2,692 matches
-
doar cîțiva pași de tine, sau a-l privi pe un monitor, ce-i drept în vecinătatea altor tablouri (același artist, aceeași școală sau perioadă, depinde de situație) aflate la muzee din întreaga lume. Experiența reală și cea virtuală se contopesc astfel insesizabil. Estetica lui Genette răspunde unui asemenea fenomen, în măsura în care teoreticianul observă că "operele de artă nu au ca singur mod de existență și de manifestare faptul de a "consta" într-un obiect. Ele mai au cel puțin încă unul
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
frustă, impersonală și fără amintiri proprii, dar ale cărei disponibilități trec dincolo de simpla evocare culturală. Ea devine, prin sine, prin conținut și prin context, o reprezentare a lumii însăși în care natura și artificialitatea se întîlnesc, se conjugă și se contopesc. Obiectul se transformă în receptacol, interiorul în microunivers, detaliul umil sau glosa pe marginea kitschului în semne ale unei inteligente ironii și ale unei irezistibile duioșii. Scoase în exterior, rătăcite în peisaj și afundate în vegetație, aceste cutii perturbă polemic
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
fie un personaj uman înzestrat cu puteri miraculoase (2Tes. 2,1‑12; Apoc. 13,1‑10; 18; Oracolele sibiline II, 167‑173); fie o forță pur satanică (Apoc. 11, 7). În sfârșit, în ultima etapă, cele trei tradiții majore se contopesc într‑una singură care prezintă trei variante: 1) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
abaterea celor zece plăgi asupra dușmanilor - vor fi acordate, în contextul eshatologic, celor doi martori. Există, așadar, un cadru alcătuit din două tradiții bine cunoscute: cea a lui Ilie și cea a lui Moise. Cele două modele se îmbină, se contopesc practic unul în celălalt; martorii nu sunt unul Ilie, iar altul Moise, ci o sinteză între faimoșii predecesori. La încheierea misiunii lor, profeții vor fi uciși de „fiara ieșită din pământ”. Și aici autorul vorbește, fără nici o precizare prealabilă, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lea. Plecând de la aceasta, o altă teorie, complementară, ia naștere, în mod firesc: cea a doi anticriști, unul iudeu, celălalt păgân. Commodian, de altfel, îi va distinge ca atare. În cazul lui Irineu, și ulterior al lui Hipolit, aceștia se contopesc într‑un singur și unic personaj . Dacă Anticristul este iudeu, înseamnă că el trebuie să se nască în sânul unuia din cele douăsprezece triburi. Fără să ezite - ceea ce arată că există deja o tradiție pe care se întemeiază - Irineu invocă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
potrivit căreia domnia Fiului va înceta în momentul în care el va fi absorbit în Tatăl. „Unii au îndrăznit să spună că la sfârșitul lumii Cristos nu va mai împărăți, Cuvântul ieșit din Tatăl se va întoarce și se va contopi cu Tatăl și nu va mai fi.” (cap. 27) Această concepție reprezintă tradiția teologică monarhianistă, care încearcă să „salveze” unitatea divină afirmând preeminența Tatălui în sânul Treimii. Ea precedă „teologia logosului” care pentru a ajunge la același rezultat, proclamă inferioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ion Moga vorbesc despre Horea, Cloșca și Crișan, iar C. Aronovici despre Ștefan cel Mare și Avram Iancu. Ca urmare a strădaniilor lui Alexandru Hurmuzachi, cele două asociații ce funcționau la Viena, cea din 1864 și cea din 1868, se contopesc și în 1871 pun bazele unei noi societăți: România Jună. P. D.
SOCIETATEA LITERAR-SOCIALA ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289758_a_291087]
-
o Încărcătură emoțională globală, crescută. A treia formă de apropiere și atingere corporală este sărutul, care Împinge emoția către sfera dorinței de „a-fi-Împreună-cu-celălalt”. Ultima fază de apropiere și de atingere reciprocă o reprezintă actul sexual prin care cei doi se contopesc, se simt unificați prin plăcere și Împlinire reciprocă. Care este semnificația corpului În Întâlnirea dintre mine și celălalt? Sunt două aspecte diferite: - dorința de a atinge și dorința de a fi atins; - senzația că ești atins și senzația că atingi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a fi gândită gazeta, specifică intenția „de a face cunoscut românilor de pretutindeni condițiile de viață și fizionomia țării care a primit românii”, ceea ce „răspunde la două rosturi: 1. stabilește un contact între românii risipiți în țări străine și-i contopește măcar simbolic într-o mare comunitate peste mări și frontiere; 2. informează despre țara în care trăiesc românii, îi descrie diferitele aspecte și-i definește importanța în ceea ce interesează acum în primul rând popoarele subjugate: lupta pentru libertate”. Horia Stamatu
SCRISORI DIN SPANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
morții, o piesă antologică, reia motivul Mioriței, în care moartea e văzută ca reintegrare cosmică. Totul se petrece în acorduri grave, ce sugerează destinul uman, efemer, în comparație cu natura veșnică și impasibilă. Omul se afundă sub troianul vremii și al uitării, contopindu-se treptat cu elementele cu al căror ciclu se identifică: „Astfel tot mai neștiut/ Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
spirituale și cugetări, fiind recunoscut ca un spirit care a revigorat credința și ca un martir al unei cauze sfinte. Rănit de constatarea că lumea e trecătoare și aleatorie, „făr-de țel, făr-de stăpân”, simțind că „a firii jale infinită/ se contopise-n trupul” lui, poetul T. plânge „adânc pân-la fiori”, cu o viziune sumbră, fără aderență la prezent, cu disponibilitate pentru reverii paseiste, ca în prima parte a volumului Comornic. Din călătoria onirică în trecut alege câteva imagini disparate, pictând tablouri
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
a îngrijit câteva ediții postume. Sunete din lirica perioadei interbelice, îndeosebi din cea tradiționalistă (largo sensu), din poezia htonică, coexistă cu cele proprii și în următoarele volume, mai ales în Steaua Polară (1960), în ale cărui tonuri se disting Aron Cotruș, contopit cu Mihai Beniuc, Radu Gyr, Virgil Carianopol și mai cu seamă Tudor Arghezi: „Știai câte speranțe privirea ta le curmă?/ Foșnea în ramul toamnei o frunză, cea din urmă...”. Un tradiționalism de altă nuanță, cu inflexiuni argheziene (din 1907) și
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul italian sau din lirica neoanacreontică greacă) și se contopesc, prin intermediul cântecului de lume, cu influențe populare. Petrarchiste, dar receptate prin poezia neoclasică grecească și prin Erotocrit, sunt „cumplitele” contraste ale iubirii ce înflăcărează și îngheață sau dorința îndrăgostitului de a se substitui unuia din obiectele de podoabă - turban, colan
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
reia din mai multe unghiuri de vedere, ca într-un fel de saga: Soarele la miezul nopții, Zile în cuibul păsării, Vânătoare de vrăjitori și, în fine, Corinda, care adună toate demersurile într-un edificiu narativ fastuos și solid. Se contopește aici materia a cinci confesiuni diferite privind soarta unei vechi familii, aflată de multe veacuri la fruntariile unor încercări dramatice. Povestea familiei Corinda e lungă și complicată, poate fi citită și ca un roman al clanului, dar și ca o
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
care se desfășoară un dialog între contingent și transcendent. O valoare poetică deosebită o au proiecțiile baladești, care evocă existențe umane înșiruite pe firul memorialistic, fragmente părtașe la o trăire în care eul narativ (povestitorul) s-a obiectivat cu desăvârșire, contopindu-se cu soarta colectivității. Răzbate din Balade un suflu aspru, epopeic, o neîndurătoare răvășire sub legile destinului și se conturează o galerie de tipuri croite după tipare general-umane: avari și vrăjitoare, firi aprinse și semețe, muncitori ai pământului (Dăruța - model
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
le-a înrobit și le devastează. Elementele de comedie sunt utilizate cu măsură, spre sublinierea contrapunctică a filonului dramatic. Deschiderile către expresionism, realismul robust, care poate fi pus alături de cel din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, accentele naturaliste se contopesc într-o structură unitară, de evidentă originalitate. Alte piese, nereprezentate pe scenă în timpul vieții autorului - Sam, Grup revoluționar 8 (G. R. 8) (1930), Adonis -, cu tăietura lor de parabolă (veșmânt prețios al tezei), nimeresc o țintă diferită de aceea pe
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa carne se face duh în noi”. În interpretarea teologică propusă de Valeriu Anania, sonetele ar exprima năzuința sufletului uman de a se contopi cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului, Umbra și Pribeaga reflectă climatul rural în care își are sursa lirismul de orientare tradiționalistă. Un climat cu pronunțat specific etnografic și reminiscențe de mentalitate arhaică, îmbibat de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
de programare se definesc obiective, strategii de acțiune și axe de prioritate. Prima încercare de realizare a unei strategii naționale a avut loc în 1989. Datorită faptului că întregul teritoriu al României se află sub obiectivul 1, planurile regionale se contopesc într-un singur document - PND. Până în anul 2000 fiecare fond (PHARE, SAPARD, ISPA) avea documente separate, iar prima versiune a PND (2000-2002) s-a referit numai la programul PHARE. Odată cu creșterea exigențelor UE față de politica de dezvoltare regională, a avut
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regionale comunitare (menținerea coeziunii economice și sociale la nivel comunitar) devine problematică. La stadiul dezvoltării actuale a României, este greu de înțeles importanța unei dezvoltări sociale și economice echilibrate. Amploarea problemelor macroeconomice face ca dezvoltarea regională în România să se contopească practic în încercările de dezvoltare la nivel global a țării. Totuși, creșterea unor indicatori naționali de dezvoltare poate ascunde o creștere și mai mare a inegalităților sociale în interiorul statului respectiv, iar politicile de dezvoltare regională au în vedere tocmai echilibrarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lui aléthes: alethestaton (alhqestaton), care înseamnă „cel mai adevărat”. Este o cunoaștere heliologică, absolută, care surprinde „ideile” sau „esențele” lumii; numai astfel pot fi sesizate Ideile Eterne: Adevărul (Alétheia), Frumosul (Kalós) și Binele (Agáthon). Cunoașterea heliologică este interioară. Cunoscătorul se contopește cu eternitatea Ideilor. Cunoscând Adevărul, omul devine adevărat; cunoscând Frumosul, omul devine frumos. Dar interiorizarea Binelui (to agaqón) presupune o schimbare dramatică în sufletul cunoscătorului. El se simte responsabil față de semenii săi rămași în peștera apaideusică. Un imbold puternic îl
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
on the Basic Skills Assessment Tests, 1977) ș.a. Toți aceștia știau că modele precum „modelul centrat pe obiective” (Bloom), „modelul centrat pe ierarhia învățării”, „modelul instruirii bazate pe competențe” ș.a. nu erau universale, nu puteau fi simultan corecte și nici contopite într-un model unic, general valabil. Nici un modernist nu era dispus să vorbească despre aceste „lucruri rele”, preferând tăcerea iezuistică și speranța că Dumnezeu (adică „Știința”) va interveni cumva, cândva, pentru a le elimina. Dar păcatul ascuns al pedagogiei moderne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
foarte confortabil, în științele naturii și științele vieții). Spaima că totul se va transforma în structură a generat reacțiile umaniștilor împotriva acestei agresivități epistemologice. Așa a apărut poststructuralismul inițial. Ulterior, conceptul de poststructuralism și-a extins sfera și s-a contopit cu postmodernismul. Cel din urmă s-a afirmat, la începuturi, ca o mișcare inovatoare radicală în arte, tehnologie și știință. În anii ’90, postmodernismul a asimilat deconstructivismul și poststructuralismul, transformându-le în moduri de a gândi „dincolo de” (limitele gândirii moderne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
personalitate a acestui domeniu. A fost influențat nu numai de Husserl și Heidegger, ci și de Maurice Merleau-Ponty, Alfred Schutz, Paul Langeveld, Jacques Derrida, precum și de colaboratori ca Tetsuo Aoki, Dwayne Huebner, David G. Smith, William M. Reynolds ș.a. A contopit toate aceste influențe într-o sinteză proprie, aplicabilă la cercetarea educațională și teoria curriculumului. Max van Manen (1984) a elaborat o metodologie severă de cercetare fenomenologică educațională pornind de la o ingenioasă interpretare pedagogică a conceptului de conștiință umană realizată de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nimic intensitatea, este formalizată în spirit expresionist. Ceva transcende în permanență elementele alcătuitoare ale lumii celeste și terestre, punându-le pe toate sub semnul fiorului metafizic, dar și al unei spaime existențiale nelămurite. Mineralitatea, infinitul cosmic, temporalitatea și spiritul se contopesc într-un tot care poartă dureros în sine nostalgia vidului originar. Mai dispersat în fragmentele universului și ale timpului decât la romantici, sufletul nu încetează totuși să aspire la un punct de idealitate, îndepărtat de contingent la o distanță măsurabilă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
truculență, care constituie una din obsesiile acestei poezii, provoacă la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca efect al unei revanșe perverse a scriiturii), cele două componente se contopesc până la indistincție. Deși conțin câteva cicluri inedite, antologiile Apocalipsa după Marta (1999) și Falanga (2001) nu modifică substanțial datele acestui univers poetic. Evoluând într-un alt regim generic, eseistica pe care o scrie P. nu este complet izolată de lirica
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]