2,854 matches
-
CRAINICUL CETĂȚII, revista apărută la Suceava, lunar, din iunie 1933 până în mai-iunie 1934. Programul cultural al publicației are un enunț care presupune și o delimitare: „Vom fi purtători de lumină, fără pretenția de avangardă gălăgioasa”. Primul număr este închinat lui Ciprian
CRAINICUL CETAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286471_a_287800]
-
publică sau se reproduce poezie din țară și exil, în adevărate pagini de antologie: V. Voiculescu (O turmă și-un păstor, Colindul ninsorii, Floarea piscurilor, Comoara), Lucian Blaga (Înviere, Ce se schimbă-n poezie, inedită, Psalm), Tudor Arghezi (Moștenire), Nichifor Crainic (Eu), Nicu Caranica (Sfânta Sofia), Valeriu Anania (Marea, Noapte liniștită, Cununa, Simeon Cireneanul, Agonie, Lauda albinei, ), Virgil Carianopol, George Alexe, Dumitru Ichim, Lidia Stăniloae, Cristina Tacoi, Radu Cârneci, Agatha Grigorescu-Bacovia. Proza este semnată de Victor Papilian și Patricia Pâslaru. Eseurile
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
moderat, de sorginte poporanistă (sunt, astfel, primite extrem de favorabil nuvelele lui Vasile Demetrius, cu accent pe „obidita noastră țărănime”). În numărul 2-4 se publică o listă a colaboratorilor, printre care Zaharia Bârsan, Demostene Botez, I. Al. Brătescu-Voinești, Al. Cazaban, Nichifor Crainic, Vasile Demetrius, Liviu Rebreanu, Al. O. Teodoreanu, Ionel Teodoreanu, dar puțini dintre aceștia au semnat cu adevărat în paginile revistei: Ionel Teodoreanu, poezia Copilărie, V. Demetrius, proză și versuri, Liviu Rebreanu, Sărutarea pământului, fragment din Ion, în pregătire la Editura
CRINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286494_a_287823]
-
în „Hiena” (1919-1920). Ion I. C. Brătianu, sfătuit de I. Pillat, îi încredințează conducerea unei reviste care trebuia să contribuie la unificarea spirituală a neamului. În „Cugetul românesc” (1922-1924), alături de N. Iorga, Lucian Blaga, G. Bacovia, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Crainic, Urmuz ș.a., A. este prezent cu Duhovnicească, Întoarcere în țărână, Psalmistul singuratic, cronici, pamfletul Cum se scrie românește, vizând stilul romancierului Liviu Rebreanu, și „Literatura nouă”, în care apără, contradictoriu, de loviturile lui N. Iorga, curentul de primenire din poezie
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1937-1938, 1944-1945). „Minusculă” ca format, „Bilete de papagal” a fost o foarte bună revistă de literatură, deschisă tinerilor (Eugen Ionescu, M. Blecher, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu ș.a.). Contribuția lui A. este masivă: poeme, tablete, diatribe împotriva lui M. Dragomirescu, N. Crainic, N. Iorga (la intervenția acestuia, poliția interzice în 1938 „Bilete de papagal”). Scriitorul, ajuns la o rodnică împlinire creatoare, încredințează tiparului aproape an de an câte o carte, experimentează alte formule în lirică, dă romane (deși era adversarul prozei lungi
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
31-103; Nicolae Manolescu, Din nou despre „cazul” Arghezi, RL, 1998, 10; Dicț. analitic, I, 125-127, 175-176, 195-197, 253-256, II, 80-83, 132-133, 149-151, III, 188-190, 352-353, 429-431, IV, 206-208, 225-226, 292-296, 473-477; Cornel Regman, Întâlniri cu clasicii, București, 1998, 129-133; Nichifor Crainic, Spiritualitatea poeziei românești, București, 1998, 121-148; Ion Caraion, Jurnal, II, București, 1998, passim; Gheorghe Grigurcu, Psihologie argheziană, RL, 1999, 7, 8; Tudor Arghezi, DCS, 17-19, 170, 187, 199-200; Marian Beșteliu, Tudor Arghezi, poet religios, București, 1999; Cărtărescu, Postmodernismul, 279-284, 296-298
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
articolele sale critice pot fi grupate, din punctul de vedere al (vehemenței) ideației, într-o primă perioadă relativ mai „cuminte”, între 1920 (anul când debutează ca eseist în „Umanitatea”, cu o recenzie la un volum de versuri al lui Nichifor Crainic), și 1921 (când matematicianul pleacă în Germania pentru doctorat) și o a doua, efectiv „incendiară”, între 1927 și 1930. Articolele publicate acum, în „Ideea europeană” (Poetica domnului Arghezi și Evoluția poeziei lirice, după E. Lovinescu), „Viața literară” (Poezia leneșă), „Ultima
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga, ori Ortodoxia artistico-literară, vizându-l pe Nichifor Crainic), elogii pline de căldură, cum este cel adus tipografilor (Culegătorul de semne), inimitabile poeme în proză (Caise, Mițu și Baruțu, Rândunelele, Pisica). De o savoare aparte sunt „tabletele cu Cocó”, papagalul care a devenit nu doar blazonul revistei, ci și
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
și Constantin Rudneanu. Aici Gh. Naghiu și Gh. Ciuhandu realizează studii extinse de istorie literară și culturală, privind primele publicații religioase din Arad. În anii ’30 și ’40 sunt de semnalat eseurile lui Lucian Emandi, Gh. Moțiu, D. Stăniloae, Nichifor Crainic, Constantin Rudneanu, Marin Sfetcu, precum și aforisme și cugetări de Gh. Moțiu. B. și ș. dovedește interes pentru literatura populară, găzduind culegeri realizate de Teodor T. Burada, episcopul Melchisedec, poezii populare de Crăciun, lirică folclorică de război, precum și studii despre folclor
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
internaționale. Un festival folcloric, la Bărbătești, avea să-i poarte numele. Articole, recenzii, reportaje, versuri îi apar lui B., în primul rând, în publicații din Râmnicu Vâlcea: „Viitorul Vâlcei”, „Glasul adevărului”, „Viitorul neamului”, „Muncitorul”, „Cuvântul nostru”, „Farul”, „Învățătorul”, „Naționalul Vâlcii”, „Crainicul”, „Biruința”. Mai semnează în „Dumineca poporului”, „Universul literar”, „Zorile”, „Țara de Jos”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Mișcarea” ș.a. În ultimii ani, colaborează cu inimoase articole de informație și propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învățătorului”. În „zumzet de
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
Dragu PAHOMIE arhiereu de Rădăuți URICARIUL TOADER LUPĂȘTEANU boier pe valea Bistriței BOGDANA soția lui Sas CRĂCIUNA soția lui [Toader Lupășteanu] ANNA fiica lor PEPELEA STROLEA scutier la Toader Lupășteanu DRAGOMIR burgrav al cetății Dâmboviței, solul lui Alexandru Bassarab UN CRAINIC ACTUL I CORNUL LUI DECEBAL (Sală gotică în cetatea Arieșului. În stânga în prosceniu tronul, în dreapta, jețuri, dispuse în semicerc) SCENA I SAS (intră) Așadar azi e ziua când și-a citi diata. De zece luni veninul mereu îi curge-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vei fi odată, Copilă voi fi însămi când voi fi și eu mumă. SCENA II (S-aude glas de trâmbițe. Boierii de sfat și de taină intră, se-nchină înaintea lui SAS și se așează pe scaunele în semicerc ). UN CRAINIC M[ăria] Sa! (toți se dau în lături) (Intră Dragul Voievod galbin la față, cu pași nesiguri, rezimat de umărul fiu-său Bogdan. Se așază în scaun. Scoate din sân o cheie și i-o dă lui Bogdan, acesta deschide
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ANDRU] Nu, nu! A fost o clipă. Iartă-mă, regină... cunoști din nenorocire acel vârtej de sânge care întunecă câteodată mintea // și ochii neamului nostru. Și nu știi nimic despre minunea cu vulturul! RINGALA Tu zici. ALEX[ANDRU] Să vestească crainicii Adunarea Direptății. (s-aud zgomote de trâmbițe. Alexandru iese. {EminescuOpVIII 148} RINGALA (singură) O, Alexandre Vodă! Precum nu sânt nimica pentru tine, astfel nu știu nimic din ce-mă-ntrebi. E o prorocie vulturul acela, o prorocie pusă la cale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părul tău lung - un tezaur De aur. Tu pradă Cu piepții tăi dulci de zăpadă Te-oi prinde pe mare vrodată Șirată, Atunci Simți-vei duioasele munce Cu care-[a]l meu suflet în flamă Te cheamă. ONDINA Delfine, Tu crainic al mării regine, De-ai fi credincios, cu iubire, Un mire. Voioasă Urmare-aș privirea-ți frumoasă, Ți-aș da sânul alb de zăpadă Ca pradă. DELFIN Ondină, Tu dulce copilă, o, vină, Nu vezi că Delfinul tău moare În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
măi badeo, cum se spune? [MUȚI] Ce mai treabă, a-nvățat-o pe de rost din fir în păr. [ANA] Tu nu știi să-nveți tot astfel?... Te oprește cineva? Dară nu vrea cuconașul, asta-i... Spune, fata mea. [BIBI] Crainicii lui Agamemnon, ei asemeni se luară Pe Briseis să o aducă... dar Achil stătea afară, Lângă cort, și să i-o ceară frică li-i și nu le vine. Ci Achil nu-i mai încearcă, ci cu ea de mână
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cârpea într-o zi giubeaua, fără nod la ață. Dar, fiind ața răsucită tare, s-a 'nnodat de la sine și Nastratin a cunoscut numaidecât că-i vine mai bine astfel și, îngîmfat de născocirea sa cu totul nouă, a pus crainic prin oraș să strige, ca să afle cu toții, mic și mare, că după moda scoasă de el ața se 'nnoadă întîi la căpătâi. Un turc luă un pumn de sare și veni foarte serios lângă Nastratin: "Hogeo, zise turcul, cască gura
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zise turcul, cască gura să-ți sar vorba! Așa și cu liberalii noștri. Ei și numai ei au aflat cum se 'nnoadă ața, ei și numai ei fac legile cele mai bune și mai înțelepte, ei numai înțeleg nevoile poporului. Crainicul gazetar din Strada Doamnei bate toba cea mare, propuind bunăoară. o nouă lege de tocmeli agricole. Pentru care cuvînt? Pentru că se comiteau abuzuri. Dar, daca se comiteau, nu legea trebuia modificată, ci abuzurile trebuiau să 'nceteze prin aplicarea strictă și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bate toba cea mare, propuind bunăoară. o nouă lege de tocmeli agricole. Pentru care cuvînt? Pentru că se comiteau abuzuri. Dar, daca se comiteau, nu legea trebuia modificată, ci abuzurile trebuiau să 'nceteze prin aplicarea strictă și exactă a ei. Altădată crainicul propune o lege nouă pentru neînstrăinarea pământurilor țărănești. Această neînstrăinare e prevăzută atât prin legea rurală cât și prin Constituție, dar sub administrația roșie dispozițiile se calcă și se comit abuzuri. Ei bine, în loc de-a stărui pentru aplicarea strictă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
națiuni. Evenimentele celor din urmă doi lustri au fost îndestul de învederate pentru a ne inspira o doză de scepticism în privirea aceasta. Eram în mijlocul unui flux național de entuziasm pentru cauza turcească: tinerii noștri fură sărbătoriți în Stambul ca crainicii unei alianțe, ca din basm, între Semilună și Crucea apostolică și intrarea triumfală a softalelor în capitala noastră e încă vie în memoria tuturor. Nu mai cercetăm cu ocazia aceasta ce parte aveau simpatiile spontanee, ura comună contra rușilor și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
împlinească Vechea Alianță, și există în acest sens continuitate cu iudaismul, care putea să vadă în el un profet în plus în lunga serie de profeți. Dar profetul este un trimis, un mesager al lui Elohim: el nu este divin. Crainicul nu este rege. Spunîndu-și fiu al lui Dumnezeu, atrăgîndu-și adorația în această calitate, Iisus blasfemiază. El se înrudește cu faraonii, cu tot ceea ce e respins. A face trup din Dumnezeu ține de idolatrie. Ca un Mesia să refuze coroana împărătească
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
minimum de loc, oferit de un Dumnezeu a cărui imensitate permite în mod precis miniaturizarea textuală, oferă șanse de supraviețuire pe care greoaiele panoplii ale superstiției le-ar micșora în mod periculos. Să nu uităm lipsurile în care trăiesc toți crainicii Dumnezeului unic, condiție comună care a favorizat trecerea de la un punct istoric la altul. Abraham a plecat din Ur în condițiile unei catastrofe; Moise, "acest șeic al beduinilor rătăcitori și nevoiași", a plecat din Egipt. Iisus, din Nazaret. Mahomed, din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un fel de a atrage atenția asupra celor de astăzi? Asta s-a întîmplat demult? Da, copile, demult! E adevărat? Ce înseamnă mult pentru un copil?"48 Și așa de-a fir a păr pînă în ziua în care "un crainic" acoperă vocea bunicilor, întrerupînd transmisia. Răspîndite, odraslele memoriei reprezintă sensul dinastic al săracilor de odinioară. Parcele noastre sînt nevăzute fiindcă muncesc ziua în amiaza mare. CARNEȚELUL ROȘU Biblioteca Timpuri Noi. Librăria Muncii. Biblioteca socialistă. Jaloane? Embleme? Da, dar mai întîi
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și sub nici un cuvânt nu-i va fi îngăduit nici unui cetățean sub patruzeci de ani să plece din țară, în plus nimănui nu-i va fi îngăduit să călătorească în scopuri private, ci doar în scopuri de interes public încredințate crainicilor, ambasadorilor și unor observatori. Iar expedițiile militare și războinice nu trebuie considerate călătorii oficiale. Trebuie trimiși ambasadori la Delphi, lui Apollon, la Olympia, lui Zeus, la Nemea și la Istm, pentru a lua parte la sacrificiile și jocurile în cinstea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
denunțau pe toate tonurile corupția civilizațiilor franceză, engleză sau „iudaică”, opunându-le pe germanul ancestral, așa cum fusese el descris de Tacit în De Germania, pentru a cărui „restaurare” militau. În sfârșit, pentru extrema dreaptă românească (Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic) care preconiza „revoluția națională”, referirea restauraționistă se făcea la valorile tradiționale ale satului ori ale ortodoxiei care ar fi fost corupte și negate, chipurile, de invazia modernității sau de liberalism. În numele unei revoluții autohtoniste și naționaliste, Nae Ionescu cerea restaurarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trebuiau asimilați, ci „Împuținați”, populația disgenică trebuia exclusă prin sterilizare controlată de stat. Eugeniștii radicali urmau foarte explicit „Testamentul Căpitanului”. Mai paradoxal, astfel de poziții erau Întreținute de către climatul ideologic al etnocrației și ortodoxismului, cum era cea practicată de Nichifor Crainic. Acesta dorea expres „o România pentru toți românii și numai (s.n.) pentru români”. Este exact tipul de atitudine care ne poate face să ne Întrebăm ce are spiritul creștin tolerant și inclusivist cu ortodoxismul manifestat printr-o metafizică etnicistă, lipsită
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]