1,390 matches
-
Chiaro îl întâlnea în particular pentru prima oară de când relațiile lor, după nenorocirea care-l lovise pe prinț în urmă cu mai puțin de o lună, erau strict limitate de obligațiile ce decurgeau din atribuțiile fiecăruia la curte. — Cât despre ctitoriile cantacuzinești din Moldova, ele au fost dăruite de răposat socru-meu, fie-i în veci pomenit numele, continuă nestânjenit prințul o discuție pe care intrarea italianului o întrerupsese. — Bine, fine, fie după voia domniei tale, dar crez că o parte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu toate ale lui aci la noi lângă Bălașa, lumina ochilor săi. — Și aci a răposat, lăsându-i Bălașei toată averea... — Vorbești cu păcat, naș Dinule, pentru că socrul meu a lăsat testament pentru soacră-mea, pentru Bălașa și danii pentru ctitorii. — Iar averea Bălașei... sau și Bălașa a lăsat diată? — Bălașa încă nu a făcut sorocul și umblă vorba că mi-aș însuși ce nu este al meu. Toată averea din foaia Bălașei și ce i-a mai rămas pe deasupra de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ah, de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu ochii deschiși... Și spătarul Mihai recapitulă pentru a suta oară: deci vodă, pe arșița aceea de foc, acum jumătate de an la Urlați, este înștiințat de complot și de trădarea celui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până te întorci. Haina, domnește căptușită cu spinări de samur, îi ținea cald și tot așa macatul dublat cu blană de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase nările și-i îmbujorase obrajii iar acum, admirându-și ctitoria Colței, chipul său exprima un fel de fericire mirată. I se părea că i mai sună în urechi glasul blând al lui vodă: „Hai, neică Mihai, să ne ctitorim Bizanțul nostru, aci în Valahia“... Cu ce-l supărase într-atât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mirată. I se părea că i mai sună în urechi glasul blând al lui vodă: „Hai, neică Mihai, să ne ctitorim Bizanțul nostru, aci în Valahia“... Cu ce-l supărase într-atât pe nepotul său că nici măcar nu-i onorase ctitoria Colței cu prezența la sfințirea lăcașului? În acea zi și-a dat seama că neîncrederea reciprocă săpând continuu i a azvârlit pe fiecare pe marginile opuse ale unei prăpăstii de netrecut. Până atunci și de atunci încoace la toate sfințirile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a dat seama că neîncrederea reciprocă săpând continuu i a azvârlit pe fiecare pe marginile opuse ale unei prăpăstii de netrecut. Până atunci și de atunci încoace la toate sfințirile de biserici noi, indiferent cât de modești ar fi fost ctitorii, vodă cu tot neamul lui apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
politică, neînțelegerea cu Ierusalimul a fost dureroasă și pentru noi și pentru vodă. Preafericitul Hrisant, simțind că nu i se urmează politica, s-a declarat deplin stăpânitor al metocurilor mânăstirești din Țara Românească. Nu ai aflat de asta de la egumenul ctitoriei Sinaia? Deci mânăstirile și schiturile închinate Ierusalimului și Sinaiului (cred că știi că toate au egumeni greci) ar dori patriarhul să nu dea nici un fel de dare nici Mitropoliei Ungrovlahiei, nici domniei, mai mult, la liturghie preotul să-l pomenească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grija lumească pentru ca să-l poți primi pe Hristos, iar eu nu am în față decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și vătămat pe nedrept. Și-mi număr în minte ctitoriile în care suntem alături pomeniți și sfintele cărți pe care împreună le-am tâlcuit de s-au tipărit și trimis la toți dreptcredincioșii din lume și, în loc să mă pocăiesc, mă cert cu Dumnezeu și-l întreb de ce să merit eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măria sa a crezut că nu i am înțeles frământarea și m-am dus și m-am smerit înaintea lui și i-am făgăduit să mă rog mereu pentru pacea sufletului său. I-am cerut să mă îngăduie să-mi termin ctitoria mânăstirii începute și m-am legat în fața lui să cioplesc măiestrit cu mâinile mele în lemn de nuc catapeteasma bisericii și i-am arătat planurile... Și s-a uitat vodă la început cu ochi strein pe hârtia ce i-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clopotele când o vedea arzând ceva prin București. Gospodar vodă, casele și bisericile multe-s de lemn, a durat clopotniță înălțată sus în Dealul Mitropoliei ca să se vază în toate părțile când s aprinde ceva. De la Mitropolie au pornit toate ctitoriile lui vodă și ale doamnei: uite așa, pe rând, bang, bang, într-o dungă, la mânăstirile Sfântul Gheorghe Nou, Sfântul Ion grecesc și la Sfântul Sava, apoi la Dintr-o Zi, biserica începută și târnosită în aceeași zi după un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Cotroceni clopotul măritului Șerban Vodă; de la biserica albă, de pe deal spre zăvoiul cu grădini și sălcii le îngâna jalea Biserica lui Bucur, cea ridicată din piatră de Mircea Vodă. Peste ape, de unde Mostiștea se pierdea în lacuri venea glasul ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita, dinspre răsărit, până spre zarea de apus străjuită de mânăstirea Cotrocenilor... iată, bat clopotele într-o dungă. Bat clopotele într-o dungă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita, dinspre răsărit, până spre zarea de apus străjuită de mânăstirea Cotrocenilor... iată, bat clopotele într-o dungă. Bat clopotele într-o dungă și pleacă mereu călărași pe iuți cai de poștă în tot cuprinsul țării spre ctitoriile și daniile lui Io Constantin Voievod, spre Hurezi și Râmnicul Sărat, spre Târgoviște și Curtea de Argeș, Viforâta și mânăstirea Negrului Vodă, Sâmbăta de Sus și Scheii Brașovului, Bistrița și Cozia, Dintr-un Lemn și Adâncatele, Mărgineni și Târgșor, Slatina și Glavacioc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Arnota lui Matei Vodă, spre Grăjdana și Filipești, Polovraci și Govora, spre Râmnic și Dealu, Mitrofani și Mamul, Sadova și Cotmeana, Gura Motrului și Corbii Mari, Doicești și Aninoasa. Or să ajungă oare călărașii la timp la Stambul, la ctitoria din Galata, dar la Ismail? Or să ajungă pân’ s-o coboare în pământ pe doamna Stanca? Bat clopotele într-o dungă de două zile și două nopți! — A zăcut mult răposata? — Aș, de unde, a cuprins-o așa, deodată, o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
născută a noastră fiică”, ea îi dăduse certitudinea că taica nu va avea soarta celorlalți Brâncoveni, Preda ot Brâncoveni, Papa și Barbu, pe care nu-i cunoscuseră ei copiii și nici chiar taica, decât din pomelnicele pentru morți ale sfintelor ctitorii ridicate de ei. — Mai facem, neică Ștefane, un panegiric ca cel de l am citit când a împlinit vodă cincizeci de ani? Acum îl facem împreună și-l punem pe vodă Matei ot Doicești să-l citească, șopti râzând Radu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iau un cal și să ies călare pe poartă, să rătăcesc prin târg, cum am cutreierat prin casele domnești. Aș fi învelit copitele calului în cârpe groase și aș fi colindat așa, fără să mă simtă nimeni, târgul meu cu ctitoriile mele, hanurile mele, casele mele. Mai întâi mânăstirile... Apoi, multă vreme și-a adus aminte plimbarea aceea fără însă să-și poată da seama când au fost doar cugetările sale în stare de trezie și când anume a pășit pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cugetările sale în stare de trezie și când anume a pășit pe tărâmul visului. Mergea așa călare... Cum era calul, nu-și putea da seama. Mergea la pas prin târgul adormit, pentru că era noapte. Mai întâi luă mânăstirile, apoi toate ctitoriile la rând. Dar clopotnița Mitropoliei, când? Și asta am înălțat-o tot eu. La Sfântul Ion grecesc, mare minune: așa cum este noapte, ieromonahul stă la ușa bisericii și se căznește să-i descuie ușa. „Nu pot să deschid, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se căznește să-i descuie ușa. „Nu pot să deschid, măria ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa mereu, la nesfârșit, de la ctitorie la ctitorie, ajungea, dar ușa nu se lăsa descuiată. „Du-te, măria ta, la mânăstire la Sfântul Gheorghe cel Nou” și iar călare prin târgul adormit: „...la Sfântul Gheorghe cel Nou...” Îl zări pe Ștefan în picioare privindu-l cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căznește să-i descuie ușa. „Nu pot să deschid, măria ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa mereu, la nesfârșit, de la ctitorie la ctitorie, ajungea, dar ușa nu se lăsa descuiată. „Du-te, măria ta, la mânăstire la Sfântul Gheorghe cel Nou” și iar călare prin târgul adormit: „...la Sfântul Gheorghe cel Nou...” Îl zări pe Ștefan în picioare privindu-l cu milă. — Pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care fusese stejarul cel păstrător al icoanei. De fapt nu sosiseră la hram, veniseră să se închine la icoana care dăduse numele mânăstirii Dintr-un Lemn. Ferecătura icoanei de aur curat o dăruise Io Constantin Voievod, pentru că lăcașul era ctitoria neamului său, așa cum erau trecuți în pomelnic: Io Matei Voievod, Papa și Preda Brâncoveanu, Io Constantin Șerban Vodă, Io Constantin Vodă Brâncoveanu, Matei Cantacuzinul, doamna Maria Brâncoveanca și Io Ștefan Vodă cu doamna lui, Păuna. Venise și arhimandritul Ioan, starețul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-l îmbrățișă pe Constantin, care gemu de durere în strânsoarea brațelor lui. Îi șopti: Frate, azi nimeni nu moare singur, e Sfânta Maria Mare, în toate bisericile și mânăstirile împărăției se roagă pentru noi, auzi cum bate toacă la ctitoria din Galata? Închipuie-ți cum bat clopotele la București... De peste mare, ritmat, i se păru că aude toaca. Să fie oare toaca, sau sângele în tâmple? — Mi-e frică, Ștefane, mi-e frică să nu mor cu totul. Mi-e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Șerban Vodă: stau mărturie testamentele triste ale soțiilor lor, doamna Maria a lui Șerban Vodă și Safta stolniceasa, fata lui Nicolae Buhuș, care ajung să-și sfârșească zilele în sărăcie, lăsând urmașilor numai amintirea unor vremuri de belșug. Doar ctitoriile au rămas multă vreme să păstreze întreaga faimă a celor ce le-au ridicat și a meșterilor care le-au lucrat. Dacă le-au păstrat..., pentru că la mânăstirea Colței, la biserica primului spital din București, acolo la școala de dascăli
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ziduri trainice, vegheată de turn înalt, clădit de soldații lui Carol al XII-lea, după ce a pus țarul Petru să fie goniți de prin cetățile de la gurile Dunării. Auzi colo, să poruncească turcii să se șteargă cu dalta tot înscrisul ctitoriei! Doar visterniceasa Maria Cantacuzina și-a găsit dreptatea. Spune cronicarul că acolo în Moldova, când Mihai Racoviță a venit a doua oară vodă, a judecat în divan pricina visternicesei cu egumenul mânăstirii Hangu, și s-a arătat după adevăr că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a sfârșit războiul împărățiilor turcă și austriacă, turcii fiind învinși, îndoliatele femei din neamul Brâncovenilor s-au putut întoarce în Țara Românească. Sub vodă Constantin Mavrocordat, în 1720, doamna Marica reușește în mare taină să aducă și să îngroape la ctitoria lor, la biserica mânăstirii Sfântul Gheorghe cel Nou din București, oasele soțului mult iubit. Abia peste două sute de ani, în 1914, a fost descoperit mormântul lui Constantin Brâncoveanu, pentru că doamna, de frica turcilor și a vânzătorilor din țară, nu avusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
impuse prin ucaz. Articolul 13 din Legea Cultelor suspendă frumusețea agonică a creștinismului și răstignirea cu plictiseala unei dictaturi cuvioase. Norocul este că, probabil, Domnul le știe pe toate. Pricepe, spre exemplu, faptul că dincolo de frumoasele straie sacerdotale și minunatele ctitorii bisericești așteaptă la colț metanoia. Mărturisirea păcatului și publicarea dosarelor colaborării cu Nefârtatele de prin arhivele CNSAS. Așa că să nu ne grăbim să cântăm "Cu noi este Dumnezeu / Înțelegeți neamuri și vă plecați". Atenție că nu e chiar așa de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întrebarea bătrânului mă ia din scurt: De cine, fiule? Nu-i altul decât Petru Șchiopu voievod. Și dacă tot am pomenit de el, se știe că mănăstirea Frumoasa a purtat - la început - numele de Galata de Gios, deși nu este ctitoria lui. Poate îmi tălmăcești mai limpede spusele tale? Apoi Petru Șchiopu voievod, ctitorul Galatei din Vale, care s-a risipit, și apoi al Galatei din Deal, pe care o vedem și astăzi, a dăruit locul pe care Melentie Balica a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]