1,600 matches
-
lor, fără nici-o somație Andrei reușește să-și ducă la ochi arma de care era nedespărțit și să apese pe trăgaci. Încărcătorul lui însă, era gol. Unul din cei mai apropiați ortaci ai săi îi golise arma înainte de a părăsi crâșma, contra acelorași clasici treizeci de arginți, atât cu cât este plătit de regulă un trădător. Nici azi nu e lămurită problema, care a fost acela. Cel mai probabil a fost Ion Murărescu, dar ar fi putut fi și Fulga, sau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care a lucrat ca laborant la Facultatea de Farmacie din București și Milian care a făcut o școală comercială la Viena de unde s-a întors în sat unde a deschis un soi de complex comercial, compus din boltă, măcelărie și crâșmă. Prin anii 1923 Milian Budac în calitatea sa de președinte al Societății Județene de Vânătoare, l-a însoțit pe M.S.Regele Ferdinand I la o vânătoare regală pe Tărâța, de pe Podragul. Ioan, învățătorul, la rândul lui a avut cinci copii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Pe la vatra lor, țăranii ! (selecții din Alexe Mateevici) B baieră ața cu care se strânge gura cămeșii țărănești la gât bainet baionetă bandă fanfară batăr măcar bătaie război, luptă bârdâcai (a) a căuta ceva rătăcit berte cingători la femei birt crâșmă, locandă blid farfurie din pământ blidariu suport pentru vase blehăi, behăi(a) a vorbi într-una, a spune vrute și nevrute blehiu tablă boachtăr paznic de noapte boboanțe bomboane boltaș om de prăvălie boltă prăvălie bordei adăpost săpat în pământ boscorodi a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
soției, a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lângă biserica Uspenia din Botoșani 4. Faptul s-a întâmplat la 2 iunie 1842, când încă mai era administrator la Dumbrăveni. A cumpărat apoi o crâșmă, în târgul vitelor (8 decembrie 1844), tot în Botoșani, achitând, desigur cu gândul la câștig, cei 70 de galbeni pretinși de vânzător. Casele de lângă Uspenia rămân în continuare în proprietatea sa până în 1855, an în care le vinde fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cădea!... potcapul dracului!" Cu totul deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque* pe popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa aceeași vorbă despre el și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălului nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc la biserică. Necuratul! Putoarea iadului! Chiu! popa-n biserică. Țineți, mă, nu lăsați ușa. În fereasta bisericii: Beh! Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. Chiu! popa-n biserică 17. Dar nu numai Iurăsceștii, ci și Eminoviceștii erau oameni credincioși; nu lipseau duminica de la slujbă și, fără îndoială, își obligau și copiii să meargă 18
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aproximativ ca la 300 fălci pământ în care intră tot cu aproximație 23 fălci pădure, 200 fălci pământ arabil, ear restul fânaț și imași; pe moșie se află o casă compusă din două odăi acoperită cu șindrilă ce servește de crâșma pe șleahul Dorohoiului și două eazuri cu pește; în vatra satului se află casa de locuință cu păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca atenanse sunt: o bucătărie cu două odăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noastră au știut s-o facă: Caracterul vieței de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colbul drumului, babele de tot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
personalului cu urmăriți, ba la Sibiu, ba la Deva, Teiuș, Cluj... Ca să afle, ce? Nimic! Urmărirea poetului Gh. Mărgărit ocupă zeci și zeci de pagini. N-a fost ușoară, câtă vreme "obiectivul Costică" (nume de cod), abonat statornic al tuturor crâșmelor, trecea dintr-una în alta, exasperându-și filatorul. Care nota cu asinuitate: "La ora 22, Costică a intrat din nou în restaurant și a luat loc la o masă singur, într-o poziție comodă, rezemat de piciorul scaunului și picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Iași" etc., cu un comentariu pe care l-ai fi povestit dta (...) eu mă simt cu totul străin de chestie. Nici nu-mi aduc aminte să fi primit o asemenea comunicare și nici că a existat la Iași o crâșmă cu numele lui Cujbă și pe care să fi o frecventat cu Caragiale. Fiindcă e vorba și de mine, te rog comunică-mi ce știi. Ori poate este invenție și povestea ce ți se atribuie?" ("Documente din arhive ieșene", coordonator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nesămănată de nimeni. Trebuie însă să recunoaștem că versurile sunt nostime, corecte și foarte potrivite cu caracterul umoristic al lui Caragiale. De asemine nici eu, că-s mai bătrân decât tine, nu-mi aduc aminte să fi existat vreodată o crâșmă a lui Cujbă care să fi servit ca loc de întâlnire al intelectualilor la Iași. În sfârșit, vrând-nevrând, vei rămâne celebru alături de Caragiale. Ești în cea mai bună companie." După cum se vede, în acea vreme lumea avea răgaz pentru epistole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Berlin, și nu-i total lipsită de temei supoziția că s-a așteptat decesul scriitorului pentru lansarea poezioarei fără riscul vreunei dezmințiri. Greu de crezut că, totuși, ar fi isprava vreunui ieșean, fiindcă literații din urbe cunoșteau prea bine geografia crâșmelor și n-aveau cum să inventeze un Cujbă doar din necesitățile... rimei. Dac-o fi scris-o chiar Caragiale?... Atât de cunoscute erau versurile din trei și patru silabe în târgul Ieșilor, c-au făcut școală și au apărut pastișe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de protecție, pământul se lucra cu dragoste și rost, acum copacii pe care i-am sădit noi sunt tăiați iar lemnul lor nici nu se face venit la bugetul autorităților, pământul rămâne pârloagă, iar celor care își petrec zilele la crâșmă li se dă lunar ajutoare sociale, în loc să mărească pensiile celor care au trudit zi și noapte construind, făcând ceva util. Și eu m-aș fi descurcat greu dacă nu aș fi reușit să intru acum 20 de ani în cămin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
otrăvurile, și deci cum va mai arăta societatea omenească după noi. Si cât de puternică și viabilă va fi ! Este adevărat, există și Dumnezeu și destin, dar dacă tu ca tânăr, ca om, nu faci nimic, aștepți ajutorul social la crâșmă, cine-ți bagă-n sac când n-ai mai putea nici tu, nici societatea cea darnică și acum iresponsabilă, că vine și acel timp al responsabilității depline ?! Sub titlul dublu ne înșira versurile : Se zguduie pământul, se zguduie credința A
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mele. M-a luat în sala de așteptare. Și m-a convins să mă reîntorc acasă. La ieșire din târg, într-o bodegă care se chema, după numele celebrei crame de la Iași, Bolta rece, dar nu era decât o biată crâșmă ordinară, de mahala bunul meu frate și inginer stagiar, Bițu, m-a servit cu o bere și doi mititei la grătar. În timp ce-mi vorbea și mă convingea că e "o mare prostie" să-mi iau "lumea-n cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ale căror danii domnești și boierești cuprindeau două treimi din suprafața Bucovinei și numeroase moșii și bunuri în restul Moldovei și Basarabiei Fondul Bisericesc cuprindea, inițial, 267 moșii, terenuri arabile, păduri, fânețe, braniști, râuri și heleșteie cu pește, vii întinse, crâșme, dughene, depozite de mărfuri. Destinația sa inițială și exclusivă, fixată prin patente imperiale, era salarizarea, întreținerea clerului ortodox și a învățământului din Bucovina. În realitate, statul austriac s-a folosit de acest uriaș "trust" al patrimoniului național al românilor bucovineni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
rar se Întâmpla să nu fim sub ochii cuiva. S-a Întâmplat să ne Întrebe: „Tu ce ai fost acasă?” sau „Tatăl tău ce a fost?” - dar știam că au fost acolo fete despre care se știa că au avut crâșme sau așa ceva. Nu prea ne cunoșteam Între noi, dar am auzit de una sau alta că au așa și așa, iar când au povestit că au avut locuințe de 5-6 camere, covoare, lucruri frumoase și ce ușor au trăit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Aici a răsunat glasul catihetului Creangă, elev la Folticeni, între 1854-1855. Pe baza unor solide investigații, coroborate cu afirmațiile (orale sau scrise) ale lui V. Ciurea, Aurel George Stino, Vasile Costăchescu ș.a., am stabilit cu precizie locul unde a fost crâșma fetei vornicului din Rădășeni. Pe aceeași Uliță, peste drum de casa lui Pavel Ciubotaru, a fost casa unde a funcționat Școala de catiheți. O spune și institutorul 328 Muzeografă la Casa Pogor, emigrată ulterior în S.U.A. 274 fălticenean Vasile Costăchescu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
oameni, de altfel deștepți, școliți și cu cărți publicate, plâng după satul nostru tradițional, adică după satul scufundat în beznă și glod, cu țărani desculți, analfabeți, bolnavi de pelagră și sifilis, plâng după mizerie, după acea murdărie sordidă, orientală, după crâșma în care cu un pahar îmbătai tot satul, după crâșmarul hoț, „care are marfă proastă / și-o nevastă / ce se ține c-un jandarm”, după foamea și frigul îndurate, ca elevi silitori, prin internate ... Ce-or fi regretând ei la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
deși fugiseră de pe front, stătuseră ascunși prin bordeie și clăi de fân. Alții, cei mai mulți, care spre sfârșitul războiului, erau cuprinși la premilitari, au fost luați și duși undeva, prin țară, și au tras cu tunul din dotare după muștele din crâșme sau de prin casele de toleranță. Ce legătură au aceștia cu eroii și de ce trebuie să-i plătim? Să avem în vedere că poluarea morală făcută de falșii eroi și patrioți e mai periculoasă decât alte forme de poluare. Hlizind
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
progreseze. Acum, deși satele românești au rămas fără școli, fără dispensare, fără cămine culturale, fără profesori și medici, când se mai numără câțiva bătrâni, nici un apusean nu mai spune nimic de salvarea satelor românești. E destul că în sat sunt crâșme și baruri, discoteci, droguri și cânepă, multă băutură și mai ales infracțiuni, multe infracțiuni, care te înfioară, încât satele au devenit un spațiu al infracționalității, și nimeni nu le salvează. Interesul poartă fesul! Așezarea pe chituci a fostelor țări comuniste
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe care o redau foarte pe scurt. Originea socială: fiu de țăran cu pământ de subzistență; studii: școală profesională, lăcătuș, soția lucra la poștă; începutul: bișnițar prin piețe cu produse străine; începe transformarea: carnet de revoluționar, obține spațiu central pentru crâșmă, pune bazele unui SRL de produs pile, apoi deschide o făbricuță desprinsă din hala în care lucrase ca lăcătuș. Împrumută de la bănci pentru o fabrică de eșarfe de legat organele de control la ochi, apoi deschide o agenție pentru recrutarea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
râului, unde Francesco îi dădu barca lui.” (M.Eminescu, P.L., 97) d. multiplu: „Dascălul, subțire și palid, dădea alături răspunsul pe alt glas.” (E.Barbu, 109), „Era duminică și lumea, câtă fusese și câtă nu fusese la biserică, năvălise în crâșmă.” (C. Hogaș, 41) Marcarea identității specifice a atributuluitc "Marcarea identit\]ii specifice a atributului" Relația de dependență atributivă se manifestă în planul expresiei prin flexiune, elemente de relație și articol. Flexiunea Flexiunea se subordonează fie principiului acordului, fie principiului recțiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe cea m ai înalt ă culme a Cotnarilor, se lăsa la vale, până la fântâna Robilor, lungă, dreptunghiulară, vărgată, punctată și împestrițată cu toate nuanțele de verde, ca un covor basarabean.” Eroul comentator din carte, adjutant de judecător, descalecă la crâșma lui moș Anghel, unde va cunoaște clienții, printre care și pe primar și unde va auzi mul te destă inuiri: „Conul Manole nu s-a lipsit de nimic. Masă întinsă tot anul. Chefuri la toartă. Femei! Le aducea cu poștalionul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și adolescenței. în lucrarea sa „Masa umbrelor” surprinde și o imagine de la o cârciumă unde se distribuia renumitul vin de Cotnari cunoscut în toată țara. Iată-o: Dar unde-s cârciumile? Prietenul meu Manaș Canter (dus în lumea drepților) ținea crâșma pe Lozonski, în dulce Târgul Ieșiului, lângă feredeul turcesc (baia de aburi). - Dreg cu vin pe cei care au scăpat de apă - spunea Manaș, privind de pe pragul răcoros al vinulu i spre c asa cu fum a apelor calde. Vin
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]