1,606 matches
-
tânăr care‑l va ruga să poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitând Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l‑ar fi respins, iar după al doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să‑și asculte glasul rațiunii, n‑ar fi trebuit să se Încumete a‑l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie este mai păgubitoare decât orice altă țicneală. Își vor da Însă Întâlnire peste trei luni În aceeași crâșmă, după care Îl va abandona nu Înainte de a‑i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mântuirii. La sfârșitul lui august Jeshua Krohal Își făcu apariția la locul stabilit, aducându‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cearcănele sale vineții ca și trupu‑i trândav; apoi va tăia dintr‑un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crâșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu‑i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
necuvântului, până la starea de grație a Întruchipării... Jeshua Krohal va părăsi În zori odaia Maestrului (În care izul cărților legate În piele era Înăbușit de lemnul santalului care ardea În menore de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crâșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adânci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nodul și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele și viața lor nu și-o muncesc și-o plimbă. și-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. Aruncând cuvinte goale Ce din coadă au să sune
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
sunt numai meseriași, ci și crâșmari destui. Și de ce n-ar fi? Păi când omul își ia o pereche de ciubote noi nu trebuie să le ude? Trebuie.Și unde să facă o trebușoară ca asta dacă nu la o crâșmă? Uite că tocmai mi-am adus aminte de un suret (copie) din 31 august 1787, făcut după „Daniia hătmănesăi Safta, soție hatmanului Vasîlie Rosăt, prin care afierosești și dăruiește monastirii Sfîntului Spiridon o cîrciumă cu tot locul ei...pe Ulița
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mirat să fie altfel, părinte, pentru că una-i să ai grija țiganilor: să-i adăpostești, să-i hrănești și apoi să-i pui la treabă și alta-i să primești bănuții - și nu-i te miri ce - de-a gata! Crâșma-i altceva!... Asta mă duce cu gândul la o afacere făcută de o altă mănăstire. Nu mă îndoiesc că sfinția ta se gândește la scrisoarea postelnicesei Maria (Palade) întocmită la 22 aprilie 1782, în care spune: „Maria postelniceasa,...facem înștiințare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
furiș spre bătrân, ca să văd în ce ape se scaldă și să-i spun ce mă frământă...Spre surprinderea mea, călugărul se oprește și, cu o mutră ghidușă, își mângâie barba. „Măi, să fie! Bătrânul știe sigur a cui e crâșma sau...” Nu apuc însă să-mi termin gândul, că îl aud: Fă bine, fiule, și urmează-mă în...Iad! Fac ochii mari, nevenindu-mi să cred cele auzite, dar și mai surprins am rămas când l-am văzut că - râzând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
termin gândul, că îl aud: Fă bine, fiule, și urmează-mă în...Iad! Fac ochii mari, nevenindu-mi să cred cele auzite, dar și mai surprins am rămas când l-am văzut că - râzând sănătos - face primul pas peste pragul crâșmei...Îl urmez fără să scot o vorbă. La mesele din crâșmă stau târgoveți de toate felurile. Printre ei zăresc oameni în cămeșoaie și niște pălării de pai pe cap cât roata carului, semn că aici la marginea târgului țăranii se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în...Iad! Fac ochii mari, nevenindu-mi să cred cele auzite, dar și mai surprins am rămas când l-am văzut că - râzând sănătos - face primul pas peste pragul crâșmei...Îl urmez fără să scot o vorbă. La mesele din crâșmă stau târgoveți de toate felurile. Printre ei zăresc oameni în cămeșoaie și niște pălării de pai pe cap cât roata carului, semn că aici la marginea târgului țăranii se amestecă ușor cu târgoveții...Un murmur continuu ne însoțește până la tejghea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se desprinde din umbră și, cu o plecăciune demnă de un ucenic monahal, îi sărută dreapta bătrânului. Acesta îl binecuvântează, apoi îl întreabă ceva șoptit...Omul nu spune nimic, dar se răsucește ca un titirez și o ia spre fundul crâșmei, unde se zărește o ușă. O deschide și ne poftește ceremonios. În clipa următoare dispare. Însă se întoarce cu două ulcele goale. Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
biciuiește toate simțurile...Ești alt om... După un timp petrecut în acea cocioabă - suficient pentru a ne pătrunde de toate parfumurile și tăriile băuturii - am ieșit în uliță, cu gândul de a face pe grozavul că știu a cui e crâșma asta. Nu apuc să spun nimic însă, pentru că bătrânul mi-o ia înainte: Să știi că ai avut dreptate când ai spus că e mai ușor să stai la tejghea decât pe arătură sau pe fânaț. Uite că și crâșma
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
crâșma asta. Nu apuc să spun nimic însă, pentru că bătrânul mi-o ia înainte: Să știi că ai avut dreptate când ai spus că e mai ușor să stai la tejghea decât pe arătură sau pe fânaț. Uite că și crâșma asta a fost primită în schimbul unei moșii din „łinutul Putnei, pe Milcov, anume Cicanii”. Cred că din zapisul întocmit de „Sandul ficiorul a Tomii a lui Alevra” împreună cu maică-sa Alexandra și fratele Aftanail călugăr, întocmit la 15 noiembrie 1731
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dat noi sfintei Mitropolii pentru...moșie de la Cicani...o pivniță de piatră...ce iaste pe Podul Hagioaiei, și cu dugheană de crîcimă și cu tot locul”. Îți place cum au mers lucrurile, fiule? Adică bieții oameni au trebuit să dea crâșma lor în schimbul moșiei lor!!! Mare lucru mi se pare și faptul că au reușit să facă măcar atâta lucru și nu au rămas păgubași de tot... Cum s-ar spune, dreptatea umblă cu capul spart...Și asta nu-i pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acareturi la Chiperești, pe Jijia, unde vodă a făcut „o fabrică de postajă” (postăvărie). Prima din Moldova! Fala primei dugheni a rămas doar în cinstea numelui lui vodă, care a cumpărat-o, pentru că a doua dugheană a fost prefăcută în crâșmă... Iar se adeverește vorba mea, părinte, că una-i umbra unei dugheni sau crâșme și alta-i moșia, prisaca sau moara... Nu fi supărat, fiule, pentru că o să intrăm și noi măcar într-una din cele dugheni, să vedem cum arată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Prima din Moldova! Fala primei dugheni a rămas doar în cinstea numelui lui vodă, care a cumpărat-o, pentru că a doua dugheană a fost prefăcută în crâșmă... Iar se adeverește vorba mea, părinte, că una-i umbra unei dugheni sau crâșme și alta-i moșia, prisaca sau moara... Nu fi supărat, fiule, pentru că o să intrăm și noi măcar într-una din cele dugheni, să vedem cum arată și pe dinăuntru. Am trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
noi măcar într-una din cele dugheni, să vedem cum arată și pe dinăuntru. Am trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acolo. Ne urnim din loc și, după câțiva pași, ulița începe să urce domol. Se aude muget și boncăluit de taur. Uite că am și ajuns în Târgul Boilor. Și pe aici ai să găsești dughene și mai cu seamă crâșme. Păi unde să bea aldămașul cei care au încheiat o vânzare a unei perechi de boi sau a unui taur? Se știe doar ce inimă largă au oamenii atunci... Se întâmplă să aibă inimă largă și alții, fiule. Așa a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a făcut o afacere demnă de toată lauda...Dar nu-mi iau cuvântul zis înapoi... Și care-i acela, fiule? Păi nu am spus eu că una-i câmpul și alta-i dugheana și, dacă se poate, „lucrul Diavolului” - adică crâșma? Știam eu la ce să mă aștept, dar nu-i cu supărare, mai ales că ai deplină dreptate. Și pentru întărire, ascultă ce mai spune mitropolitul: „Deci toate aceste...moșii, dugheni și loc de dugheni, vie și bani gata ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
singur, mai barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori ca Verlaine, topit de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ca să vadă cum plouă Frunzișul, în târgul ploios. Dar, iată, și-un mort evreiesc... Și plouă, e moină, noroi - În murmure stranii semite M-adaug și eu la convoi. Și nimeni nu știe ce-i asta - M-afund într-o crâșmă să scriu, Sau râd și pornesc înspre casă, Ș-acolo mă-nchid ca-n sicriu. Și mereu delirând, Pe vreme de toamnă, M-adoarme un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! Pălind Sunt solitarul pustiilor piețe Cu tristele becuri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Plouă... Pe-un târg mizerabil De glod și coceni Pe-un târg jidovit Și plini de dugheni -Și-aici stă iubita... Și ulița-i plină De fân și coceni Și trec cotiugare Cu saci de făină Și plouă mai tare Pe crâșme murdare, Pe-un târg sărăcit- -Și-aici stă iubita... Plouă... Pe-un târg jidovit. * Belșug Culori și fum de toamnă, plâns de poet, Apa e rece, frunzele plouă- Vorbește încet, pășește încet, Că totul cade cu o jale nouă. Vinul, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în gol vibrează cu zvon, - Orașul, cu-ncetul, pare-un salon, - Acuma, în somn, tresar fete mari. Strigoii Cu roșii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Și câinii prin lanuri în noapte tot bat - Strigoii la crâșmă în pod au intrat, Și podul se vede bizar luminat De roșii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Strigoii la crâșmă în pod au intrat, Și podul se vede bizar luminat De roșii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete Cu roșii fanare, galbene, verzi Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi. Marș funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]