta canalia: Pe noi ne repede, face pe sfânta, în timp ce se culcă cu el, tîrfă!" "Toate sânt târfe, domnule", îl consolase Dominic. "Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său, să mă consoleze pe mine. În aproape fiecare bărbat se ascunde un porc gata să scoată râtul. " Filip povestea și el că nu-l ajutasem să obțină colivia canarului. "Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe dracu!" Nici pe Laura n-o ierta canalia: Pe noi ne repede, face pe sfânta, în timp ce se culcă cu el, tîrfă!" "Toate sânt târfe, domnule", îl consolase Dominic. "Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său, să mă consoleze pe mine. În aproape fiecare bărbat se ascunde un porc gata să scoată râtul. " Filip povestea și el că nu-l ajutasem să obțină colivia canarului. "Și l-am rugat în genunchi, fraților. I-am zis: "Domnule scluptor, eu fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
realitate? Nu, domnule Daniel. Să-ți intre bine în cap că n-ai fost nici o clipă altceva decât un simplu cioplitor de cruci! În zadar, vrei să te minți. În zadar, vrei să-i minți pe alții. Trebuie să te consolezi cu acest adevăr, nu-ți mai da aere, nu te mai învîrti ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: "Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla". "Cum adică "i-ați?"" m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: Lasă, dragă, nu trebuie să regreți. Se poate, dragă, să regreți ceva atât de interesant?" Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de pericolul pe care îl pot prezenta cadavrele putrezite ale acestor rozătoare ?" Directorul hotelului nici nu mai poate vorbi de altceva. Și el este jignit!... Să descoperi șobolani în ascensorul unui hotel onorabil i se pare de neconceput. Ca să-l consolez, i-am spus: ― Dar toată lumea a pățit-o. ― Tocmai, mi-a răspuns el, acuma suntem la fel ca toată lumea. El e acela care mi-a vorbit de primele cazuri ale acestei febre uluitoare, care a început să stârnească neliniște. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fapt, situația era gravă și nu se putea hotărî nimic. ― Dar, în sfârșit, eu sunt străin de acest oraș, spusese Rambert. ― Fără îndoială, dar la urma urmelor, să sperăm că epidemia n-are să dureze. În încheiere, directorul încercase să-l consoleze pe Rambert mai adăugând că putea să găsească la Oran material pentru un reportaj interesant și că nu există eveniment care, dacă te gândești bine, să nu aibă partea lui bună. Rambert dăduse din umeri. Ajungeau în centrul orașului. ― Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CATEGORIA FORMALIȘTILOR. ALĂTURI DE EI, ÎI MAI PUTEAI GĂSI PE CEI CARE VORBEAU FRUMOS, CARE ÎL ASIGURAU PE SOLICITANT CĂ NIMIC DIN TOATE ACESTEA NU PUTEA SĂ DUREZE ȘI CARE, DARNICI ÎN A DA SFATURI, CÂND LI SE CEREAU HOTĂRÂRI ÎL CONSOLAU PE RAMBERT ZICÂND CĂ ERA VORBA DOAR DE O NEPLĂCERE DE MOMENT. MAI ERAU DE ASEMENEA CEI CARE ÎȘI DĂDEAU IMPORTANȚĂ, CARE ÎL RUGAU PE VIZITATOR SĂ LASE O NOTĂ SCURTĂ CU CAZUL ÎN SPEȚĂ ȘI CARE ÎL INFORMAU CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
slăbiciune a adversarului. Bonham știuse probabil că va fi ușor. Întâi puțină muncă de intimidare, apoi afișarea unei blândeți și compasiuni aparente. Era tiparul clasic. Inspectorul de poliție trântește scaunul deoparte, apoi îți pune o mână pe umăr și te consolează. Polițistul bun - polițistul rău, chiar dacă era aceeași persoană. Făcuse și ea asta de zeci de ori. Se uită din nou la ofițerul de marină. Nu-i venea să creadă că se apucase iarăși de asta. Instinctiv, cercetă amănunțit ceea ce vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ascunde, Maggie se trezi dorindu-și ca aceasta să fie sora lui Uri - însă temându-se că era iubita lui. Imediat cei doi se îmbrățișară lung, cu ochii închiși, făcând-o pe Maggie să vrea să dispară. Erau rude? Îl consola această femeie pe Uri pentru cele două pierderi suferite? După câteva clipe se aflau înăuntru, Maggie rămânând deoparte, nefiind încă prezentată. Fără să aibă nevoie de indicații și fără să ceară permisiunea, Uri se duse la combină, puse un CD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ei, barman, strigă doamna Reilly. Ad-o cârpă. Unu’ din clienți ș-a vărsat băutura. — Nu are importanță, dragă, spuse supărat tânărul. Ridică o sprânceană spre Ignatius și mama lui. Oricum, cred că am greșit barul. — Nu te necăji, puiule, îl consolă doamna Reilly. Ce băutură ai acolo-n pahar? Arată ca siropu’ de ananas. Chiar dacă ți-aș descri-o, mă îndoiesc că ai înțelege ce este. — Cum îndrăznești să vorbești astfel cu scumpa și iubita mea mamă? — Ia taci, malacule, se răsti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și se ridică dintr-un salt în șezut. Mi-ai zdrobit oasele de la mână. N-am să mai fiu niciodată în stare să o folosesc. — Domnișoara Trixie e foarte ușoară, îl consolă șeful de birou. Nu cred că ți-a putut face prea mult rău. — A călcat vreodată pe tine, idiotule? Cum poți să știi? Ignatius ședea la picioarele colegilor săi de birou și își examina mâna. — Presupun că astăzi nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceasta, ceva nu a mers deloc cum trebuia și aerul pe care Îl reținuse În plămâni năvăli afară ca un suspin. Doctorul nu a părut deloc surprins. Era deja obișnuit. Femeile plângeau Întotdeauna. — Haide, haide, spuse el, Încercând s-o consoleze pe Zeliha, În timp ce-și punea o pereche de mănuși chirurgicale. O să fie bine, nu-ți face griji. E doar o picoteală plăcută. O să dormi, o să visezi și, Înainte să-ți termini visul, o să te trezim și o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
corecteze. CAPITOLUL TREI Zahăr — E adevărat? Vă rog spuneți-mi că nu e adevărat! a exclamat unchiul Dikran Stamboulian dând ușa de perete și năpustindu-se În living. Își căuta nepotul sau nepoatele sau pe oricine altcineva dispus să-l consoleze. Ochii lui negri erau ușor ieșiți din orbite de tulburare. Avea o mustață plină, lăsată În jos, ușor răsucită la capete, care Îți lăsa impresia că zâmbește chiar și atunci când era de-a dreptul furios. Te rog să te liniștești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
recunoște asta! Femeia aia e nebună, vă spun eu. Face chestia asta special. Dacă Rose nu face asta ca să ne supere, să nu-mi mai spuneți mie Dikran. Găsiți-mi alt nume! — N-ai nevoie de alt nume, l-a consolat mătușa Varsenig pe unchiul ei. Fără Îndoială c-o face dinadins... — Trebuie s-o salvăm pe Armanoush, i-a Întrerupt bunica Shushan, matroana familiei. S-a ridicat de la masă și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre fotoliul ei. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să vadă că nimic nu se Îmbunătățea În viață odată cu trecerea anilor; dacă erai un tânăr ursuz, sfârșeai prin a deveni un adult ursuz. Tiparul era Înlăuntrul nostru pentru totdeauna. Adevărat, părea un pic cam sumbru, Însă cel puțin, se consola Asya, dovedea că nu erai silit să devii altceva, ceva mai mult, așa cum o băteau mătușile ei la cap zi și noapte. Fiindcă nimic nu avea să se schimbe În timp și fiindcă acea posomorală avea să fie acolo Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
celor neprihăniți. Nu voi merge niciodată În rai. Voi fi aruncată direct În flăcările iadului. Însă Allah știe cât de puțin regret am În suflet. — Poate că purgatoriu Îți va fi sălaș pe vecie, a Încercat doamna Sweet să o consoleze, simțindu-se neajutorată văzând-o pe stăpână-sa plângând. Dar fata aia armeană? Ai de gând să-i spui secretul bunică-sii? — Nu pot. E prea mult. În afară de asta, n-o să mă creadă. — Viața e o coincidență, stăpână, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de cîteva luni o viață de star rock - viața unui star rock de mîna a doua! -, dînd interviuri pe aeroporturi, plictisindu-se În apartamente de hotel de lux, unde comanda șampanie și somon afumat În plină noapte spre a se consola că era singur. La cinci dimineața, se ducea să scotocească În minibar și după ce se Îmbăta, dădea telefoane unor cunoscuți din Vancouver sau Tokio. Totodată, Își lua notițe, pregătind ceea ce avea să devină Într-o bună zi viitoarea carte. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plăcea să Încep cu Începutul, reamintind de prima proiecție a scurtmetrajului meu despre Provența care avusese loc În casa părinților Tinei, o casă comandată În 1911 de un magnat al finanțelor belgiene lui Henry Van de Velde pentru a-l consola că ratase comanda construirii la Paris a teatrului de pe Champs-Élysées. („Idioții!“ murmura Zscharnack, nescăpînd prilejul de a-mi aminti că poseda niște mobile desenate de Van de Velde, precum și niște ediții originale din Nietzsche Într-o legătură făcută tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]