3,093 matches
-
și propagării oscilațiilor în diferite medii. Se mai poate aplica la țevi, tije, sârme etc., a căror dimensiune dominantă este lungimea. 2. Densitate superficială de sarcină, folosită în electricitate, în capitolele electricitații statice. 3. Distribuția energetică volumică, folosită in mecanica cuantică la studierea efectului tunel.
Densitate () [Corola-website/Science/298355_a_299684]
-
(n. 3 decembrie 1939, la Oncești, Bacău) este un seismolog român. În 1963 a absolvit Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic din Iași (în prezent Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”). Între 1963-1966 a participat la cursurile de mecanică cuantică, de reologie, de matematici speciale la Facultatea de matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este promovat lector (în 1964-1972) la discipline de calcul: mecanica corpului deformabil la solicitări statice sau dinamice (seismice). A luat doctoratul în 1970 cu
Gheorghe Mărmureanu () [Corola-website/Science/330244_a_331573]
-
O diodă tunel sau diodă Esaki este un tip de diodă semiconductoare capabilă de operare la viteze foarte mari, în domeniul microundelor (frecvențe de ordinul gigahertzilor), utilizând efecte cuantice. Numele de "diodă Esaki" vine de la Leo Esaki, care în 1973 a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru descoperirea tunelării electronilor, efect folosit în aceste diode. Diodele tunel au o joncțiune p-n puternic dopată, cu o lățime de doar
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
a fost un experiment fizic care a furnizat suport pentru modelul Bohr al atomului, un precursor al mecanicii cuantice. În 1914, fizicienii germani James Franck și Gustav Ludwig Hertz au încercat să probeze experimental nivelele energetice ale atomului. Astăzi celebrul experiment Franck-Hertz a adus dovada experimentală a modelului atomului propus de Niels Bohr, cu electroni orbitând nucleul cu niveluri
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
explicat experimentul în termeni de ciocnire elastică și inelastică. La potențiale scăzute, electronii accelerați căpătau doar o cantitate modestă de energie cinetică. La întâlnirea atomilor de mercur din tub, ei participau la ciocniri pur elastice. Aceasta se datorează predicției mecanicii cuantice că un atom nu poate absorbi energie până când energia de coliziune depășește cea necesară pentru a ridica un electron la o stare de energie superioară. Cu coliziuni pur elastice, cantitatea totală de energie cinetică din sistem rămâne aceeași. Deoarece electronii
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
percepută este pusă la îndoială în mod egologic și se cercetează veridicitatea ei. Întâlnirile organizate servesc la cunoașterea propriei ființe și atingerii armoniei interioare. În calitate de filosof-practician Madhukar face legătură între spiritualitate și științele moderne cum ar fi științele neuro-cognitive, fizica cuantică, filosofia aplicată și biologia. Madhukar își are sediul în Amsterdam, iar lunile de iarnă le petrece în India și Nepal.
Madhukar () [Corola-website/Science/306381_a_307710]
-
Metoda algebrică de rezolvare a problemei oscilatorului armonic cuantic, cunoscut și sub denumirea de metoda Dirac-Fock este un procedeu matematic de găsire a funcțiilor și valorilor proprii ale unui sisem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul englez Paul Dirac și perfecținat de către Fock, are la bază teoria ecuațiilor
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
care se ajunge, prin utilizarea acestei metode confirmă rezultatele lui Schrödinger și în plus demonstrează completitudinea sistemului de funcții proprii, adică faptul că înafara sitemului infint de funcții proprii de formă determinată nu există altă soluție a problemei oscilatorului armonic cuantic. Rezultatele identice la care se ajunge prin cele trei metode independente reprezintă o dovadă a corectitudinii ecuației lui Schrödinger ca lege fundamentală ce guvernează lumea microparticulelor. Operatorii de creștere și descreștere introduse de această metodă în premieră în cadrul formalismului cuantic
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
cuantic. Rezultatele identice la care se ajunge prin cele trei metode independente reprezintă o dovadă a corectitudinii ecuației lui Schrödinger ca lege fundamentală ce guvernează lumea microparticulelor. Operatorii de creștere și descreștere introduse de această metodă în premieră în cadrul formalismului cuantic Metoda algebrică, pornește de la ecuațiile de mișcare clasice, deduse pe baza ecuațiilor canonice din cadrul formalismului Hamilton-Jacobi și introduce două mărimi complex conjugate formula 1 și formula 2 prin care se aduc ecuațiile la o formă mai simplă. La scrierea hamiltonianului în tratarea
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
Metoda algebrică, pornește de la ecuațiile de mișcare clasice, deduse pe baza ecuațiilor canonice din cadrul formalismului Hamilton-Jacobi și introduce două mărimi complex conjugate formula 1 și formula 2 prin care se aduc ecuațiile la o formă mai simplă. La scrierea hamiltonianului în tratarea cuantică, acestor mărimi i se asociază operatori diferențiali analogi în baza principiului corespondenței. Funcțiile de stare și relația de cuantificare a energiei se deduce prin rezolvarea problemei valorilor și funcțiilor proprii pentru operatorul Hamilton. Expresiile celor două mărimi în cazul clasic
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
ecuațiilor de mișcare formula 5, respectiv formula 6 în relațiile de mai sus ecuațiile respective devin respectiv: fiecare dintre aceste ecuații conține câte una singură dintre variabilele (2.2). De asemenea, hamiltonianul sistemului oscilant se poate scrie Dacă se trece la cazul cuantic, este natural să se introducă operatorii analogi, așa cum impune principiul corespondenței: Operatorii formula 7 și formula 8 nu sunt autoadjuncți ci fiecare este adjunctul celuilalt. Prin înmulțirea celor doi operatori se obține șirul de relații, după cum urmează respectiv: În egalitățile precedente s-
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
lui Schrödinger sau prin metoda polinomială care folosește teoria funcțiilor hipergeometrice confluente. Setul de valori pe care îl stabilește relația valorilor proprii reprezintă o limitare a valorilor esențial permise pentru energia totală pe care o poate avea un oscilator armonic cuantic. Fiecare valoare individuală din șirul infinit de valori posibile corespunde unei funcții proprii formula 40. Rezultatul la care s-a ajuns prin aplicarea metodei operatorilor de creștere și descreștere este o strălucită confirmare teoretică a conceptului de cunatificare, introdus pentru prima
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
de către fizicianul german Max Planck în anul 1900. Formula energiilor permise pentru oscilator, demonstrează faptul că energia sistemului este un multiplu întreg al unei cantități „elementare” de energie formula 41-până la o constantă determinată prin cantitatea formula 42 care reprezintă energia stării cuantice corespunzătoare valorii n=0. Petru a găsi forma explicită a funcțiilor proprii se presupune apriori că funcțiile formula 40 sunt normate, raționamentul de la relațiile (2.17)-(2.19) conduc la relația de recurență formula 44 fiind un factor numeric ce ține cont
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
pus bazele teoriei cinetice a gazelor. Mai mult, în 1877 Boltmann a introdus conceptul de entropie ca măsură a gradului de dezordine al unui sistem. În secolul al XX-lea au fost create și dezvoltate noi ramuri ale mecanicii: mecanica cuantică de către Max Born și Max Planck și mecanica relativistă de către Albert Einstein. Teoria relativității a fost formulată pornind de la rezultatul experimentului Michelson-Morley, care a demonstrat că viteza luminii nu se modifică dacă observatorul se deplasează față de sursa luminoasă, lucru confirmat
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
față de sursa luminoasă, lucru confirmat și de ecuațiile lui Maxwell, rezultat care avea să infirme modul clasic de compunere a vitezelor (al lui Galilei și Newton). Mecanica statistică clasică, fundamentată de Gibbs (1902), a fost corectată și completată conform mecanicii cuantice. Printre alți reprezentanți ai mecanicii moderne se pot enumera: William Hamilton, David Hilbert, Niels Bohr, Werner Heisenberg, Louis de Broglie, Erwin Schrödinger, Wolfgang Pauli, Paul Dirac și John von Neumann.
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
The Hidden Reality". A apărut într-o emisiune specială a canalului PBS și în episodul „The Herb Garden Germination” al serialului The Big Bang Theory. Aria de cercetare a lui Greene este teoria corzilor, ca o candidată pentru teoria gravitației cuantice. Teoria corzilor încearcă să explice diferitele specii de particule din modelul standard al fizicii particulelor că aspecte diferite ale unui singur tip de coardă vibratoare unidimensionala. O particularitate a teoriei corzilor este că postulează existența unor dimensiuni suplimentare ale spațiului
Brian Greene () [Corola-website/Science/326222_a_327551]
-
pe picior de egalitate cu cei mai cunoscuți algoritmi în timp polinomial. În al doilea rând, există tipuri de calcule care nu sunt conforme cu modelul mașinii Turing pe care sunt definite clasele P și NP, cum ar fi calculul cuantic și . Potrivit sondajelor, mulți informaticieni cred că P ≠ NP. Un motiv cheie pentru această credință este că, după zeci de ani de studiu al acestor probleme, nimeni nu a fost capabil să găsească un algoritm în timp polinomial pentru vreuna
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
sau tensiunea pe care le măsoară. Analog, un termometru cu mercur trebuie să absoarbă energie termică pentru a înregistra o temperatură, modificând astfel temperatura corpului pe care o măsoară. O utilizare greșită a termenului, des întâlnită, are loc în mecanica cuantică, unde, dacă rezultatul unui eveniment nu a fost observat, el există într-o stare de 'superpoziție', echivalentă cu a se afla în același timp în toate stările. În celebrul experiment imaginar numit Pisica lui Schrödinger pisica este presupusă nici vie
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
observarea ei — până atunci, pisica este "atât" vie, "cât și" moartă (în termeni probabilistici, jumătate vie, jumătate moartă). Totuși, majoritatea fizicienilor, rezolvând aparentul paradox al lui Schrödinger, înțeleg că actele de 'observare' și 'măsurare' trebuie să fie definite în termeni cuantici înainte ca întrebarea să aibă sens. Din acest punct de vedere, nu există 'efect de observator', doar un sistem cuantic extrem de complex. O minoritate importantă consideră că ecuațiile duc la un răspuns; Wheeler, care probabil a lucrat mai în profunzime
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
fizicienilor, rezolvând aparentul paradox al lui Schrödinger, înțeleg că actele de 'observare' și 'măsurare' trebuie să fie definite în termeni cuantici înainte ca întrebarea să aibă sens. Din acest punct de vedere, nu există 'efect de observator', doar un sistem cuantic extrem de complex. O minoritate importantă consideră că ecuațiile duc la un răspuns; Wheeler, care probabil a lucrat mai în profunzime în acest domeniu decât orice alt fizician până acum, a realizat un grafic în care universul era reprezentat de un
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
precizie în măsurarea celeilalte. Astfel, principiul incertitudinii se ocupă de "măsurare", nu de "observare". Idea că Principiul Incertitudinii este cauzat de modificare (și deci de observare) nu este considerată validă de unii, deși era populară în primii ani ai mecanicii cuantice, și este repetată în unele discuții. Există o problemă similară în mecanica cuantică legată de întrebarea dacă sistemele au proprietăți anterior măsurării acestora. Presupunerea că au este în literatură denumită "realism", deși s-a argumentat că termenul "realism" este folosit
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
observare". Idea că Principiul Incertitudinii este cauzat de modificare (și deci de observare) nu este considerată validă de unii, deși era populară în primii ani ai mecanicii cuantice, și este repetată în unele discuții. Există o problemă similară în mecanica cuantică legată de întrebarea dacă sistemele au proprietăți anterior măsurării acestora. Presupunerea că au este în literatură denumită "realism", deși s-a argumentat că termenul "realism" este folosit într-un sens mai strict decât cel de realism filosofic. Un experiment recent
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
dacă sistemele au proprietăți anterior măsurării acestora. Presupunerea că au este în literatură denumită "realism", deși s-a argumentat că termenul "realism" este folosit într-un sens mai strict decât cel de realism filosofic. Un experiment recent din domeniul fizicii cuantice a fost interpretat prin obligativitatea de a renunța la ideea de realism, deși autorul lucrării afirmă doar că "ar trebui să renunțăm la anumite trăsături intuitive ale realismului" . Aceste experimente demonstrează o relație ciudată între actul măsurării și sistemul măsurat
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
a realizat sub conducerea cunoscutului savant cu mare pondere în fizica teoretică, acad. Sveatoslav Moscalenco. Interesele științifice ale fizicianului țin de teoria generală a autoorganizării sistemelor neliniare ierarhice și complexe (sinergetica), teoria haosului dinamic, teoria materiei condensate, optica neliniară, electronica cuantică, biofizica sinergetică, probleme globale ecologice, sinergetica umanitară și socială, organizarea și autoorganizarea sistemelor sociale, a științei și învățământului superior, istoria civilizațiilor. Activitatea științifică a profesorului Anatol Rotaru s-a reflectat în circa 400 de lucrări științifice, inclusiv 3 monografii, publicate
Anatol Rotaru () [Corola-website/Science/330240_a_331569]
-
termodinamica sunt calculate ca valori medii ale mărimilor microscopice corespunzătoare, pe acest colectiv statistic. Bazele mecanicii statistice clasice au fost puse de Gibbs (1884). Ulterior, dinamica clasică a componentelor microscopice ale sistemului a fost completată cu cea dată de mecanica cuantică, inclusiv calcularea ponderilor asociate stărilor microscopice: conform statisticilor Bose-Einstein pentru bosoni sau Fermi-Dirac pentru fermioni. Teoria cinetcă utilizează metode statistice pentru a determina proprietățile macroscopice ale unui sistem, pornind de la dinamica microscopică (forțele care acționează la scară moleculară și atomică
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]