4,553 matches
-
sărbătoresc, dar și dramatic: Încercarea, efortul și lupta atâtora pentru conviețuirea a sute și sute de mii de inși, ce vorbeau aceeași limbă, e drept, dar care viețuiseră secole și secole sub trei imperii antagonice - rus, turc și austriac. Această „convulsie” dramatică a marii Uniri s-a văzut mai clar, cum se Întâmplă, În provincie și, mai ales, În cele „revenite” la patria mumă: Basarabia, Bucovina și Ardealul, cu toate provinciile sale - Banatul, Crișana, Transilvania, colonizată În bună parte de Sași
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru mine. Așa că Jayne a plecat de pe un platou de filmare din Pennsylvania unde turna un film în care îl avea ca partener pe Keanu Reeves, rezervând bilete de avion prin MGM Grand, și mi-a târât hoitul cuprins de convulsii afară din Hamptons, pentru a zbura împreună la Los Angeles - toate astea în decurs de douăzeci de ore de la momentul comunicării morții tatălui meu. În noaptea aceea, în casa din Sherman Oaks în care crescusem, beat și speriat, am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Înghețasem. Îmi amintesc că întinsesem instinctiv mâna spre pintenii păpușii care dispăruse, făcând ca burta câinelui să se umfle, apoi să se destindă. Victor vomită din nou, în liniște. Totul rămase nemișcat preț de o clipă. Apoi câinele intră în convulsii. Deja începusem să mă îndepărtez încet de câine. Dar în timp ce o făceam, Victor - sau altceva - băgă de seamă. Capul lui zvâcni brusc în sus. Cum câinele bloca ușa de la intrare și cum nu vroiam să trec peste el, am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doar mi s-a părut mie?! - vreau să fac câțiva pași” - și ne-am despărțit acolo. Peste două ore, el urma să se afle în grupul ce mergea cu Stancu la șeful statului!... (Povestesc incidentul cu Nichita doar ca să punctez convulsiile și contradicțiile care se iveau, în acei ani ai „cvasi-liberalismului” politic, chiar între noi, prieteni jurați! Eu nu i-am păstrat nici o clipă pică lui Nichita, iar când Păunescu, după câteva zile, în prezența mea, a vrut să-l ia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altfel! - succesul „european”, cum i-am spus, luptă azi mai acerb ca niciodată, mai ales cu formele sale directe, comerciale, brutale, în România zilelor noastre aflată cum se zice în „tranziție”, de fapt, în „criză”, în acel șoc, în acea convulsie - ce poate lua forme diverse, contradictorii - a libertății sociale, brusc instalate, ca un fel de uragan, la care nu se aștepta aproape nimeni și pentru care, nimeni, aproape, nu era pregătit - Libertatea socială! Deoarece observăm cu uimire și uneori cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din România. Anul 1933, este ultimul al celor patru de criză generală. Tocmai în această perioadă, acest fiu de țărani din județul Olt, părăsindu-și familia numeroasă, își ia soarta în propriile mâini și vine într-un București plin de convulsii sociale. Nu putem nega, deși era tânăr, un copil intrat în adolescență, că n-a încercat să citească puțină literatură marxist leninistă. Cât a înțeles din ce a frunzărit prin atelierul de cizmărie al meșterului Olteanu este altceva. Cu toate că avea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tocmai contrariul. De ce nu recunoaște domnul Iliescu acest lucru? Probabil, că educația sa stalinistă, l-a învățat să nu spună adevărul, ci să-l ascundă. Mulți adepți ai săi, îl consideră ”omul Providenței” , al ”stabilității României”, după un șir de convulsii sociale. Este un adevăr, față de ceilalți doi președinți, pe care i-a avut țara noastră până în momentul actual, Ion Iliescu este singurul politician de meserie! Studiile sale moscovite au fost un fel de paravan al pregătirii sale ca politruc și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
susținut întregul program al ministrului Constantin Angelescu, fiind martorul visului României Mari, a ideologiilor extreme, a două războaie mondiale, a prăbușirii țării în comunism. Nimic din marile evenimente ale secolului nu l-au atins din crezul său, nimic din marile convulsii și dezastre care au străbătut lumea nu l-au clintit din credința sa. S-a pus deplin și convins în slujba școlii, a educării copiilor din satul natal, a ridicării nivelului economic, social și cultural a locuitorilor din mediul rural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Finanțe, au hotărât să pună la “adăpost” Tezaurul Băncii Naționale chiar în Rusia. -După revoluția din februarie 1917 și detronarea țarului, în Rusia situația internă s-a deteriorat în toate domeniile, criza profundă ce zguduia din temelii Imperiul, adâncindu-se; convulsiile sociale din interior însoțite de puternica degringoladă din armată anunțau explozii sociale în viitorul apropiat cu urmări imprevizibile. În acest context, Guvernul român a decis trimiterea în Rusia a celui de-al doilea transport al Tezaurului. -În condițiile politico-militare de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și greutățile vieții de pe pământ sunt opera lui Cain, anarhistul care vrea mereu altceva, în afara paradisului, care îl cam plictisește. Pe pământ, de altfel, iadul e dezordinea, raiul e ordinea. În ordine șase miliarde de oameni ar trăi minunat, fără convulsii. În dezordine, cu cît mai mulți oameni, cu atât mai afund iadul. Oricum, eu am să fiu în orice context martor în proces în favoarea lui Abel. Și totuși, că de la asta am pornit, unde e cititorul de poezie în toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-a dereglat la rinichi și corpul i s-a umflat cu urină. Îi simțeai mirosul de urină În respirație și prin piele. „Asta e intoxicație uremică”, a exclamat doctorul În timp ce mirosul de urină umplea Încăperea. West a intrat În convulsii și a murit. I-a lăsat soției un talmeș-balmeș de facturi Între Milwaukee și Vale, iar femeii o să-i trebuiască zece ani să le descîlcească. Toate trăsăturile cele mai rele ale Americii s-au scurs În Vale și s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
uremică. O femeie pe care-o cunoscusem vag În Texas murise din cauza asta după ce băuse o bere la fiecare oră, zi și noapte, timp de două săptămîni. „S-a umflat și aproape că s-a Înnegrit și-a intrat În convulsii și-a murit. Toată casa mirosea a pipi!” M-am destins, Încercînd să intru pe frecvența organelor mele și să-mi dau seama cum stau. Nu simțeam moarte sau vreun indiciu de boală gravă. Mă simțeam obosit, șubrezit și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mi se facă rău de la peyote. Toți mi-au zis: - Ține-o, omule. Am mai rezistat zece minute și am pornit-o spre toaletă, gata să arunc prosopul, dar n-am reușit să vărs. Tot corpul mi se contracta În convulsii, dar peyotele nu voia să iasă. Nu voia nici să stea. În cele din urmă peyotele a ieșit, compact ca o minge de păr, compact pe tot traseul, oprindu-mi-se-n gît. Cea mai oribilă senzație pe care am simțit-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
până la "nivelul planului existențial" propus. Insuccesul comunicării Luceafărului cu fecioara determină în el o răzvrătire împotriva propriei ființe și pleacă "spre adâncimile cele mai iradiante ale conștiinței sale de făptură superioară". Zborul către demiurg trece printr-un spațiu "construit din convulsii de lumină". El se prezintă în fața unei Judecăți axiologice în urma căreia înțelege că "reductibilitatea sferei absolutului la sfera contingentului" nu mai este "de ordin ontologic" ci de "ordin axiologic", pentru ca finalul poemului să evidențieze doar distincția între orizontul teluric și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
relevă "reevaluarea modernă a romantismului". La nivelul "praxisului poetic" al lui Philippide, apare cu limpezime manifestarea "titanismului magmatic eminescian" ("În peisajul liric interbelic, poezia acestuia reflectă probabil cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și fertilă"). Philippide se prezintă astfel ca un "neoromantic clasicizat", rolul eminescianismului fiind aici de natură catalitică, impunând "osmoza dintre structura romantică, cristalizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
metri. Nici nu parcursesem o jumătate din drum, când o forță mai mare decât a mea, acționând violent din adâncimile trupului meu pipernicit, m-a frânt în două de la jumătate, trântindu-mă cu fruntea în zăpadă. Câteva tremurături puternice și convulsii viscerale mi-au zguduit corpul, și-apoi liniște. Pe suprafața albă, venită din înaltul cerului, fusese proiectată, cu viteza lavei țâșnită din conul unui vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu șapte ani și jumătate. Ele vor să prezinte cititorilor spectacolul unei existențe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viață compusă din renunțări, pasiuni, succese, dezi luzii, spaime, intuiții, angoase și bucurii. O viață schi monosită de convulsii ideologice și înnobilată de prietenii înalte. O viață-slalom, o viață-arsură, o viață-caleidoscop și, de ce nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost vreodată - grefierul acru al propriului destin. Prezența ei destinde în loc să crispeze. Avem
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că mi-am făcut temele, că sunt la curent cu preocupările ei metafizice, cu studiile ei despre existențialismul lui Sartre și Simone Weil, la începutul carierei filozofice, cu virajul spre budism și nirvanatică din romanele ei mai recente. Dar la convulsiile mele filozofice ea îmi răspundea descriindu-mi guturaiul lui John, soțul ei. Cred că-și exorciza încărcătura de gândire filozofică în scrisorile simple către mine, așternute invariabil pe hârtie bleu și încheiate - tot in va riabil - cu „Love, I“. Nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Ralian, purtăm un dialog care se va sfârși într-o carte. Cu toate acestea, nu-mi pot reprima o mirare. Cum e posibil ca un om care a traversat un secol atât de tulbure și care a trecut prin câteva convulsii enorme, printre care un război, să nu fie - sau să nu fi fost - ispitit de scrierea memoriilor? Țin minte că într-un articol intitulat „ Fețele fericirii“ și publicat în Dilema veche, scriați la un moment dat: „Ce cosmetician iscusit e
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cum i se urcă ceva pe șira spinării în ciuda căldurii care era acolo, ea simțea cum îngheață. O anunțaseră că în următoarele patru zile pruncul va deceda. În acest context, ea începuse să râdă și să plângă, cuprinsă de o convulsie de nebunie. În cea de-a patra zi, ființa aceea micuță care îi urmărise mișcările când se afla în preajmă, trecuse în neființă pământeană, lăsându-i cel mai amar gust din viața ei, zicând: Când îți moare mama, orfan te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o anumită perioadă rapoartele de activitate ale CDE Huși, dar mânia sa (fals) proletară s-a revărsat asupra unora cu forța unui torent. În acest sens, din documentul privind perioada 24 iulie-23 august 1946, am extras un comentariu referitor la convulsiile social-politice din sânul evreimii hușene pe ale căror inflamații Terdiman aruncase gaz pentru Întreținerea incertitudinii: „Vreau să mai adaug și unele manifestațiuni nesănătoase a membrilor de partid (comunist, subl. și compl.ns.) În cooperativa Solidaritatea, când s-a pus În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și nu cea pe care ar putea s-o bănuiască misticii freudieni). În mintea mea apare un divan mare, acoperit cu creton alb, cu frunze de trifoi negre, dintr-unul din saloanele de la Vira, ca un produs masiv al unei convulsii geologice de dinaintea Începutului istoriei. Istoria Începe (cu promisiunea frumoasei Grecii) nu departe de unul din capetele acestui divan, unde un ghiveci mare cu o tufă de hortensii, cu flori bleu și câteva verzui, ascundea pe jumătate, Într-un colț al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mie nu-mi evocau absolut nici un cromatism. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar muzica nu Înseamnă pentru mine decât o Înșiruire arbitrară de sunete, mai mult sau mai puțin enervante. În anumite circumstanțe sentimentale pot să suport convulsiile unei viori cu sunet plin, dar pianul de concert și toate instrumentele de suflat, administrate În doze mici, mă plictisesc, iar În doze mai mari simt că-mi iau pielea de pe mine. În pofida numeroaselor opere la care eram supus să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din patrioți, Între care era și unchiul meu Ruka, a aruncat cu pietre În ambasada germană. Petersburg-ul a decăzut, devenind Petrograd Împotriva oricăror reguli de prioritate a denumirilor. Beethoven s-a dovedit a fi olandez. Jurnalele cinematografice arătau explozii fotogenice, convulsiile unui tun, pe Poincaré În nădragii lui de piele, băltoace de noroi, sărmanul țarevici atât de mititel, În uniformă cercheză cu pumnal și cartușieră, surorile lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ignorăm așa cum un invadator arogant și foarte prost ignoră o masă de băștinași fără formă și fără chip; dar din când În când, foarte des de fapt, lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate cine era robul imaterial și cine era adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil politic, devenea dureros de evidentă atunci când trebuia obținută sau prelungită o „viză
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]