KorAP: Find »[drukola/base=consolare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...56 >

1,399 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

împotrivi, iar vajnicul bărbat nu-l slăbi o clipă. Făcând acest drum ținut astfel de „creștinul cu cingătoare”, el primi de la Domnul nostru o mare consolare, căci i se părea că-L vede mereu deasupra lui pe Cristos, iar această consolare îmbelșugată dură până la mănăstire. Drumul de întoarcere (23 septembrie 1523 - ianuarie 1524) 49. Pelerinii plecară a doua zi și, după sosirea în Cipru, se împărțiră pe diferite corăbii. Erau în port trei sau patru corăbii pentru Veneția; una era turcească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de făcut. Deoarece vedea că în colegii unii studenți slujeau vreunuia dintre mai-marii de acolo și aveau totuși timp de studiu, hotărî să-și caute un astfel de stăpân. 75. Făcu următoarea cugetare și luă o hotărâre, în care găsea consolare: închipuindu-și că maestrul său ar fi Cristos, îi puse unuia dintre studenți numele Sfântului Petru, altuia pe cel al Sfântului Ioan și tot așa, dându-le numele fiecărui apostol, gândindu-se: „Când stăpânul îmi va da o poruncă, mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
un castel situat la trei leghe depărtare de Paris pe drumul spre Rouen, unde se află - se zice - haina Domnului nostru. Trecu de castel cu sufletul muncit, dar, în timp ce urca o colină, teama îl părăsi și îi veniră o mare consolare și o tărie spirituală, însoțite de așa o bucurie că începu să strige în plin câmp și să vorbească cu Dumnezeu. În acea seară, după paisprezece leghe de mers, a fost găzduit împreună cu un cerșetor sărac într-un spital; a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
în oraș; multe persoane fură mișcate din evlavie de ceea ce spuneau și astfel ei primiră din belșug cele necesare traiului. Cât a stat în Vicenza, în cu totul alt fel decât la Paris, Pelerinul avu multe viziuni spirituale și multe consolări, aproape zilnic. Îndeosebi în Veneția, pe când se pregătea să fie hirotonit și să celebreze liturghia, ca și în timpul celor din urmă călătorii, primi mari vizite dumnezeiești, ca acelea pe care le avusese de obicei în Manresa. Pe când se mai afla

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
a dus la Monte Cassino ca să-i dea exerciții spirituale doctorului Ortiz. A rămas acolo patruzeci de zile, timp în care a avut o viziune cu licențiatul Hoces trecând la cer1. Întru aceasta a primit multe lacrimi și o mare consolare spirituală. A văzut aceasta atât de limpede, încât, dacă ar spune altfel, i s-ar părea că minte. Din Monte Cassino l-a luat cu sine pe Francisco Estrada 1. După ce s-a întors la Roma, s-a consacrat ajutorării

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ignațian și Exerciții constă în fidelitatea cu care metoda de alegere propusă exercitanților este practicată de el însuși, în calitate de legislator cu privire la alegerea sărăciei. Într-adevăr, aici putem identifica fiecare dintre cei trei timpi indicați: perceperea iluminărilor neașteptate, atenția acordată alternanțelor consolărilor și dezolărilor, precum și cântărirea în tihnă a argumentelor. Ajutor în deslușirea Exercițiilor spirituale, textul Jurnalului, așa cum a fost așternut pe hârtie, se lasă citit la rândul său cu multă greutate iar traducerea sa este aproape cu neputință în sensul obișnuit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau har la Ele, terminând; și, după ce m-am culcat, am simțit o deosebită consolare în a mă gândi la ele, îmbrățișându-mă cu o deosebită bucurie în suflet, iar după ce am dormit, m-am trezit dimineață, puțin înainte de a se face ziuă, foarte apăsat și golit de orice lucru spiritual; și făcându-mi rugăciunea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mult despre Preasfânta Treime; motivul era că, întrucât înainte dorisem să aflu evlavie față de Preasfânta Treime, nu doream și nu eram gata nici să caut și nici să o aflu în rugăciunile către Tatăl, nepărându-mi-se a fi vreo consolare sau apropiere în Preasfânta Treime. În timpul acestei liturghii am aflat, simțit sau văzut, Dominus scit, că vorbind Tatălui, văzând că era o Persoană a Preasfintei Treimi, mă făcea să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte Persoane se aflau în Ea în mod ființial; încercam același lucru în rugăciunea către Fiul; la fel și în cea către Duhul Sfânt, bucurându-mă de fiecare, simțind consolări, atribuindu-le și bucurându-mă că sunt ale tuturor celor trei. Mi se părea atât de importantă dezlegarea acestui nod sau ceva asemănător, încât nu conteneam să-mi spun, vorbind despre mine însumi: „Cine ești tu, de unde etc. Ce meritai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
l. d. Duminica Paștelui ș13 aprilieț - În timpul liturghiei, multe lacrimi, după liturghie, lacrimi. A ZILEI 29. Luni ș14 aprilieț - Multă căldură lăuntrică și în afară, părând mai supranatural, și fără lacrimi. A ZILEI 30. Marți ș15 aprilieț - Fără o însemnată consolare, nici dezolare, fără lacrimi. A ZILEI 31. .l d. Miercuri ș16 aprilieț - În timpul liturghiei, multe lacrimi, după liturghie, lacrimi. A ZILEI 32. a. l. d. Joi ș17 aprilieț - Înainte și după liturghie, lacrimi, în timpul ei, multe lacrimi. A ZILEI 33

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
cea dintâi și, respectiv, cea de-a doua Săptămână (nr. 313-327 și 328-336). Regulile pentru Săptămâna întâi atrag atenția asupra deosebirii dintre mișcările lăuntrice care conduc spre bine și cele care, din contră, abat de la acesta. Ignațiu vorbește aici despre „consolare” și „dezolare”. În Săptămâna a doua trebuie aplicat în schimb un alt criteriu de diferențiere pentru ca amăgirile spiritului rău să poată fi demascate și evitate. Dacă Exercițiile încep cu „Principiul și Fundamentul”, se poate spune că ele se termină cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
slujească atât de persoana sa, cât și de tot ce are, după preasfânta Sa voință. 6. A șasea. Cel care propune exercițiile, când simte că în sufletul celui care face exercițiile nu se ivește nici o mișcare spirituală, cum ar fi consolările sau dezolările 1, și că nu este animat de spirite felurite, trebuie să-l întrebe pe îndelete despre exerciții, dacă le face la vremea potrivită și în ce fel; tot așa și despre adăugiri 2, dacă le urmează cu grijă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
trebuie să-l întrebe pe îndelete despre exerciții, dacă le face la vremea potrivită și în ce fel; tot așa și despre adăugiri 2, dacă le urmează cu grijă, întrebându-l amănunțit despre fiecare dintre aceste lucruri, și anume despre consolare și dezolare (316-317)3 și despre adăugiri (73-90). 7. A șaptea. Cel care propune exercițiile, dacă vede că cel care le primește este dezolat și ispitit, să nu se poarte cu el aspru sau cu răceală, ci blând și delicat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
nu se poarte cu el aspru sau cu răceală, ci blând și delicat, îmbărbătându-l și întărindu-l pentru a merge mai departe, vădindu-i vicleniile dușmanului firii omenești și ajutându-l să se pregătească și să se predispună pentru consolarea ce urmează să vină. 8. A opta. Cel care propune exercițiile, după nevoia pe care ar simți-o în acela care le primește, în legătură cu dezolările și vicleniile dușmanului, ca și cu privire la consolări, ar putea să-i spună regulile primei și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
să se pregătească și să se predispună pentru consolarea ce urmează să vină. 8. A opta. Cel care propune exercițiile, după nevoia pe care ar simți-o în acela care le primește, în legătură cu dezolările și vicleniile dușmanului, ca și cu privire la consolări, ar putea să-i spună regulile primei și celei de-a doua săptămâni pentru cunoașterea diferitelor spirite 4. 9. A noua. Este de luat aminte ca, atunci când cel care face exercițiile din săptămâna întâi nu are experiență în celespirituale și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mai degrabă șsă rămânăț mai mult decât mai puțin. Pentru că, nu de puține ori, dușmanul izbutește să-l facă să scurteze ora unei contemplații, meditații sau rugăciuni. 13. A treisprezecea. De asemenea, trebuie atras atenția că, așa cum în vreme de consolare îi este simplu și ușor să rămână în contemplație o oră întreagă, în vreme de dezolare îi este foarte greu să o ducă la capăt. Așadar, cel care face exercițiile, ca să lupte împotriva dezolării și ca să învingă ispitele, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
A CELUI DINTÂI ȘI A CELUI DE-AL DOILEA, CU TREI DIALOGURI. După rugăciunea pregătitoare și două introduceri, voi relua cel dintâi și cel de-al doilea exercițiu, însemnând și oprindu-mă asupra punctelor unde am simțit o mai mare consolare sau dezolare, sau o mai mare simțire spirituală 2, după care voi purta trei dialoguri în felul următor. 63. Primul dialog, cu Stăpâna noastră, ca să-mi dobândească de la Fiul și Domnul său har pentru trei lucruri: primul, să dobândesc o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
patra adăugire nu se va pune în practică niciodată în biserică, de față cu alții, ci în taină, ca de pildă acasă etc. 89. A treia notă. Când acela care face exercițiile încă nu a găsit ceea ce dorește, precum lacrimi, consolări etc., este de folos să facă de multe ori schimbări 3 la mâncare, la somn, cât și în alte feluri de pocăință; schimbările să fie astfel făcute încât să se facă pocăință două sau trei zile și alte două sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
RELUARE A CELUI DINTÂI ȘI A CELUI DE-AL DOILEA EXERCIȚIU. După rugăciunea pregătitoare și cele trei introduceri, se vor repeta primul și al doilea exercițiu, oprindu-se mereu asupra părților mai importante în care persoana va fi aflat cunoaștere, consolare sau dezolare, adăugându-se de asemenea, la sfârșit, un dialog și un Pater noster. 119. În această reluare, ca și în toate cele care urmează, se va ține aceeași rânduială a exercițiului care se ținea în reluările primei săptămâni, schimbând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
se poată îndoi, un astfel de suflet evlavios urmează ceea ce îi este arătat; după cum au făcut sfinții Pavel și Matei, în urmarea lui Cristos, Domnul nostru. 176. Al doilea timp este atunci când se primește limpezime și cunoaștere îndeajuns, prin experiența consolărilor și a dezolărilor și prin experiența discernerii diferitelor spirite 1. 177. Al treilea timp este șcelț liniștit; șpersoanaț se va gândi înainte de toate pentru ce s-a născut omul, și anume pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, Domnul nostru, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
din ceea ce este potrivit, cu atât mai repede va afla măsura pe care trebuie să o țină în mâncare și băutură, din două motive: primul, pentru că, fiind astfel ajutat și dispus, de multe ori va simți mai bine semnele lăuntrice, consolările și inspirațiile dumnezeiești pentru a-i arăta măsura care i se potrivește; al doilea, dacă persoana se află în abstinență și fără multă forță trupească și râvnă pentru exerciții spirituale, va ajunge să înțeleagă mai ușor ceea ce i se potrivește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
223. Al patrulea punct. Să chibzuiesc cum dumnezeirea, care părea să se ascundă în pătimire, apare și se arată acum atât de minunat în preasfânta înviere, prin adevăratele și preasfintele sale roade. 224. Al cincilea punct. Să privesc slujirea de consolare pe care Cristos, Domnul nostru, o împlinește, așa cum prietenii obișnuiesc să-și aducă consolare unii altora. 225. Dialog. Se va încheia cu unul sau mai multe dialoguri, în funcție de materia propusă, și un Pater noster. 226. Prima notă. În contemplațiile care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
pătimire, apare și se arată acum atât de minunat în preasfânta înviere, prin adevăratele și preasfintele sale roade. 224. Al cincilea punct. Să privesc slujirea de consolare pe care Cristos, Domnul nostru, o împlinește, așa cum prietenii obișnuiesc să-și aducă consolare unii altora. 225. Dialog. Se va încheia cu unul sau mai multe dialoguri, în funcție de materia propusă, și un Pater noster. 226. Prima notă. În contemplațiile care urmează se vor parcurge toate misterele învierii în felul descris mai jos2, până la înălțare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
după cum se simte mai dispus și găsește mai multă evlavie, ținând ochii închiși sau ațintiți într-un loc, fără să-și plimbe privirea, să spună Pater și să zăbovească în cercetarea acestui cuvânt atât timp cât va găsi înțelesuri, comparații, savoare și consolare în cugetări potrivite unui astfel de cuvânt. La fel se va face cu fiecare cuvânt al șrugăciuniiț Pater noster și al oricărei alte rugăciuni cu care ar dori să se roage în felul acesta. 253. Prima regulă este că, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Christi, Salve Regina 3, cu voce tare sau în gând, în felul obișnuit. 254. A doua regulă este că, dacă cel care contemplă rugăciunea Pater noster va găsi în vreun cuvânt sau două materie îmbelșugată de cugetare, și savoare, și consolare, să nu caute să treacă mai departe, chiar dacă ar petrece toată ora cu ceea ce află în ele; și, încheind-o, va spune ce a rămas din Pater noster, în felul obișnuit. 255. A treia regulă este că, dacă a zăbovit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]