3,194 matches
-
de ivoriu și oase, crăpăturile pereților nu erau decât încheieturile cu care se strângeau oasele. Și rândul acela de obiecte galbene și lungi, rânjind la mine. Erau cărți sau dinți? Erau dinți, cu adevărat dinții calului și eu eram în craniu, în craniul lui378. CAPITOLUL VI DINCOLO DE GRANIȚA TEXTULUI 6.1. Incursiuni în imaginarul blecherian Primul și mai ales ultimul roman al lui Blecher conturează clar o poetică a imaginarului. Convingerea că lumea în care trăim este multidimensională, Blecher o enunțase
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și oase, crăpăturile pereților nu erau decât încheieturile cu care se strângeau oasele. Și rândul acela de obiecte galbene și lungi, rânjind la mine. Erau cărți sau dinți? Erau dinți, cu adevărat dinții calului și eu eram în craniu, în craniul lui378. CAPITOLUL VI DINCOLO DE GRANIȚA TEXTULUI 6.1. Incursiuni în imaginarul blecherian Primul și mai ales ultimul roman al lui Blecher conturează clar o poetică a imaginarului. Convingerea că lumea în care trăim este multidimensională, Blecher o enunțase încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a unui eu rănit de realitatea în care trăiește. Ilustrative în acest sens sunt reprezentările salonului de spital, din ultimul roman Vizuina luminată, asemenea unui salon de bal, sau, dimpotrivă, camera de spital, în finalul aceluiași roman care devine un craniu imens al unui cal aflat în putrefacție în care naratorul însuși se află în descompunere. Acest fragment pare desprins din unul dintre cele mai sugestive texte ale lui Poe Masca morții roșii. Viziunea blecheriană este asemănătoare cu cea din descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dacă este vorba despre un element vegetal sau despre unul animal; punea evolutivă leagă de asemenea viața umană de viața aninată și există forme de viață superioare care ne pun în dificultate în a stabili numai pe baza distincției morfologice (cranii fosile), dacă este vorba despre un om sau despre un animal. Omul din Neanderthal nu mai este animal, dar nu este încă nici om.) Nu componenta utilitară a vieții conștiente, progresul tehnicii instrumentale, ar putea produce mutația decisivă de la animal
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
enunțul emergent care deschide perspectiva câmpului arhetipal donquijotesc aparține tot lui Fred Vasilescu. E un fragment de monolog interior, consecutiv momentului în care protagonistul află că Ladima, înainte de a se sinucide, a lăsat o scrisoare de dragoste d-nei T.: " În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Jan Kott: în Hamlet nici un cuvânt și, cu atât mai mult nici un gest scenic nu sunt de prisos. Prințul din Elsinore este atras de apanajele neantului, le caută cu ostentație și le contemplă ca modernul Bacovia de mai târziu. Dezvelind craniul Bufonului, groparul îi oferă prilejul lui Hamlet să gloseze pe două teme atât de familiare lui: vanitas vanitatum și ubi sunt. Acum se poate dezvolta cu deplin temei comparația dintre lucrarea shakesperiană și tabloul celebru al lui Holbein cel Tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
223. Între cei doi bărbați surprinși într-o poziție maiestuoasă, îmbrăcați cu haine scumpe, pictorul a așezat câteva obiecte care condensează o natură moartă menită a simboliza opulența. Printr-un aparent joc al hazardului, oglinda de la picioarele lor reflectă un craniu, ironic memento mori pentru cei aflați în plină glorie. Episodul tanatic comun celor două capodopere se evidențiază esențializând problematica, și în Patul lui Procust. Nu ar fi exclus ca "divinul critic" să fi intuit inflexiunile hamletiene din roman când constată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-și poate clama victoria fiindcă, până la răzbunarea supremă, tăcerea este virtutea lui de preț, însă în forul lăuntric își strigă bucuria. Ca într-un intermezzo din Simfonia destinului, între două lupte se reculege pe marginea gropii ținând în mâna dreaptă craniul histrionului ce făcea deliciul unei curți regale a cărei strălucire este acum umbrită de patibularul Claudius. Bogat și iubit de aproape toate femeile din București, automobilist și aviator prețuit de protipendada orașului, Fred Vasilescu descoperă, după deliciile erotice oferite de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
umbrită de patibularul Claudius. Bogat și iubit de aproape toate femeile din București, automobilist și aviator prețuit de protipendada orașului, Fred Vasilescu descoperă, după deliciile erotice oferite de Emilia, că moartea ni se relevă oricum și oricând. Printr-o anamorfoză, craniul este reactualizat de pachetul cu scrisori dosar al unei existențe dispărute. Anamorfoza, termen folosit eminamente în artele plastice 225, înseamnă deformarea calculată, precisă a unui obiect sau idei, astfel încât forma inițială să nu poată fi remarcată decât dintr-un punct
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În același subcapitol am evidențiat dubla structură circulară a operei, în funcție de ordinea în care personajele apar în narațiune, și care în plan imaginar condensează un adevărat portret de familie al scriitorului. Câmpul arhetipal Don Quijote are ca enunț emergent secvența "În craniul meu se mișcă spezele unei mori de vânt". Reprezentările arhetipale consecutive acestui câmp sunt moartea ca panaceu al nebuniei, eroismul ca formă a credulității, târfa angelică și banalitatea fatală. Ladima, am conchis noi, este dublul arhetipal al celebrului Hidalgo, un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu bilet de trimitere, după ce fusese internat, imediat după accident, timp de 10 zile, în secția de neurochirurgie a unui spital dintr-o altă localitate. Diagnosticul prezumtiv stabilit la internare a fost „TCC (accident rutier). Fractură complexă de bază de craniu. Pneumatocel subarahnoidian. Otoragie stânga. Cecitate posttraumatică. HTA std II“. În perioada internării, dr. C. a solicitat efectuarea examenelor neurochirurgical, ORL și oftalmologic. Pacientul B.D. a stat internat în clinica de urgență timp de trei zile, după care a fost externat
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
felul acesta se ajută integrarea lor în colectiv, eliminându-se bariere lesne de evitat. Analizarea deficiențelor asociate și identificarea celei de bază Tulburările asociate pot fi atât de natură fiziologică, cât și de natură somatică. Cele mai frecvente sunt deformările craniului, precum și ale coloanei, nevăzătorii și, mai ales ambliopii, având tendința de a-și poziționa capul mult în față pentru a recepționa mai bine și a se orienta cu analizatorii valizi în mediul înconjurător. Neexplorând mediul pe plan orizontal, există și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și a capacității subiectului de a înțelege mesajul verbal, de a comunica. Prin audiometria tonală se poate cuantifica atât conductibilitatea aeriană, cât și cea osoasă: conductibilitatea aeriană prin sunetele transmise prin cască, cea osoasă printr-un vibrator aplicat pe oasele craniului, de obicei în spatele urechilor. Mai sunt de folos și testele pentru raportul dintre transmisia aeriană și cea osoasă (testul Weber când diapazonul se aplică pe frunte; testul Rinne când diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă; testul Schwabach etc.). Toate aceste
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
băieți. In schimb fetele, mai putin musculoase posedă un substrat de țesut adipos subcutanat, repartizat relativ egal, fapt ce da pielii un aspect marmorean. Totodata se subțiază talia, crește bustul. Intre 12 și 14 ani se dezvoltă partea facială a craniului, dantura permanentă și oasele mici ale mâinii. Este interesant de semnalat fenomenul diferențelor Între copiii de aceeași vârstă, dar care prezintă fie o precocitate pubertară, fie o formă tardivă de manifestare a acesteia. Cercetările care au urmărit fenomenul prezintă o
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
tranzit intestinal normal. Atenție! Femeile gravide vor evita acest exercițiu. Calmarea durerilor de cap O serie de masaje calmante efectuate cu degetul arătător acționează eficient asupra acestui tip de durere. Se stimulează cu blândețe punctul situat în spatele urechii, pe osul craniului, se masează apoi punctul din creștetul capului situat la mijlocul liniei imaginare care unește urechile. Se efectuează la sfârșit un masaj ușor al punctelor situate de o parte și de alta a sprâncenelor, spre exterior. Scăderea tonusului Se face un masaj
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
acest fundal, să nu își dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan Mănucă, în "Convorbiri literare", nr. 3, 1998; Codrin Dinu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
metafora-simbol dominantă, ce dă și titlul primelor sale cărți, rodul, devine un semn al fertilității și regenerării perpetue întru moarte. Echivalența rod-moarte este realizată, undeva, fără nici un rest ("rotundul rod ce-i moartea: rotund precum era rotundul/ când nu existau cranii/ rodul acesta crematorial"), căci ființa cezarivănesciană pare marcată de la început de morbul descompunerii lente, insidioase, voluptuoase. Marca definitorie a acestei fatale predestinări este trupul, închisoarea carnală a cărei contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o stare acrobată)// un șpalt prolix citește miezul nopții/ cu l în loc de i schimbând fotonii/ bordei va deveni bordel și spațiul/ o stivă fumegândă de picioare/ sfârșitul propoziției în coapse/ "veniți ca să petrecem vasiliscul"// ca norul craniul pâlpâie ierboasa/ lăptoasa ceață spumă insomnie/ sfidarea de zăpezi și scoici golite/ de vorbăria perlei surdomute/ și chiciura de sulf certând ciracii/ ce vin la stupi de-albine prohibite.// mai lasă-mi turnul vechi și athanorul/ în care focul alt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rămîne faptul altfel, ușor de anticipat! că lucrurile au stat tocmai pe dos. În urma exploziei, bara a pornit cu o viteză delirantă spre Gage însuși, penetrîndu-i obrazul stîng, dezintegrîndu-i ochiul și, ulterior, ieșind, pe jumătate numai, prin partea dreaptă a craniului. La capătul momentului de criză, victima oferea un spectacol lugubru. Stătea în picioare, cu capul străpuns, de sus în jos, de terifianta lance oțelită. Toată lumea a intrat în panică, alergînd care încotro din calea apocalipticului zombie american. Rapoartele martorilor scenei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a-și reveni ulterior). Alții, dimpotrivă, declară că el ar fi rămas conștient tot timpul după accident, nepărînd slăbit, în ciuda pierderii mari de sînge. Oricum ambele tabere admit un lucru înspăimîntător. În doar cîteva minute, Gage (cu sulița înfiptă în craniu) a fost apt să meargă pe picioarele lui la doctor. În plus, vorbea fără probleme, oferind indicații prețioase despre senzațiile trăite. Un medic din zonă, John Harlow, l-a luat în îngrijire. Aparent, el i-a scos bara metalică din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
John Harlow care a scris două cărți despre Gage, după moartea acestuia) nu au încetat să fie fascinați de cazul în discuție, impunîndu-l cercetării tuturor generațiilor viitoare de neurologi. Nu s-a efectuat o autopsie asupra cadavrului, dar, peste ani, craniul a fost dezgropat și supus analizelor. Astăzi, el se păstrează la muzeul de științe medicale al Universității Harvard. În 1994, doi neurologi de la Universitatea din Iowa, Hanna și Antonio Damasio, au reconstruit pe computer traiectoria barei de oțel în creierul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
hollywoodiană). Puntea de legătură a "povestiri lor" profesorului new-yorkez o constituie investigația neu rologică de finețe, pe care el o face pe tipuri de "sindroame de emisferă dreaptă", ceea ce, în limbaj medical, se referă la afecțiunile cerebrale din partea dreaptă a craniului. Emisfera cerebrală dreaptă nu e un loc favorit al cer cetărilor neurologice. Aici se află, în opinia specialiștilor, secțiunea "supra-segmentală" a creierului, acea dimensiune predispusă la abstractizare și la "gîndirea înaltă". Partea dreaptă a craniului rămîne cunoscută drept locul de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
afecțiunile cerebrale din partea dreaptă a craniului. Emisfera cerebrală dreaptă nu e un loc favorit al cer cetărilor neurologice. Aici se află, în opinia specialiștilor, secțiunea "supra-segmentală" a creierului, acea dimensiune predispusă la abstractizare și la "gîndirea înaltă". Partea dreaptă a craniului rămîne cunoscută drept locul de dezvoltare a unor centri multipli funcționali (geometria, prozodia, muzica sînt doar cîteva dintre abilitățile umane situate aici), capacitățile intelectuale asociate lor fiind, în majoritate, cu conținut metafizic superior. Prin contrast, emisfera stîngă (mult diminuată ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
maternități, rămîneau acolo și nu erau legănați, ceea ce ar fi constituit o înclinare mai tîrziu spre reverie. Nu erau adormiți în luluit sau cîntece, nu auzeau un basm, nu ascultau o poveste"; Această glandă spuneau superstițiile se proiecta afară din craniu la oamenii dinaintea noastră și prin ea se putea privi lumea viitoare. Prin ea se primeau insuflările și inspirațiile de sus. Apoi ea se retrăgea și se ascundea iar sub oasele capului. Aici se făcea în timpurile barbare tonsura preoților
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]