3,198 matches
-
încerca să ridice o persoană întinsă pe jos. Veniseră trei sau patru salvări, însă tot nu erau de ajuns. Peste tot pe trotuar erau oameni care stăteau întinși, nu în fund. Se zvârcoleau de durere și încercau să-și scoată cravatele. Alte persoane vomitau. O fată vomita. I se făcuse rușine și dădea să-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea. Mă întrebam: «Ce naiba se întâmplă aici?» Toată lumea avea dureri și nu avea rost să le pun întrebări. Pompierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
orice fantezie, cât de oribilă, e mai suportabilă decât realitatea. Uneori discuțiile pe tema aceasta le pornesc nelogic, puerile pentru un om calm, de le-ar examina, dar fiecare vorbă conține o picătură de sânge. - Nu poate să-și facă cravata, i-o făceai tu când vă îmbrăcați? - I-o făceam eu.- Și băgai de seamă ca să-i fie cărarea drept la mijloc? - Singur, și-o făcea totdeauna strâmb. - Purta bretele proaste și-i cădeau pantalonii. Tu l-ai învățat să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
laborioase, mi se suia pe genunchi, stătea un timp liniștită, apoi, sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. Alteori, tot pe genunchii mei își liniștea păpușa, care "plîngea" cu desperare. Eu îi "mîncam" unul după altul degetele, pe care le declaram "acadele"; lipeam fruntea de a ei, ca să-mi vadă în loc de doi ochi unul singur, lung
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
te pun în curent: prințesa de Meklenburg s-a logodit cu ducele de Hessa, sau poate el e prinț și ea ducesă; Radivon vinde ceasornice de aur cu doi lei bucata și mai dă pe deasupra ca premiu un ac de cravată tot de aur; împărăteasa Germaniei a făcut cadou împăratului doi prinți gemeni; prețul rapiței s-a urcat; Pepita Ximenez s-a înamorat de cumnatul ei, don Diego. Vezi că nu știai? După marș, a cântat un ofițer de două ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când am fost să văd Die Zauberflöte cu Carl și cu Amy și cu fata aceea foarte stranie pe care au adus-o pentru mine, iar eu am purtat îmbătătoarea ta verde.șSe referea aici la una dintre cele patru cravate scumpe pe care le cumpărasem cu un an înainte. Interzisesem strict tuturor fraților mei -dar îndeosebi lui Seymour, care avea cel mai ușor acces la ele -să se apropie de sertarul în care le țineam. Le învelisem, mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai mult în glumă, în celofan.ț N-am încercat nici o vină pentru că am purtat-o, mă stăpânea numai o frică mortală că ai să apari tu brusc pe scenă și ai să mă vezi, stând acolo în întuneric, cu cravata ta la gât. Cu scrisoarea însă a fost puțin altfel. Mi-a trecut prin cap că dacă lucrurile ar fi stat invers și ai fi scris tu o scrisoare în stilul meu, faptul te-ar fi iritat. Dar pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Nu găsești că e frumos? Oare, pentru noi, fiecare dintre individualitățile noastre nu începe din punctul în care recunoaștem strânsa legătură care ne unește și acceptăm inevitabilitatea de a împrumuta, unul de la celălalt, glumele, talentele, idioțeniile? Vezi, nu includ și cravatele. Cravatele lui Buddy sunt cravatele lui Buddy, dar e o plăcere să le împrumuți fără permisiune. Cred că e îngrozitor pentru tine să constați că, în mintea mea, cravatele și alte lucruri coexistă cu povestirea ta. Dar nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
găsești că e frumos? Oare, pentru noi, fiecare dintre individualitățile noastre nu începe din punctul în care recunoaștem strânsa legătură care ne unește și acceptăm inevitabilitatea de a împrumuta, unul de la celălalt, glumele, talentele, idioțeniile? Vezi, nu includ și cravatele. Cravatele lui Buddy sunt cravatele lui Buddy, dar e o plăcere să le împrumuți fără permisiune. Cred că e îngrozitor pentru tine să constați că, în mintea mea, cravatele și alte lucruri coexistă cu povestirea ta. Dar nu-i așa. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Oare, pentru noi, fiecare dintre individualitățile noastre nu începe din punctul în care recunoaștem strânsa legătură care ne unește și acceptăm inevitabilitatea de a împrumuta, unul de la celălalt, glumele, talentele, idioțeniile? Vezi, nu includ și cravatele. Cravatele lui Buddy sunt cravatele lui Buddy, dar e o plăcere să le împrumuți fără permisiune. Cred că e îngrozitor pentru tine să constați că, în mintea mea, cravatele și alte lucruri coexistă cu povestirea ta. Dar nu-i așa. Pur și simplu îmi caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
împrumuta, unul de la celălalt, glumele, talentele, idioțeniile? Vezi, nu includ și cravatele. Cravatele lui Buddy sunt cravatele lui Buddy, dar e o plăcere să le împrumuți fără permisiune. Cred că e îngrozitor pentru tine să constați că, în mintea mea, cravatele și alte lucruri coexistă cu povestirea ta. Dar nu-i așa. Pur și simplu îmi caut gândurile. Mi-am zis că fleacurile astea or să mă ajute să mă adun. Afară s-a luminat de zi și eu zac aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în care eu și S. am apărut împreună la radio, purtam în fiecare seară de emisiune un costum gripal, la două rânduri, cu umeri puternic vătuiți, o cămașă albastru-închis, cu guler gen Hollywood, și cea mai curată dintre cele două cravate identice din bumbac, galbene ca șofranul, pe care le păstram, în general, pentru ocazii festive. Ca să fiu sincer, de atunci încolo în nici un costum nu m-am mai simțit la fel de bine. Nu cred că vreun scriitor se leapădă vreodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bumbac, galbene ca șofranul, pe care le păstram, în general, pentru ocazii festive. Ca să fiu sincer, de atunci încolo în nici un costum nu m-am mai simțit la fel de bine. Nu cred că vreun scriitor se leapădă vreodată de vechile lui cravate galbene ca șofranul. Cred că, mai devreme sau mai târziu, acestea răzbesc în proza lui și n-are ce să le facă.) Pe de altă parte, Seymour își alegea pentru el haine minunat de cuviincioase. Buba consta însă în faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
curioasă. Și, de asemenea, exact în clipa când și le îmbrăca, se petrecea întotdeauna și câte un mic accident cu hainele lui Seymour. Putea să stea trei-patru minute pironit în fața unui dulap deschis, contemplându-și partea lui din standul de cravate, dar știai bine (dacă erai atât de nesăbuit încât să rămâi lângă el urmărindu-l în asemenea momente) că, din momentul în care o alegea, asupra cravatei plana un blestem. Fie că viitorul nod se încăpățâna să lunece într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
minute pironit în fața unui dulap deschis, contemplându-și partea lui din standul de cravate, dar știai bine (dacă erai atât de nesăbuit încât să rămâi lângă el urmărindu-l în asemenea momente) că, din momentul în care o alegea, asupra cravatei plana un blestem. Fie că viitorul nod se încăpățâna să lunece într-un V confortabil față de gulerul cămășii -de obicei poposea cam la jumătate de centimetru mai jos de nasturele de la gât -sau, dacă nodul potențial își ocupa locul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-l drăgăstos. Fără alte comentarii, Tony Pavone alergă În stradă. Câteva momente studie Împrejurimile, după care intră Într-un magazin cu articole bărbătești unde cumpără un costum de haine negru din stofă englezească, o cămașă albă de poplin și o cravată pe fond roșu-vișiniu cu unele desene, deosebit de lată, acest model fusese lansat nu de multă vreme, dând buzna la frizeria sa preferată care se afla nu departe de restaurant unde patronul Îl Întâmpină cu bunăvoință. „Bine ați venit, domnule inginer
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
restul danturei era conservată cu rămășițe de mâncare de la dejunul precedent, Îngâlbenită de fumatul excesiv. În ce privește Îmbrăcămintea? Arăta jalnic...! Haina mototolită, atârna În dezordine pe umerii lui fiind pătată cu unsoare de la bucatele care i se prelingea din gură, În timp ce cravată era Îmbibată cu toate categoriile de grăsimi plus vinul negru care atunci când se Îmbăta individul nu mai nimerea gura...! În timp ce vocabularul...? Se exprima haotic, iar greșelile de formare a propozițiilor erau de-a dreptul jenante. Acest clown nu era altul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoștință de acest extrem de periculos anchetator, dar,Tony Pavone nu-i Îi era frică de el. Poate, ar fi avut o reținere dacă venea Îmbrăcat În haina militară, dar așa...? Gulerul cămășii mototolit și jegos nu făcea notă discordantă cu cravata la fel de murdară, agățată neglijent În jurul gâtului și extrem de lungă ce se balansa hazliu pe reverul hainei care la fel se putea opserva resturi de mâncare, de băutură jenant pătată Încât, acest disgrațios individ dacă era Întâlnit În alte ipostaze nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ai parale la tine...??” „Nu prea multe, dar...Cât ai nevoie...?” „Nu pentru mine, vei vedea...!” În fața intrării În restaurant,Șeful de Șantier făcu un semn tuturor să se oprească.Scoase o batistă stergându-și transpirația de pe frunte, slăbind nodul la cravată, văicărindu-se de o așa manieră Încât stârni compătimirea celor prezenți. „Nu mai pot de arsură...! Simpt transpirație pe coloana vertebrală, urmată de amețelă...! În mod sigur mă deshidratez astai...!” „Întradevăr...! - fu de părere unul, astăzi soarele a strălucit ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de mâncare și unsuroasă de ți se făcea greață - totul atârnând pe el suficient de hazliu...! Nimănui nu i’ar fi trecut prin cap, acest saltimbanc, deține o funcție importantă În Miliția Capitalei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
secunde mai stăruitor, Încercând să compare descrierea făcută de Tony Pavone. Întradevăr, nu exagerase, poate din contră...! Același jegos costum de haine mototolit, pătat cu pete de grăsime ori de altă natură, gulerele cămășii șifonate, fixate asimetric În jurul gătului, În timp ce cravata nu făcea notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând priviri comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fel de simț al New Yorkului. În timp ce bărbatul se Întorcea cu spatele la ea, lat În umeri, În haina din păr de cămilă. Ochelarii Întunecați, cu designul original de Christian Dior, un gît puternic Încins de un guler scrobit și de o cravată de mătase ca cireașa țâșnind din el. Sub nasul african, o mustață tunsă. Înclinându-se infim spre el, lui Sammler i se păru că simte parfum franțuzesc dinspre reverele paltonului de cămilă. Îl observase omul atunci? Îl urmărise oare până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet verde desprins și căptușeala hainei zdrențuită. Hoțul Îl trase de haine, ca un doctor pe un pacient de clinică. Dând la o parte cravată și fular, scoase portofelul. Edenul și-l dădu pe spate (o mișcare de animal, pur și simplu) puțin de pe frunte, Încrețită, dar nu de anxietate. Portofelul era lung - piele falsă, plastic. Deschis, produse cîteva hârtii de un dolar. Erau carduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl puse În buzunarul lui. Poze, precum cardurile mai Înainte, Îi căzură dintre degete. Terminând, dădu apoi drumul la portofel Înapoi În căptușeala cenușie, tocită, distrusă, dădu la loc fularul bătrânului. Cu calm ironic, deget mare și arătător apucară nodul cravatei și Îl smuciră aproximativ, dar numai aproximativ, la locul lui. Acesta fu momentul În care, cu o Întoarcere iute a capului, Îl văzu pe domnul Sammler. Domnul Sammler văzut văzând era Încă luat de curenții rapizi ai inimii. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
uitat. Intervalul fu lung. Expresia omului nu era direct amenințătoare, ci atotstăpânitoare În mod straniu, senin. Lucrul era arătat cu o certitudine uluitoare. Domnească. Apoi fu Înapoiat În pantaloni. Quod erat demonstrandum. Sammler fu eliberat. Șlițul fu tras, haina Încheiată, cravata de mătase, roz-portocalie, curgătoare, minunată, netezită cu o mână puternică pe pieptul puternic. Ochii negri cu o lumină de o deosebită candoare se mișcară Încetișor, Încheind ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se stila!“), spunea Angela. Mergea la un grec pe East 56th Street. Da, Sammler știa multe despre Wharton Horricker. Hrana specială. Horricker chiar Îi adusese sticluțe cu praf de drojdie. Sammler găsea că drojdia Îi era benefică. Apoi era chestiunea cravatelor. Colecția lui Horricker de cravate superbe! De la acest punct comparația cu hoțul lui de buzunare era inevitabilă. Acest cult al eleganței masculine trebuie gândit. Ceva important, Încă nebulos, despre Solomon În toată slava lui contra crinilor câmpului. Vom vedea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]