1,422 matches
-
mine martirilor? De ce nu le opun pe cei care i-au constrâns pe martiri să se sacrifice? Nu zice una din cele zece porunci "să nu ucizi"? ― Inchizitorii nu vroiau decât să fii egoist și pe urmă să-ți cauți consolări. Au calculat bine. ― Faptul că vara asta mi se pare neînchipuit de frumoasă n-ar trebui să deranjeze pe nimeni ― Nu de frumusețea verii e vorba, Galilei. ― Ba da Nu vezi că ne întoarcem mereu în același punct? ― Ce e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pot iubi aproape nimic. Echilibrul meu s-a stricat și m-a lăsat pustiu, descoperit, în situația de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu știu dacă un om poate rezista multă vreme fără consolări și, poate, asta am venit să-mi lămuresc, discutând cu tine. Încerc să mă dumiresc, ascultîndu-te, ce mai poate aștepta cineva după ce a pierdut lucrul cel mai important... ― Ce crezi că am pierdut eu? Prețuirea oamenilor care m-ar fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sunt la înălțimea exigențelor celorlalți. Vreau să încerc să mă împac, măcar, cu mine. Și nu-mi cereți să fiu inuman. Adică, să nu-mi pese că mai am puțin de trăit. ― Mă tem că tu nu cunoști, de fapt, consolarea, Galilei. În zadar vrei să pari că reușești să-ți explici totul. XXXVI ― Ascultîndu-te, am același sentiment de neputință pe care l-am încercat când am vrut să le explic inchizitorilor ce înțeleg prin evlavie. Unul dintre ei s-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-o tu însuți, Galilei. Să rămânem, așadar, la semnificații. Toate inchizițiile s-au bazat pe puterea noastră de a ne consola după orice ni se întîmplă. ― E în firea noastră... ― Se pare că avem o extraordinară capacitate de a găsi consolări. După moartea Juliei, am fost convins că nu-i voi supraviețui, atât eram de distrus. Apoi, am găsit tot soiul de pretexte ca să-i supraviețuiesc. Mi-am zis, întîi, că trebuie să aflu cum a murit. Apoi, că trebuie să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
doamnă, că există perfecțiuni revoltătoare. Lucrare inedită a autorului CAPITOLUL IVtc "CAPITOLUL IV" Dogme Biserica recunoaște șapte păcate capitale, dar nu admite decât trei virtuți teologale. Prin urmare, avem șapte principii care dau naștere la remușcări, față de trei surse de consolare! Ce tristă constatare: 3/7: omul/X... Așa se face că nici o ființă omenească, deci nici Sfânta Tereza și nici Sfântul Francisc de Asisi, nu a putut evita consecințele acestei reguli fatale. În ciuda rigorii sale, această dogmă guvernează lumea elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
propriu al celuilalt. Îi acceptă pe oameni așa cum i-a lăsat Dumnezeu și le iartă celor care greșesc sau sunt ridicoli; prevenitor cu toate vârstele, nimic nu Îl irită deoarece are tactul de a prevedea totul. Îndatorează Înainte de a aduce consolări, este afectuoasă și veselă: iată de ce o vom iubi necondiționat. O vom socoti un etalon și Îi vom Închina un adevărat cult. Această persoană are grația divină și concomitentă. Charles Nodier a știut să personifice această ființă ideală În Ondet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
una și să nu răspunzi la telefon luni în șir e cu totul altceva. Până la urmă, mi-am zis că probabil că ți-ai găsit vreun amorez nou și n-ai timp să mă suni, dar asta nu e o consolare prea mare. —Fără sex, numai o grămadă de mobile, îi spusei eu pe scurt, singurul mod în care trebuia să vorbești cu Duggie: Dumnezeule, ce gură mare avea! —Excelent! Duggie părea din ce în ce mai fericit. Când pot să vin să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei. Helen se trânti lângă Janey, cu un aer amenințător. Nu înțeleg de ce ați crezut de cuviință să mă lăsați pe afară, zise ea, îmbufnată. N-a fost cu intenție, dragă, zise Janey, luând-o pe după umeri, în semn de consolare. Doar că eram cu toții acolo după ce am dus-o pe Violet sus și ne-am gândit că ar fi bine să vorbim un pic. Puteați să veniți după mine, zise Helen, puțin mai moale. —Știu. Scuze. Mă ierți? —OK. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întorc și să ies, într-o tăcere de cimitir. Salma îl urmă fără o clipă de șovăială, deși era gata să leșine. Era, dintre toți, cea mai lovită, mai mult chiar decât Warda. Concubina fusese, firește, umilită. Dar avea măcar consolarea de a ști că de acum Mohamed nu mai putea s-o părăsească niciodată fără a pierde orice urmă de considerație; și, în timp ce ea tremura în colțul ei, se mângâia cu gândul că fusese victima unei nedreptăți. Un sentiment care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în care Uri intră pe ușă, Akiva Shapira se ridică în picioare, ieșindu-i tânărului în întâmpinare. Mare și bărbos, puse imediat mâna pe capul lui Uri și rosti ceea ce lui Maggie i se păru a fi o rugăciune de consolare. —HaMakom y’nachem oscha b’soch sh’ar aveilei Tzion v’Yerushalayim. Ținu ochii închiși cât timp rosti acele cuvinte. —Akiva, ea e prietena mea, Maggie Costello. E irlandeză, dar a venit aici cu echipa americană de negocieri. Mă ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fost, deja, plătită cu mii de rugăciuni și munți de smerenie? Este Dumnezeu nemilos, crud și vindicativ? Sau numai drept, dar de o manieră și Într-o măsură ce depășesc puterea de Înțelegere a muritorilor? Ar fi, Încalte, o consolare. Dar dacă darul inițial al divinității - paradisul cu promisa viață veșnică, dar și cu enigmaticul pom al cunoașterii - a reprezentat o fatală eroare a Creatorului, de care El a devenit conștient Îndată după comiterea sa? Ce avea de ascuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este totuși cea mai stenică și mai confortabilă cu putință”, reflectase el. „Și când te gândești că lumea habar n-are că stă dintotdeauna pe un butoi cu pulbere. Cosmică, nimic de zis, dar parcă nici asta nu e o consolare”, continuase, apoi, cu un rictus dezamăgit, care Îi făcea și mai palidă fizionomia asiatică. Un tip interesant acest japonez cu nume de munte, el, care era o palmă de om. Ajunsese În Centru În urma unei revelații mistice, cum numea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îi Întoarse privirea cu aceeași intensitate, ca și cum dintr-odată și-ar fi recăpătat integritatea și s-ar fi simțit din nou stăpîn pe sine. Dacă mă bucură ceva, adăugă el, este că am descoperit că ție Îți lipsește pînă și consolarea de a avea Încredere În mila dumnezeiască și În faptul că poate Într-o zi existența ta nu va mai fi atît de reprobabilă. Orice-ai face, ești condamnat să rămîi Închis În trupul ăsta scîrbavnic pînă cînd or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plecase În zori. Alt bărbat, cu mai puțin entuziasm sau experiență, poate că ar fi sfîrșit prin a se sinucide, căci trăi zilele cele mai exasperante, goale și dureroase din Întreaga lui viață, cu toate că Încercase să caute la fostele amante consolare pentru nefericirea lui. A fost ca un vis sau ca un coșmar amar, din care și-a revenit o lună mai tîrziu, sigur pe sine și hotărît să o uite cu totul pe creolă. Dar creola Îl căută din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capătul de drum, de unde se vede îndepărtându-se transparentă ființa de după om... * Există cu siguranță un cer al înfrângerilor, universala înghițire a infinitului resentiment redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Crima rămâne pe mai departe un fenomen al naturii. * Fascinația neîmplinirii îți dăruiește avântul unui Ulise a cărui odisee nu poartă rătăcirea spre casă, ci fuga de Ithaca. O chemare spre definitiva renunțare, din care prin tine însuți să confirmi consolarea, această iubire nepământeană și deci improprie omului - o dragoste care nu dorește nimic. Un oricât de neînsemnat adevăr - și instantaneu înțelegi chemarea către neant. * Să regreți o grămadă de lucruri care s-au adunat în viața ta, și să te
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prin care pot fi abolite efectele de până acum ale acestei minciuni ne este refuzat, orice smiorcăială de recu noștință nu face decât să ne sporească inepția, să ne perfecționeze haosul, să ne trimită la moarte bezmetici, orbiți de farsa consolării. „Planul“ acesta absurd nu poate fi cuprins cu mintea - și de altfel i-am făcut prea multe concesii. Constrânși de gândul că moartea e tot ce ni se poate întâmpla mai rău, am reușit să ne facem viața un iad
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în viața unui politician, spuse apoi cu glasul gâtuit de emoție, dar, indiferent ce-mi rezervă ziua de mâine, vă jur că acesta nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie în ceasurile fericite, consolarea mea în ceasurile amare, din toată inima vă mulțumesc, cu toată inima vă îmbrățișez. Alte aplauze. Momentele perfecte, mai ales când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident, n-ar mai trebui menționat dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Îmi aduc aminte, conchise cu un zâmbet răutăcios, sunt cu adevărat șocată de purtarea mea. N-am mai Întâlnit pe nimeni la fel de enervant ca mine. 2tc "2" Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolaretc "Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare" — Vreau să știu tot, cum v-ați cunoscut, cum e el, dacă sărută bine... Îmi zise Tinsley, după câteva zile. Eram cu Lauren pe vasul tatălui lui Tinsley, o șalupă veche, Într-o plimbare până la mica insulă aflată nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
văzut chestii făcute de Thackeray. Sunt grozave. E cu adevărat talentat. Nu mi se pare că viața ta e prea nasoală, Sylvie. N-oi fi avut tu parte de o lună de miere, spuse Tinsley, dar ai cea mai bună consolare: un soț nemaipomenit. Dar eu, rosti răutăcios Lauren, aș prefera ca mai degrabă să mă aleg cu luna de miere decât cu soțul. 3tc "3" Cupluri legendaretc "Cupluri legendare" — Îți vine să crezi că John Currin și Rachel Feinstein au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aud niciodată nimic despre tipa aia Îngrozitor de rea. Deși am fost ușurată să-l am pe Hunter Înapoi, Încă mă simțeam incredibil de mânioasă chiar și la cea mai scurtă menționare a numelui Sophiei. Provocase foarte mult rău. Singura mea consolare era că știam că nu va putea să scape niciodată din viața ei saudită. Îți promit că Sophia nu va mai avea voie să se mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Toby Rowland, pentru că a citit și a răscitit Divorțul În Înalta societate și pentru că m-a dus În locuri minunate care să mă inspire. Cuprinstc " Cuprins" 1. Cum să-ți pierzi soțul... 7 2. Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare 41 3. Cupluri legendare 49 4. Prieteni de profesie 76 5. Prieteni neserioși 96 6. La vânătoare de soți 111 7. Petrecerea de divorț 122 8. Gașca de paranoice 145 9. Bărbatul de negăsit pe Google 156 10. Nevestele Superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
meseria, căsnicia, responsabilitățile familiale, nevoia de a cîștiga tot mai mulți bani, toată drojdia care ne trage la fund când nu avem curajul să ne apărăm interesele -, dar nu-mi pierdusem interesul față de cărți. Lectura era evadarea și alinarea mea, consolarea, stimulentul meu preferat: cititul de plăcere, pentru liniștea minunată care te înconjoară când auzi cuvintele autorului reverberându-ți în minte. Tom îmi împărtășise dintotdeauna această pasiune și, după ce împlinise cinci sau șase ani, mă străduiam să îi trimit cărți de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe care l-am văzut la sfârșitul anilor ‘70. Titlul îmi scapă, atât povestea, cât și personajele s-au pierdut în uitare, dar cuvintele continuă să-mi răsune în urechi, parcă le-aș fi auzit abia ieri: „Copiii sunt o consolare pentru orice - cu excepția faptului de a avea copii“. În timp ce ne conduce în camerele noastre de la etaj, Stanley ne spune că Peg, răposata doamnă Chowder („moartă de patru ani“) s-a ocupat de alegerea mobilei, a așternuturilor pentru paturi, a tapetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se potoleau lacrimile. Și ea stătea să plângă, dar bunătatea era specialitatea ei și înțelegea că, dintre toți cei care ne aflam în apartament în seara aceea, Rufus era cel mai disperat, cel care avea cea mai mare nevoie de consolare. În timp ce el continua să ne povestească cu glasul lui scăzut, cântat, jamaican, în mintea mea se năștea imaginea cadavrului lui Harry, întins într-un sertar frigorific de la Spitalul Metodist, la doar câteva străzi de locul unde ne aflam. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]