2,007 matches
-
același loc, în același centron, în nemărginire, și dac-ar sta pe loc și dacă s-ar mișca, tot atâta ar fi... Care-i criteriul mișcării lui? Iar simțirile noastre, iar acest senzoriu vizionar, încît mișcarea lui nu-i de cugetat fără ca să punem totodată ființa noastră. Pământul îmblă cum îmblăm noi în vis. Departe ajungem, și totuși pe loc suntem... În urmă și-nainte nici nu s-a mărit, nici n-a scăzut distanța - căci e nemărginită. - Dar timpul? - O
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în același loc, pretutindeni e în nemărginire, și dac-ar sta pe loc, și dacă s-ar mișca tot atâta ar fi... Care-i criteriul mișcărei lui? Iar simțirile noastre... iar acest senzoriu vizionar, încît mișcarea lui nu-i de cugetat, fără să punem totodată ființa noastră. E ca și când unul ar păși pe un glob ce se-nvî [r]tește cu el cu o repejune nevăzută... Desigur cumcă el va sta pe loc... deși va păși caraghioz din picioare, și deși i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
marmură rămânea drept și mândru - ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de o înălțime religioasă, el cugeta mirenește, ea avea mult simț pentru muzică și poezie, el le privea numai ca distracțiuni de care un om nu poate scăpa, în fine, peste toată viața ei era răspândit un fel de farmec poetic - el era proză, deși proză
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în frumuseța lor. Mamă-sa murise puțin după naștere-i, și tată-său, un om tăcut și melancolic, care ședea toată ziua închis în casă, nu-i da ocaziune de veselie or distracțiune. Ea deveni meditativă, și un copil nu cugetă, ci visează. Somnul ei nu era decât o continuare a cugetărilor de peste zi. În urmă îi muri și tată-sau, și ea nu plânse după el. Ei îi părea firesc cum că moartea pentr-un om atât de trist și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el nu glumea de fel, vorbea c-un fel de convingere adesea urâcioasă despre planurile lui. Oameni de aceștia pe vremea aceea nu erau tocmai rari. Domnia o visa pân și cel din urmă mazil după căderea fanarioților, mai ales cugetând la ușurința - se-nțelege că anecdotică - a unei asemenea eventualități. Îmbla vorba adică cumcă turcii alesese pe Sandul Sturza - care între cei 7 trimeși era cel mai nensemnat - de domn al Moldovei numai pentru că era un om chipos și avea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
n-ar fi fost, împreunată cu a celora ce sânt De ce plâng oamenii auzindu-l? Pentru că simt că el e o resunițiune * a lor. Cine nu-i cuprins în această resunițiune * nu plânge... nu are sens pentru [el] acea arie. Cugetați [la] o copilă bogată. Părinți și protopărinți a fost bogați, va să zică a adunat în mâna lor sudoarea, va să zică durerea altora. Din acest pământ de osteneală, udat cu sudoare * și lacrimi, iese [un] crin fragil și alb - ea. O arie-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un conducător care își impune ideile unui grup de persoane, sugestia le induce o atitudine de supunere ca și cum ar avea de-a face cu o forță venită din interior. Fiecare devine cu ușurință celălalt, execută acte de obicei voluntare și cugetate în felul unui automat. Individul se transformă în membru al unei mulțimi complice și fascinate de plăsmuitorul ei. Masă și conducător se privesc ca într-o oglindă în care fiecare vede întotdeauna imaginea celuilalt. Ridicați masca conducătorului și veți descoperi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
anului. Așa a apărut The Daily Drucker: 366 Days of Insight and Motivation for Getting the Right Things Done. Această lucrare oferă o viziune de ansamblu asupra unei părți importante a teoriei managementului. Atunci când am scris cartea de față, am cugetat Îndelung la Capcanele care meritau „locul cel mai de seamă”. Simțeam că cea mai importantă Capcană ar trebui să fie cea care să le dea cel mai mult de gândit managerilor. Eram convins că Drucker procedase la fel, așa că abia
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Început?”. În tot timpul care a trecut de când pun oamenilor această Întrebare, am primit niște răspunsuri destul de interesante. După o viață petrecută În lumea dinamică a finanțelor, mă așteptam ca răspunsul tovarășului meu să fie caracteristic acestui domeniu. El a cugetat o clipă Înainte să-mi răspundă. „Presupun că ceea ce mi-aș fi dorit să știu acum 50 de ani”, mi-a spus el, „ar fi fost câtă putere aveam de a influența performanța unui om doar Încurajându-l”. Deși replica
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dumneavoastră a scos la iveală o oarecare naivitate”. Dintre toate lucrurile care credeam că vor sta În calea succesului meu la interviu, problema cu politica de birou era ultima la care m-aș fi gândit. După ce am Închis telefonul, am cugetat: „Dacă ei vor o gașcă de manageri care te Înjunghie pe la spate, n-au decât să angajeze pe altcineva”. Nu-mi trecuse deloc prin minte, cel puțin nu atunci, că Întrebarea nu a fost „Sunteți de acord cu Înjunghierea pe la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care încearcă să depășască dominația liricului din modernism, reușesc pe de-a-ntregul în această temerară tentativă. Altfel spus, nu sunt chiar atât de numeroși autorii ce abandonează definitiv formele poetice în care „vorbitorul izolat, (...) situat într-un peisaj anume, meditează, cugetă la un aspect al relației lui cu lumea exterioară, ajungând în final la un fel de revelație divină, un moment de intuiție cu care poezia se încheie”265. În cazul celor mai mulți dintre scriitorii amintiți persistă încă o anumită tendință de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în sertarul din birou. Hai odată!” Și se apucă de scris. Vedea cum cerneala stiloului impregna pe hărtie lumea în care crescuse însa abordată dintr-o perspectivă obiectivă . Simți de multe ori nevoia de a se opri și de a cugeta asupra schimbării pe care o făcuse însa înflăcărarea cu care scria, deși nu îi aparținea, îi acapară toată energia. Era doar un instrument acum. Încet, încet Gavriel începuse să se obișnuiască cu această activitate - în care Ștefan lua controlul asupra
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
a ușura încărcătura atunci când, în cea mai rentabilă dintre întoarcerile sale de la Constantinopol, Guarino Guarini revenea bucuros și împăcat. Oare ce planuri divine se ascundeau în spatele acestor fapte? Chiar în apropierea țărmului venețian avea nevoie nava să renunțe la balast? Cugeta Tommaso scărpinându-și ceafa și măsurând dintr-o parte-ntr-alta spațiul redus al chiliei. Se oprea din când în când având senzația fizică că se afla între două uragane. Simțea contradicția dar era fericit, cum adesea i se întâmpla
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să-și recunoască minciunile. Își schimbă mereu expresia, se eschivează, acuză, se zbuciumă chinuit de contradicții; cum e cu putință să stabilim dacă într-adevăr a căzut la sânul celei ce domnește peste infern și-i roade facultățile de a cugeta? Au votat în unanimitate și au hotărât să-l supună supliciului menit să-l facă să spună adevărul. A fost întemnițat la izolare într-o subterană zisă a crocodilului, un soi de gropniță înlăuntrul căreia, de sus, temnicerii chitiți să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
al statuilor ar fi cam același cu al nostru. Petrache privi cerul. Era limpede și înghețat, ca apa pe piatră. Și stelele începuseră să scapere. — Să nu te miri dacă Judecata de Apoi a statuilor n-o să vină mai degrabă, cugetă, mai departe, Fandarac, regretând, în sinea lui, că discuția asta n-avusese loc în bodegă, să-l pună pe Șofronică pe jar. La urma urmelor, ce sunt statuile dacă nu tot un fel de morți, dar neîngropați ? Așa că, atunci când or
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tortură în mâinile lor. Nu era de ajuns că ne terorizau, ne torturau cu ajutorul unora dintr-ai noștri. Ne torturau chiar cu părți ale trupului nostru care chinuiau alte părți ale aceluiași trup.“ — Ceva nu e în regulă cu mine... cugetă Filip, rotind paharul în mână și privind prin el la tavanul luminat. Am devenit ordonat. Îmi găsesc cu ușurință hârtiile pe birou. Ba n-o să mă credeți, pe unele, mai nou, le așez chiar în teancuri, ceea ce pentru mine, altădată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tăie Costică. I-am văzut bine, ce-s chior ? Dar, văzând tresărirea bătrânului, tăcu. Înseamnă că voiau numa’ să ne pună pe fugă... adăugă Coltuc. De ce să se încurce cu unii ca noi... ? — Om fi și noi buni la ceva... cugetă Costică. Tu ești mai nou pe-aici, habar n-ai ce înseamnă să te ducă la secție... — Sunt și ei oameni, insistă Coltuc. — Păi, tocmai că sunt oameni... Cui, pana mea, îi place să spele veceuri și dușumele ? — Nimeni nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie. Nimic nu se obține de-a gata. Ceea ce ne mântuie e al nostru, ceea ce mă bântuie e numai al meu. — Pe mine nu mă bântuie decât frica, cugetă Ologu. Mi-e frică de polițiști, că mă pun să spăl pe jos la secție. Nu de șmotru mi-e frică, da’ îmi iau cârjele și trebuie să mă tărâsc ca o râmă, ba, mai rău, cu balele alea pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunze. Reușise să ajungă până la marginea apei, mâna dreaptă îi atârna în Dunăre până la încheietură. — A fost o întâmplare că l-am întâlnit pe omul ăla, spuse Maca. Puteam să căutăm mult și bine. N-a fost doar o întâmplare, cugetă Tili. El a murit fără ca noi să aflăm. Ne întrebam unul pe altul dacă am primit vreo veste. Până la revoluție asta chiar ne liniștea, dacă n-am auzit nimic însemna că trecuse. Și nu ne scrie, ca să nu ne facă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plânge de milă. Ți-ai fi imaginat vreodată moartea plângând ? Stătea cu ochii larg deschiși, de parcă cineva îl trăgea în sus de sprâncenele groase, țuguiate pe margini. Nu clipea, așa că pomenirea morții căpăta un înțeles straniu. — E și ea femeie, cugetă Maca. Dacă-i e milă e bine. Te mai lasă în pace. Da’ frumoasă căciulă mai ai ! De când ai început să te încalți pe cap ? Trage-ți într-o zi și galoșul peste urechi, să arăți ca un episcop... — Azi-noapte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse totuși, plin de remușcări, părintele. Căpșunică adevărată, uite ce culoare are, parcă e piatra de la inelul episcopului. — Tocmai de-aia e bună câte o afurisenie, când se îngroașă mintea. E de folos, ca lipitorile, când se îngroașă sângele. Popa cugetă câteva clipe, privindu-l cu ochi înghețați. Apoi trase aer în piept și se porni : — Afurisit să fii, pe dinăuntru și pe dinafară ! Dădu drumul aerului, cu un șuierat : Na, c-am zis-o ! — Și nici nu-i destul ! Uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse, câte o lumânare pentru fiecare. Și, când se stinge, mai aprindem câte una. Așa se cuvine, nu, fiule ? — Eu ziceam despre afurisenia în care te gândești la moarte și vorbești cu ea. — De ce să te mai gândești la moarte ? cugetă popa și, într-adevăr, în starea în care era, moartea părea ultimul lucru la care să se gândească. Moartea vine, oricum, pe negândite. Dar se dezmetici și rămase cu paharul la jumătate : Adicătele... cum ? Să afurisești moartea ? — Tot ce nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumea. Rămâi în mine ca să pot deveni și eu vrednic de a rămâne în Tine, să fiu încredințat că Tu ești în mine. Binevoiește, o, Nevăzutule, de-a lua o formă în mine, ca văzând frumusețea Ta cea negrăită, să cuget la ea pururi și să pot uita toate lucrurile văzute. Dăruiește-mi slava pe care ți-a dăruit-o Ție Tatăl, o, Milostive, ca devenind asemănător Ție, din slugă să devin fiu al Tău, să rămân cu Tine acum și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
să-și închipuie că fiindcă o sărutase și-o strânsese în brațe din curiozitate se va desface de Elvira, cu care ducea de atâta timp o luptă comună! Ioanide se simti foarte culpabil de lipsa lui de austeritate. Cauza era, cugeta el, trista împrejurare de a nu găsi în țară o misiune care să-i absoarbă toate puterile în câmpul cerebral. Nu i-a comandat nimeni nici un Palazzo Pitti, nici un Versailles. Era superficial senzual când nu era ocupat, mai mult curios
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strâmbătură îngrozitoare de scepticism, care părea să spună că e o lipsă de seriozitate din partea pacientului să se împotrivească deciziilor naturii. La început Gaittany clătină din cap teatral, exclamă artificios: "Săracul!" și un fel de indignare contra soartei: "Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]