1,467 matches
-
un soi de know-how cultural. Cum citim un spectacol? Ce va să zică limbajul scenografiei, light design-ul și descifrarea comportamentului nonverbal? Cum intrăm într-o expoziție și cum citim un tablou? Din ce direcție începem parcursul? Cum ne plasăm față de obiectul contemplației? Cum se ascultă o simfonie sau un concert? Când (nu) trebuie să aplaudăm? Cum comparăm variantele de interpretare? Ce înseamnă jocul text-context-subtext psiho(și socio)logic în evaluarea unei cărți? Ce rol deține în judecata strict estetică deter minismul etnogeografic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fără a sacrifica, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul încarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajul exclusiv al conștiințelor pure, fie că acestea se regăsesc în lumea copilăriei individuale sau în aceea a umanității care n-a ajuns încă la
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
provocări de altă natură, cum ar fi, de pildă, proiectele culturale private. Prima constatare este aceea că el nu prea reacționează și, în esență, că nu prea are chef să-și iasă din obișnuințe și să-și întrerupă brusc ritmurile contemplației, iar, cea de-a doua, se referă la o neîncredere suspectă, aproape de patologie, în ceea ce el încă n-a experimentat, evident, mai întîi pe alții. Așa se face că după o campanie mediatică de aproape un an, lansată și susținută
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
într-un gen sau în altul. Fie că scrie poezie propriu-zisă ori parodie, evocare sau reportaj, pastilă jurnalistică sau analiză politică, textul său este veșnic ispitit să evadeze din captivitatea evenimentului concret de la care pornește și irepresibil condamnat la o contemplație amplă, care privește resorturile adînci ale speciei și nu cazurile individuale, ceea ce, la prima vedere, ar plasa totul în spațiul înalt al unui umanism sever, adică încărcat de nenumărate responsabilități. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar așa stau. Numai
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele fluvii de seve, pictorul a inventat Grădinile suspendate, aceste cosmogonii decorative în care zac laolaltă gheața și magma incandescentă, profunzimile nopții și orbitoarele explozii de lumină. De la contemplația firii el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
prin care dau năvală minusculele fluvii de seve, pictorul a inventat Grădinile suspendate, aceste cosmogonii decorative în care zac laolaltă gheața și magma incandescentă, profunzimile nopții și orbitoarele explozii de lumină. De la contemplația firii el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic și histrion, prăbușit în sine, dar și cu
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
și nu numai, pe atît de epurat de finalități imediate; ceea ce soțul înțelege și consimte, încurajează și apără de acuzele care nu întîrzie să apară din partea oficialităților și a comunității locale. Prin atare mize inefabile și răgazul riscant al răstimpului contemplației, în cadre adesea fixe, urmărind triunghiul sui-generis în peisajele sublime sau ordinare ale Nordului hibernal, La veuve de Saint-Pierre cultivă un suspense pare-se demult uitat de cinemaul contemporan. Excepție fac cineaștii din Extremul Orient sau Orientul Mijlociu, care au redescoperit
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
care zboară în aer? Hotărât, nu mai ies seara. Mă scol de dimineață, lucrez în casă cu geamul deschis, în ciripitul vrăbiilor, și circul în oraș ziua, sub regim solar egal. Cum vezi, fug de orice peisaj care predispune la contemplație. De altfel, dacă aș ști că Manigomian și-a schimbat ceștile și ceaiul ar fi la o oră posibilă sau cu o lună mai târziu, când programul soarelui se modifică, aș veni. Ioanide spunea toate aceste enormități într-un ton
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sine. Pomponescu fu încredințat că arhitectul îl persifla pe el și se simți invadat de o indispoziție psihică ce se manifesta prin mușcarea buzei de sus, inclusiv a perilor din mustață. Pe de altă parte, Ioanide mai era obiectul de contemplație și reflecție al lui Gonzalv Ionescu. Acesta se întreba sincer cum un om așa de mediocru ca arhitectul - asta era opinia lui - poate fi profesor în învățămîntul superior și un personaj cu reputație. Ioanide nu era un om de știință
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se poate traduce în concret dacă romancierul nu vede halucinant de clar și corporal pe protagoniști" (Reflecții mărunte asupra romanului). Istoria e, astfel, istoria unor familii, descoperind procesele și raporturile societății din unghiul particular al eroului, arhitectul Ioanide, mărturie a contemplației grave, și nu fără sens e înregistrată mențiunea arhitectului despre Stănică Rațiu (din Enigma Otiliei), ca o veche cunoștință a eroului. Prin el se confruntă, simbolic, două lumi, dintre care lumea lui Ioanide e mult mai agresivă și mai amenințătoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uneori o expresie caldă și meditativă, ca și când, din timp în timp, altcineva, cu mult superior, ar fi venit să locuiască în edificiul minții ucenicului de la atelierele ITB, din care acesta ar fi plecat undeva, nu se știe unde. Privirea aceasta, contemplația nobilă, melancolia adâncă și adevărată care i se așternea uneori, serile mai ales, peste chip, chiar dacă era atunci doar într-o pijama ruptă și fuma niște "Mărășești" duhnitoare, părea a nu fi a lui, și chiar nu era, căci în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
evadare și o descoperire a altor forme de existență, complet străine de cele legate de proveniența lui populată de fabrici, de mașini și de oțel. Ce-i drept, muntele, copacul și lacul rămăseseră mai aproape de percepția lui decât construcțiile, iar contemplația era în opinia lui cel mai minunat lucru de pe lume, chiar dacă uneori uita de ea. Dar acum, când întunericul veșnic cobora treptat peste ochii lui, nu se mai gândea la Sils și la sunetul orgii din catedrală, la lectura operelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în șanț, zgâriindu-și picioarele într-o tufă de ciulini. Se aplecă și apucă hârtia, fornăind. Se întoarse spre el, triumfătoare. Mark stătea pe șosea nemișcat, uitându-se spre est. Îl strigă, dar n-o auzi. Nu se întrerupse din contemplație nici când ea veni lângă el. Era ceva chiar acolo. Se întoarse în semicerc. Eu mergeam în partea asta, chiar peste dâmbul ăla. Se întoarse din nou spre est, dând din cap. Ceva pe drum. Chiar aici. Karin simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ulucilor cineva îi așteptase, căci poarta se deschise cu un scârțâit trist în momentul când primul tânguit strident al unui muezin anunța ceasul rugăciunii pentru credincioșii musulmani. Încă unul și încă o sută, din toate minaretele se ridica îndemnul spre contemplație ca și cum liniștea dinainte s-ar fi spart în mod necesar în afirmarea unei nevoi tot de liniște. Urcară două trepte, deschiseră o ușă grea de stejar înnegrit la flacără și apoi lustruit. Intrară într-un vestibul lung, alb, în care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poate de asta era sfios în fața lui. Tinerește considera că totul vine din faptul că vodă ținea să-și trăiască intens fiecare clipă din viață, pe când el prefera traiului tumultuos, orele liniștite de lectură sau, chiar mai mult, orele de contemplație pasivă a minunilor lui Dumnezeu, cum numea el tot ce i se părea neobișnuit de frumos. — Pleacă lumina taică, începu după un timp, șovăind, Ștefan. N-ai vrea să-ți citesc un psalm? După cină, rogu-te. Cheamă slugile să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Poezia îmi fugise cu un bețiv din tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, într-una din serile când mă întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus în mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat Bătrân, am spus eu, clipind în cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui Gălățanu. Ajunsese, ca de obicei, în ultimul moment. Am ieșit împreună pe hol și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca "alienare", "incomunicare", "unidimensionalitate" datează, nu mai au azi un conținut actual. Hipsterii, drogurile psihedelice, muzica rock, budismul Zen, sectele, sexplozia au fost deturnate de la sensul lor ideologic inițial (cel de rezistență 74 a lirismului, a poeziei, a culturii, a contemplației, a sentimentului, a misticii și a altor douăzeci de concepte pe linia aceasta) și integrate într-o instituție imensă numită Show-Biz. Acest Leviatan este atât de labirintic, oferă simultan atâția biți de informație libidinală-ludică-senzorială, dar și intelectuală, dar și culturală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de urși învălmășiți, scoțând mormăituri, în fiecare mocnind un sâmbure de foc. Ei plutesc între Cerul lui Dumnezeu și pământul sărman... Ei sunt imaginea veșnică a tuturor călătoriilor, a cautărilor, a dorințelor și dorurilor de casă. Într-o stare de contemplație, dar și de uimire, Iorgu se pomeni murmurând: - Precum ei atârnă temători, între Cer și pământ... la fel atârnă, temătoare, sufletele oamenilor, între tempo- ralitate și veșnicie!... Precum în Cer așa și pe pământ... Unde, oare, am citit asta, unde
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
LUMEA CELOR ABSURDE 54. pe cel care iubește“ (1072 b). Ca act pur, ce survine din sine și pentru sine, constituie sursa originară și inepuizabilă a celor existente. Iar privirea orientată către aceasta își modifică profund sensul, devine viziune sau contemplație (theoría), o cunoaș tere „cultivată pentru ea însăși“ și singura cu adevărat liberă. Adusă în fața unei astfel de situații, mintea omenească sim te că deodată ceva o excede nemăsurat. Are în față o întâm plare de felul celor minunate (thaumasíon
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă a se întrevedea ceva străin intenționalității omenești. Mai târziu, când Heidegger regândește ceea ce numim lume și locuire, pare sensibil mai ales față de a doua semnificație a cuvântului. Aici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă a se întrevedea ceva străin intenționalității omenești. Mai târziu, când Heidegger regândește ceea ce numim lume și locuire, pare sensibil mai ales față de a doua semnificație a cuvântului. Aici, însă, ea rămâne doar bănuită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
arbitrar 123 (n. 115), 162, 193, 195, 196 arbor porphyriana 47 argumentum cornutum 22 (n. 11) ataraxía 34 átopon 145 B bucurie ~ simplă 133, 179, 191-192 ~ în fața celor „absurde“ 14, 37, 137, 141, 142 ~ speculativă 67 C coincidentia oppositorum 66 contemplație 48, 67, 114, 126 (n. 123), 127, 130 204 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE contingență 62, 63 (n. 51), 123, 124, 143, 162, 196 contradicție acceptarea aletică a ~ 56 ~ ca absurditate 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177 ~ logică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
opusă Sanksarei, ce reprezintă netihna și neliniștea), adică la starea supremă care încheie șirul reîncarnărilor în și pentru suferință. Nirvana este eternitatea, inexistența, adică antipodul lumii lucrurilor schimbătoare și nu poate fi corect reprezentată mental. Poți ajunge prin asceza și contemplație la ea, iar atunci te eliberezi de grijile zilnice ale vieții și de propriile suferințe. Fiind o stare de fericire supremă, Nirvana nu poate fi explicată, ci doar trăită, din motivul că și creierul uman este un instrument perisabil al
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
față de "orice". Eternitatea ar putea fi treapta finală a timpului, precum neantul sublimarea ultimă a eternității. Curios cum, atunci când îți dai seama că ființele sânt umbre, că totul e zadarnic - te îndepărtezi de lume pentru a găsi unicul rost în contemplația nimicului, când puteai rămâne prea bine în umbrele și în nimicul de fiecare zi. De unde să derive nevoia de a superpune neantului efectiv un neant suprem? Eventualitatea paradisului mă face să sorb toate amărăciunile de sub soare... Și chiar fără șansa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Simți că din tine n-a mai rămas decât capul; un cap fără substrat și fără fundament, lipsit de corp și izolat ca într-o halucinație. Nu este nimic din acea sfârșeală voluptuoasă și vagă pe care o încerci în contemplații pe marginea mării sau în unele reverii melancolice, ci o sfârșeală care te consumă și distruge. Atunci nu-ți mai convine nici un efort, nici o speranță și nici o iluzie. A rămâne tâmpit de catastrofa ta proprie, incapabil să acționezi sau să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]