8,613 matches
-
realitate, el nu voia decît să Împingă fotoliul afară, pe scara metalică de incendiu și, odată pus acolo, s-a urcat și el În urma lui, cu o cană de cafea Într-o mînă și o revistă Life În cealaltă. Pe copertă scria „Cum să supraviețuiești unei explozii nucleare”. S-a dovedit că stătea adesea acolo cînd era vreme frumoasă, citind ziarul sau moțăind. Uneori, Își dădea jos cămașa și stătea la bronzat. Avea pe piept o blăniță de păr cîrlionțat grizonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
săptămîni bune, Însă, În loc de asta, el a dat jos din stivă cutia cea mai de sus, a pus-o pe podea și a Început să scoată din ea cărți, pe care le-a așezat În căruț. Am apucat să zăresc coperta cu roșu și galben a Cuibului, dinții uriași și Însîngerați ai șobolanului uriaș, Însă erau și foarte multe exemplare ale unei alte cărți, una cu copertă simplă cartonată și pagini dezlipite. A Încărcat În cărucior exemplare și dintr-una, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din ea cărți, pe care le-a așezat În căruț. Am apucat să zăresc coperta cu roșu și galben a Cuibului, dinții uriași și Însîngerați ai șobolanului uriaș, Însă erau și foarte multe exemplare ale unei alte cărți, una cu copertă simplă cartonată și pagini dezlipite. A Încărcat În cărucior exemplare și dintr-una, și din cealaltă, după care l-a ridicat În brațe, cu cărți cu tot - așa forță avea - și i-am ascultat pașii bocănind pe scări. Tocmai voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cît sînt de nefericiți, ce slujbe de rahat și căsnicii oribile au și, cel mai adesea, sfîrșeau prin a cumpăra o carte. Cred că sperau ca, odată ajunși acasă, aceasta să-i binedispună. Celălalt roman al lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
roman al lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș cu ață albă groasă, de băcănie. Mie personal mi se părea că arată ca naiba. Însă era normal ca eu să am atitudinea asta, dată fiind experiența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un caiet cu titlul „Ultima mare afacere” - scrisese În el tot timpul cît fuseserăm Împreună - și de acolo am sărit pe bibliotecă și am scos din raft, unul cîte unul, toate celelalte caiete. Fiecare avea trecute În dreptunghiul alb de pe copertă cîte un titlu și o dată - cel mai vechi data din 1952 - „Pasărea Phoenix”, „Proiectul Continuum”, „Steaua cîinelui” - douăzeci și două În total, și toate la fel : idei de romane posibile, subiecte parțial dezvoltate, un personaj conturat pe jumătate, pagini după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a venit În cap atunci cînd am zărit cartea. Era prinsă sub boiler, i se vedea doar un colț. Am recunoscut-o imediat și m-am dus și am tras-o afară. Am recunoscut urmele dințișorilor mei de lapte pe copertă, și unele dintre paginile smulse Încă mai purtau amprentele lăbuțelor murdare ale lui Flo, acolo unde se opintise ca să aibă forța de a le rupe. Și atunci am știut. Mi-a luat mult timp și a fost nevoie de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mi vorbeai atunci? Anna se așeză, tăcînd stînjenită. — Nu plînge! exclamă el, uimit. — Era vorba să Închidem, amîndoi, ochii... — I-am Închis. Salonul luminos și artificial, unde se simțea atît de străin, nu se mai vedea; dispăruseră și revistele cu coperte lucioase, și scrumierele de sticlă. Întunericul era deplin. Digby Întinse o mînă și o atinse ușor pe a ei. — Te supără? o Întrebă. După o lungă tăcere, o voce uscată Îi răspunse: Nu. — Nu-i așa că eram Îndrăgostit de dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient, domnul Prentice Îi rupse coperțile, și sparse și suportul de porțelan al lămpii. Doar claxonul unui automobil izbuti să pună frîu furiei lui devastatoare. Vino cu mine, am nevoie de dumneata ca să-i identific, i se adresă lui Rowe, coborînd În goană scările. O găsiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a apărut Dacă într-o noapte de iarnă un călător, noua carte de Italo Calvino, care nu mai publicase nimic de câțiva ani. Ai trecut pe la librărie și ai cumpărat volumul. Ai făcut bine. Încă din vitrina librăriei ai depistat coperta cu titlul pe care-l căutai. Urmărind această indicație vizuală, ți-ai făcut loc în librărie prin barajul dens al Cărților Pe Care Nu Le-Ai Citit, care te priveau încruntate de pe mese și din rafturi, încercând să te intimideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu e numai o carte pe care o iei cu tine, ci noutatea ei, care ar putea să fie chiar și numai cea a obiectului ieșit acum de sub teasc, frumusețea măgarului cu care se împodobesc și cărțile, care durează până când coperta începe să se îngălbenească, un val de praf depunându-se pe muchii, dosul copertei îndoindu-se la colțuri, în toamna rapidă a bibliotecilor. Nu, tu tot speri să întâlnești noutatea adevărată, care, fiind noutate o dată, va continua să fie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care ar putea să fie chiar și numai cea a obiectului ieșit acum de sub teasc, frumusețea măgarului cu care se împodobesc și cărțile, care durează până când coperta începe să se îngălbenească, un val de praf depunându-se pe muchii, dosul copertei îndoindu-se la colțuri, în toamna rapidă a bibliotecilor. Nu, tu tot speri să întâlnești noutatea adevărată, care, fiind noutate o dată, va continua să fie așa întotdeauna. După ce vei fi citit cartea abia publicată, îți vei însuși această noutate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Iertați-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt și arătându-ți bibliotecile înghesuite pe lângă pereți, cu numele și titlurile de pe cotoare și coperți ilizibile, ca un gard viu compact. - De ce o căutați la mine? Și, în timp ce tu îți amintești ce spunea Irnerio, că aici era una dintre ascunzătorile Ludmilei, Uzzi-Tuzii pare să arate prin gesturi cât de redus e biroul lui, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care vrea să ți-o arate: Vreți să vedeți ce a avut curajul să răspundă Marana când i-am reproșat falsurile? Aici e scrisoarea lui... Și ți-arată un paragraf ca tu să-l citești. „Ce importă numele autorului de pe copertă? Să ne transportăm cu gândul peste trei mii de ani. Cine știe ce cărți din epoca noastră vor mai exista, cine știe ce nume de autori vor mai fi cunoscute? Vor exista cărți ce vor rămâne celebre, dar care vor fi considerate opere anonime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
când erau mesaje din altă lume. Așa sunt și autorii: el are de-a face cu ei în fiecare zi, le cunoaște fixațiile, nehotărârile, susceptibilitățile, egocentrismele, și totuși autorii adevărați rămân cei care pentru el erau doar un nume pe copertă, un cuvânt ce forma un tot cu titlul, autori la fel de reali ca și personajele lor și locurile numite în cărți, existând și neexistând în același timp, ca acele personaje și acele țări. Autorul era un punct invizibil de unde veneau cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
carte și ea s-ar fi insinuat mereu umbra mistificării, iar el, identificându-se cu orice mistificare, își va fi afirmat prezența. Ochii tăi cad pe începutul cărții. — Dar asta nu e cartea pe care o citeam... Titlul e același, coperta e aceeași, totul e același... Dar e o altă carte! Una din două e falsă. — Sigur că e falsă, spune Ludmila în șoaptă. — Spui că e falsă pentru că a trecut prin mâna lui Marana? Dar și cea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Câte lucruri știi! spune, cu un ton ironic care te calcă pe nervi mai mult decât orice. Cititorule, ai hotărât: te vei duce să-l cauți pe scriitor, între timp, întorcând spatele Ludmilei, ai început să citești noua carte cu coperta la fel. (La fel, până la un anume punct. Manșeta „Ultimul succes al lui Silas Flannery“ acoperă ultimul cuvânt al titlului. Ar fi de ajuns s-o ridici ca să-ți dai seama că acest volum nu se intitulează, ca celălalt, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
privit unii pe alții, mi-au mulțumit și au plecat A venit să mă vadă un Cititor, ca să-mi supună o problemă ce-l preocupă: a găsit două exemplare din cartea mea, Într-o rețea de linii ce etc., cu coperți identice, dar conținând două romane diferite. Unul e povestea unui profesor care nu suportă țârâitul telefonului, celălalt e povestea unui miliardar care colecționează caleidoscoape. Din păcate, nu-mi putea povesti mai mult, nici nu-mi putea arăta volumele, căci înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai gândiți la cartea aceea, domnul meu; nu ați pierdut nimic important: era un fals, produs în Japonia. Pentru a profita de succesul romanelor mele în lumea întreagă, o întreprindere japoneză lipsită de scrupule difuzează cărți cu numele meu pe copertă: în realitate, sunt plagiate după autori japonezi puțin cunoscuți care, neavând succes, au sfârșit la coșul de gunoi. După multe cercetări am reușit să demasc această escrocherie, ale cărei victime suntem atât eu cât și autorii plagiați. — Romanul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ochelari enormi ai spune că seamănă cu Lotaria încerci să spui: — Dar tu ești...? — Corinna, spune-mi Corinna. După ce a scotocit prin gențile ei, Corinna scoate un volum și ți-l dă. — Dar nu e asta, spui tu, văzând pe copertă un titlu și un nume de autor necunoscute: În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera. Cartea pe care mi-au sechestrat-o e de Ikoka! Asta ți-am și dat. În Ataguitania, cărțile pot circula numai cu coperți false. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
văzând pe copertă un titlu și un nume de autor necunoscute: În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera. Cartea pe care mi-au sechestrat-o e de Ikoka! Asta ți-am și dat. În Ataguitania, cărțile pot circula numai cu coperți false. În timp ce taxiul pătrunde cu toată viteza într-o periferie prăfuită, nu poți rezista tentației de a deschide cartea ca să verifici dacă Corinna ți-a spus adevărul. Da’ de unde. E o carte pe care o vezi pentru prima oară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
E o carte pe care o vezi pentru prima oară și nu are deloc aerul unui roman japonez: începe cu un bărbat care călărește pe un platou, printre agave, și vede zburând păsări de pradă numite zopilotes. — Dacă e falsă coperta - observi tu - și textul o fi fals. — La ce te aștepți? spune Corinna. Odată început, procesul de falsificare nu mai poate fi oprit. Ne aflăm într-o țară în care tot ce poate fi falsificat a fost falsificat: tablourile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
anxietate te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută când ai luat în mână o copertă dezlipită, înăuntru cu niște foi destrămate și uzate. — Sigur că am făcut o reclamație! răspunzi tu. Vă lăudați atât cu biblioteca-model a închisorii-model, dar când cer un volum cu fișa reglementară în catalog, mă trezesc cu câteva foi rupte! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
falsuri neatenuate în cuvintele ce se pretindeau cele mai adevărate. Ce-i mai rămânea iluzionistului nostru? Ca să nu rupă ultimul fir care-l mai lega de ea, continua să semene confuzie în titluri, nume de autori, pseudonime, limbi, traduceri, ediții, coperți, pagini de titlu, începuturi, sfârșituri, pentru ca ea să fie obligată să recunoască acele semne ale prezenței lui, acel salut fără speranță de răspuns. „Mi-am descoperit limitele, mi-a spus. În lectură se-ntâmplă un fenomen asupra căruia nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
foto, rămâne-al tău dup-asta, am eu grijă. Poți să ceri și vreo mie cinci sute de euro, poate două... Cam vreo sută și cincizeci de pagini standard, dau un corp mai mare de literă, blancuri, marginea mai lătuță, copertă lucioasă, colorată, cu steagul găurit în fundal, am învins... Cred că ți-ar putea sponsoriza și cartea ta s-o tipărești, dacă insiști. Gândește-te că nu-ți trebuie decât vreo lună și ai banii, plătește pe loc. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]