2,265 matches
-
Golu și colab., 1995). O dată cu activitatea școlară , elevul dobândește status și rol de școlar care-i vor influența puternic personalitatea, atât în ceea ce privește organizarea ei interioară, cât și conduita sa externă. Astfel, se constată o creștere a gradului de coeziune a constructelor de personalitate, are loc organizarea și integrarea lor superioară, într-un tot unitar. Diversitatea temperamentală este tipică micii școlarități. Temperamentele nu sunt bune sau rele, nu se pot modifica, dar se pot educa prin depistarea și cunoașterea trăsăturilor temperamentale ale
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
în relația cu Celălalt. Schema s-ar fi aplicat pe om, text, cultură, civilizație iar fundamentarea praxiteoretică pe heterologia lui Georges Bataille (imposibilă ca știință, după cum rezultă dintr-un autor citat de Luca Pițu în note) și o serie de constructe venind de la Bakhtine/Bahtin având ca nucleu heteroglosia, corelată cu dialogismul, translingvistica și cu exotopia partenerilor. Contaminat de spiritul vremii, Elpi nu a ajuns la textele-sursă (la care l-ar fi putut duce colegele de la catedra de limbi slave), ci
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
activă a vieții omului se exprimă în capacitatea lui de a alege varianta proprie de viață și de a o structura în maniera în care îi convine, ceea ce face ca în anumite limite, modul lui de viață să fie un construct sui-generis, personal și specific, să devină stil de viață<footnote Ibidem, pp. 144-145. footnote>. Apărut în anii ’70, conceptul de „stil de viață” sau, altfel spus, life style s-a bucurat de o atenție deosebită din partea specialiștilor, literatura de specialitate
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
suită de gânditori moderni este responsabilă pentru „constituția onto-teologică a metafizicii” (Martin Heidegger). Construcția eminamente discursivă a teologiei scolastice contrastează cu elaborarea retoric-poetică și inspirația mistică a teologiei răsăritene. Treptat, definiția lui Dumnezeu pierde elementul personal (înlocuit printr-un simplu construct metafizic 1). Dumnezeu redevine „Primul motor” sau „Arhitectul-ceasornicar” ce nu poate primi rugăciuni sau jertfe 2. Mistica sfinților se detașează de gramatica teologică a ortodoxiei elaborată de sinoadele ecumenice. În acest fel se poate spune că, într-un anumit sens
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
n-ar contrazice teza lui Karl Popper (1902-1994) despre adevărul falsificabil și inaparent al cunoașterii umane. La această convingere, unii recruți ai structuralismului adaugă ideea că „nu există fapte, ci doar interpretare”. Unii merg până acolo încât definesc realitatea drept construct narativ sau efect al unei instituiri arbitrare de semnificații, cu asistența unui organ de putere economică, politică sau militară. Un lucru se recunoaște totuși în pragul zero al polemicilor intelectuale de astăzi: nici un lanț exhaustiv de cauzalități (de natură economică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întâia oară decât episcopului Teofil, papă al Alexandriei (385-412), la un moment mai degrabă crepuscular din istoria Părinților deșertului 2. Pe scurt, cel puțin în ceea ce îl privește pe Evagrie Ponticul, atât „lupta de clasă”, cât și „ipoteza naționalistă” sunt constructe sociologice sărace, aplicate unui univers spiritual mai puțin afectat de problemele ideologice ale lumii moderne. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Ce este de spus despre „anexarea clericală” - antică și modernă -a operei evagriene? Am observa mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
polițist. Logica și procedurile sunt aceleași pentru ambele tipuri de validitate; singura diferență este existența prezentă sau viitoare a variabilei criteriale. Utilitatea validității criteriale depinde atât de măsurarea criteriului cât și de calitatea instrumentului folosit pentru măsurare. 3. Validitatea de construct care cuprinde și validitatea de conținut și care se referă la cât de bine este operaționalizat un concept într-o schemă de măsurare. "Validitatea de construct trebuie să fie folosită atunci când nici un criteriu sau conținut este acceptat ca fiind în
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
de măsurarea criteriului cât și de calitatea instrumentului folosit pentru măsurare. 3. Validitatea de construct care cuprinde și validitatea de conținut și care se referă la cât de bine este operaționalizat un concept într-o schemă de măsurare. "Validitatea de construct trebuie să fie folosită atunci când nici un criteriu sau conținut este acceptat ca fiind în întregime adecvat pentru a defini calitatea ce urmează să fie măsurată" (L. J. Cronbach, P.E. Meehl, 1955). În mod fundamental, validitatea de construct se interesează de
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
măsurare. "Validitatea de construct trebuie să fie folosită atunci când nici un criteriu sau conținut este acceptat ca fiind în întregime adecvat pentru a defini calitatea ce urmează să fie măsurată" (L. J. Cronbach, P.E. Meehl, 1955). În mod fundamental, validitatea de construct se interesează de gradul în care o măsură particulară intră în relație cu alte măsurători ale unor ipoteze teoretice care au în vedere conceptele care sunt măsurate. Validitatea de construct cuprinde trei pași distincți. Primul pas, relația teoretică dintre concepte
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
J. Cronbach, P.E. Meehl, 1955). În mod fundamental, validitatea de construct se interesează de gradul în care o măsură particulară intră în relație cu alte măsurători ale unor ipoteze teoretice care au în vedere conceptele care sunt măsurate. Validitatea de construct cuprinde trei pași distincți. Primul pas, relația teoretică dintre concepte trebuie să fie specificată; al doilea pas, relația empirică dintre măsurătorile conceptelor trebuie examinată; în sfârșit, dovezile empirice trebuie interpretate în termeni decât clarifică validitatea de construct a măsurătorii particulare
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
măsurate. Validitatea de construct cuprinde trei pași distincți. Primul pas, relația teoretică dintre concepte trebuie să fie specificată; al doilea pas, relația empirică dintre măsurătorile conceptelor trebuie examinată; în sfârșit, dovezile empirice trebuie interpretate în termeni decât clarifică validitatea de construct a măsurătorii particulare. Logica validității de construct implică de obicei faptul că relația dintre indicatorii desemnați să reprezinte un concept teoretic și variabilele teoretice externe relevante să fie similare în ceea ce privește direcția, puterea și consistența. De exemplu, doi indicatori, amândoi având
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
distincți. Primul pas, relația teoretică dintre concepte trebuie să fie specificată; al doilea pas, relația empirică dintre măsurătorile conceptelor trebuie examinată; în sfârșit, dovezile empirice trebuie interpretate în termeni decât clarifică validitatea de construct a măsurătorii particulare. Logica validității de construct implică de obicei faptul că relația dintre indicatorii desemnați să reprezinte un concept teoretic și variabilele teoretice externe relevante să fie similare în ceea ce privește direcția, puterea și consistența. De exemplu, doi indicatori, amândoi având scopul să măsoare statutul social, trebuie să
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
concept teoretic. În schimb, acest model de relații empirice sugerează că cei doi indicatori reflectă aspecte diferite ale statutului social sau concepte totalmente diferite deoarece nu se comportă în concordanță cu așteptările teoretice, este ușor de observat că validitatea de construct este folosită când au fost obținuți indicatori multipli pentru toate variabilele. Dintr-un alt punct de vedere am putea diferenția între validitatea internă și validitatea externă. Validitatea internă se referă la controlul asupra condițiilor în care se desfășoară cercetarea. Acesta
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
observată de către cercetător și că variabilele observate sunt extrase de acolo, vom numi această sursă de variabile factori fundamentali. Deoarece nu am participat la crearea universului real de variabile prin aplicarea operațiilor descrise anterior, vom numi aceste surse factori ipotetici (constructe sau variabile ipotetice). Factorii care sunt implicați în crearea mai multor variabile observate sunt numiți factori comuni, iar aceia care sunt folosiți pentru crearea unei singure variabile observate sunt numiți factori unici. 8.4.3. Variație, covariație și corelație Există
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
prima cercetare va reprezenta o dimensiune a unui concept mai amplu. În situațiile cele mai simple, conceptul de referință este măsurat direct prin indicatori empirici, cum ar fi nivelul de educație, veniturile etc. Indicii (variabilele index) apar sub diferite denumiri: constructe ipotetice (Vlăsceanu, 1982) indicatori generali/indici empirici (Mărginean, 2000). Indicii sau constructele ipotetice sunt concepte cu valoare teoretică (interpretativă) elaborate pe baza condensării informațiilor empirice. În locul prezentării unor mesaje empirice mai mult sau mai puțin disparate, se elaborează un concept
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
situațiile cele mai simple, conceptul de referință este măsurat direct prin indicatori empirici, cum ar fi nivelul de educație, veniturile etc. Indicii (variabilele index) apar sub diferite denumiri: constructe ipotetice (Vlăsceanu, 1982) indicatori generali/indici empirici (Mărginean, 2000). Indicii sau constructele ipotetice sunt concepte cu valoare teoretică (interpretativă) elaborate pe baza condensării informațiilor empirice. În locul prezentării unor mesaje empirice mai mult sau mai puțin disparate, se elaborează un concept sintetic cu valoare interpretativă. Principala problemă în construirea indicilor este folosirea adecvată
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
de ceasul morții să ne convingă că războiul său fățiș împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu și-a avut cauza în revolta față de dezmățul grupurilor de interese din jurul Palatului Victoria. În realitate, așa cum ne arată intervențiile în favoarea firmelor Alro și Art Construct 92, războiul dintre cel două Palate nu-i altceva decât războiul crâncen, cu evidente note de război mafiot, dintre grupurile de interese. Întâia oară de la scrutinul din 2004, cineva îndrăznea să dezvăluie că Arhanghelul luptei împotriva corupției avea aripile mânjite
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
1957). Se deosebește prin modul original de construcție și validare de metoda evaluării cunoscută în literatura anglo-saxonă, de testul sociometric, de tehnicile de scalare, de metoda de a. a elevilor, prin ei înșiși a lui I. Găvănescu și de metoda constructelor personale. Este cunoscută inițial ca metodă a "Foii de observație vocațională", iar ulterior ca metodă de apreciere obiectivă (a.o). (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Autochestionare (engl. selfquestionarz, fr. autoquestionnaire) tehnică ce reprezintă un mijloc de stimulare și
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
artistice. În primul rând, modelul ontologic al lui Hartmann care prezintă mai multe niveluri ale realității în spirit, în al doilea rând, modelul ontologic al lui Ingarden unde obiectele artistice sunt entități (intenționale) spațio-temporale. Opera de artă este, așadar, un construct complex ce cuprinde o sumă de dimensiuni existențiale reale și imaginare și are o caracteristică interioară de tip fenomenal. Modelele ontologice amintite nu sunt decât un pas spre înțelegerea și justificarea entităților suficiente ale operelor de artă, urmând ca manifestarea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
admirat în mod rațional și în circumstanțe normale sociale. Dacă arta globală integrează toate aceste lumi artistice, cu valoare pentru un anumit public sau pentru anumiți subiecți, atunci acest sistem de prezentare a artei în general nu este decât un construct artificial ce elimină orice obiect natural artistic. Arta, ca finalitate prin sine însăși, trebuie gândită în termenii unei expresivități universale și nu în termeni sociali. Din acest punct de vedere înțelegerile convenționale nu doar că elimină jocul liber al imaginației
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
rămână doar cu sentimentele de plăcere. Însă ideea de catharsis e mai mult decât un proces de purificare, ea este un efect estetic emanat de structura formelor perfecte ale obiectului de artă. Ceea ce înseamnă că obiectul de artă presupune un construct interior al cărui armonie poate duce la catharsis: prin această idee opera de artă iese din zona creativității spirituale și intră direct în sfera ființei însăși. Odată cu romantismul, estetica operei devine un concept tot mai vast și se lărgește prin
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
între imitație, (re) prezentare și imaginație Orice formă de imitație artistică nu poate să se sustragă momentelor de redefinire sau teoriilor moderne ce privesc natura afectelor și a empatiei, nici influenței mitologiei și a misticismului. Opera de artă este un construct complex care depășește imitația fără să o elimine - arta este reală. Astfel, imitația conlucrează cu imaginația în procesul de creație într-un mod special. Încă de la Platon, prin Sofistul, abilitățile imaginației, dar și cele ale persuasiunii și decepției au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
structurală a operei. Toate celelalte straturi își au baza ontică în el și sunt dependente, prin conținutul lor, de calitățile stratului unităților de înțeles. Percepția estetică ține tot de stratul unităților de înțeles. Prin urmare, opera se prezintă ca un construct polifonic existent prin posibilitatea stratificării obiectului de artă. Stratul este definit de o dublă acțiune, contribuie la concretizarea operei și se află în relație cu alte straturi. Dubla funcție a stratului duce la înțelegerea lor ca individualități particulare ce au
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intră în jocul de semnificații literare, dar și de sunetul compozițiilor lingvistice ce duce la spațiile imaginare sau magice ale literaturii, de exemplu, în cazul operei poetice, rima, posibilă prin sunetele ultimelor silabe ale cuvintelor, oferă muzicalitate și consens întregului construct literar. 1.1.2. Stratul unităților semnificative Unitățile semnificative se formează prin legătura mai multor sunete ale limbajului cu conceptele ideale. Semnificația este dezvoltată pornind de la individualitatea cuvântului la ordinea înaltă a propozițiilor și frazelor. Astfel cuvântul are o proprietate
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentată. Lumea reprezentată este lumea pe care o percepem în mod real și care este reală și în cadrul operei literare. Dar literatura implică, pe lângă obiectele reprezentate, limbaj, imagine și tropi ontologici ce duc la a vedea opera literară ca un construct complex. Prin urmare, reprezentarea obiectivității operei arată un aspect real al ei, fără să aibă pretenția unei cunoașteri sau percepții totale. Existența straturilor ne forțează să observăm rolul pe care reprezentările le joacă în fiecare strat în parte, fără ca noi
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]