3,235 matches
-
cușca asta mereu deschisă, zice el, și să punem în ea morcovi, varză, lucernă, ca înainte. Poate, o dată, Rilă nu găsește de mâncare prin pădure și vine tot aici. Dacă vreți voi... zice bunicul și zâmbește pe sub mustăți. Seara, înainte de culcare, copiii au dat de mâncare iepurașilor de casă. Dar nici pe Rilă nu l-au uitat. Nu mică le-a fost bucuria când, dimineața, hrana dispăruse din absolut toate cuștile. Mai ales din aceea unde stătuse Rilă și care, acum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în depărtare, unde trec mereu vapoare, cerul e unit cu marea, într-o singură culoare. De te scoli mai dimineață, ce minune îți apare: crezi că soarele răsare drept din mare... Mingea lui de foc, pe seară, parcă pleacă la culcare în adânc străfund de mare. Plaja-i plină de copii. Râs și chiot, mingi, umbrele, găletuși, lopățele și la fiecare pas vezi o pălărie mare și-un costum frumos de baie, un câmp cu floricele: e doamna învățătoare! Zice că
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și ne cunoaștem foarte bine între noi. Rogi, ești rugat, personalul se ajută reciproc. O mare familie. La 24:30 am închis ușile, casa de bilete, am stins tonomatele pentru bilete. Apoi m-am spălat și m-am dus la culcare după ora 1:00. A doua zi, prima tură se trezește la 4:30, iar următoarea tură la 5:30. Primul metrou e în jur de ora 5:00, iar prima grijă dimineața este curățenia. Apoi deschidem ușile de la metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
el. Nu știu dacă mă înțelege, dar tot îi spun lucrurile astea. Dacă nu i le explic eu, nu are de unde să le afle. Când întreabă: «Unde e tati?», iau poza de pe altar și i-o arăt: «Tati!Tati!» Înainte de culcare, ne uităm la poza lui și îi urăm: «Noapte bună!» Mă trece un fior din vârful capului până în vârful picioarelor. Mi se rupe sufletul. Îmi dau lacrimile. Am câteva casete din excursiile de la schi și din luna de miere. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-i cânte la ureche cântecul lui favorit La deal la Anișoara!... Cu o mână își ținea necontenit paharul la gură, cu toate că nu sorbea tot timpul, iar cu cealaltă bătea în masă tactul. Când se lumina de ziuă, pleca la culcare, fără să se mai îngrijească de cei rămași. În lipsa lui totul reintra în ordine. Își iubea pământul cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar fi uitat la carnea de femeie albă, proaspătă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să joace un rol la care nu se pricep. Te dezguști de ei văzîndu-i așa de stângaci. Îi auzi în momentul acela rostind câte o vorbă goală, pe care aveau obiceiul s-o spuie și altădată, la masă sau la culcare, întreabă, și întrebările rămân tot așa de neînsemnate, cer cu stăruință să li se povestească pentru a zecea oară spiritul unui copil al familiei sau descrierea unui eveniment care umple ultima pagină a unui ziar. Mor pentru o veșnicie și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar mă lăsa să fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie, cremă de ghete, pe nasuri, curiozități indiscrete pe sub plăpumi. Se joacă printre paturi. Roll își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
țărănești diferite. Când ne-am găsit acolo, exultam, ne amuzam pe socoteala camerei. Găseam colțuri stil "Louis XIV", "Louis XV" (un scăunaș cu trei picioare) sau "Empire", și ligheanul reprezenta epoca burgheză a lui Louis-Philippe. Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele și citeam singur pe cerdac. Peste trei ore mă întorceam și o găseam încă adormită. O trezeam plimbîndu-mi mâna rece în lungul corpului ei fierbinte. Se alipea somnoroasă de mine, oferindu-se. Citeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adormit cu toții pe câte un colț al patului. Pe la patru dimineața m-am trezit, m-am dus la ponton și am găsit pe Hacik, singur de veghe, tremurând în haina lui subțire. Nu puteam să-l hotărăsc să plece la culcare, cu toate că noi nu mai eram amatori de mers. Dar el a mai rămas să mai aștepte un ceas. A doua zi la opt, când ne-am trezit, corabia abia plecase, se mai vedea o umbră la orizont. - Se poate, spune
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevăr așa de bolnavă? Am întîrziat, toată Cavarna e în întuneric, numai de la fereastra bolnavei vine o lumină slabă, arătând că acolo se petrec ciudățenii. Domnul Axente nu se mai vede în antreu făcând pasiențe, probabil s-a dus la culcare. Roza a dispărut în camera ei. Doamna Axente poate ca a ațipit puțin lângă bolnavă. O iau pe Ioana de braț, o strâng bine, și încet, prin liniște și umbre, fără să mai spunem nici o vorbă ne îndreptăm spre mare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tânăra sa ordonanță. Sebastianus rămase urmărind cele două siluete câtă vreme le mai putu zări în depărtare, până ce se pierdură la orizont, printre șirurile de corturi. îi făcu apoi semn ordonanței sale și o porni către cort. — Să mergem la culcare, Vitalius; așa cum a zis Magister, mâine o să fie o zi grea. 25 Campus Mauriacus. Acela era locul: nimic mai mult decât o răscruce în mijlocul pustiului, unde se ridicau ruinele unui construcții foarte vechi, o stație de poștă, probabil, distrusă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar trebuie să avem omul care să facă totul posibil. Chiar dacă mai sunt luni de zile până la alegeri, trebuie să-l avem pe Craig. Vreau să se facă aranjamentele pentru capturarea lui în termen de o lună. Apoi, chiar înainte de culcare, vorbi scurt, între patru ochi, cu Kay: - Le-ai spus ce te-am rugat eu? Ea încuvință puțin cam țeapăn: - Nu cred că au prea mari speranțe. Ei își dau seama foarte bine că Lesley Craig poate, în decursul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din nou! CAPITOLUL 7 Jefferson Dayles studiase raportul experților în ajunul reinvestirii. Prima parcurgere a sa îl lăsa complet nedumerit. Gândi că mai târziu, după ce îi va trece agitația, îl va citi mai atent. Dar îl luă cu el la culcare și, în miezul nopții, se sculă și citi în grabă, și pe sărite, uimitorul document. În privința celor două așa numite automobile electrice și a numitului aeroplan electric, care ne-au fost prezentate de către agenții dumneavoastră... Un termen mai adecvat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
si 1 Cu sensul de: neschimbate (lat.). gură în amor este fuga. Dar n-o să fugi!... O să-ți inventezi un milion de argumente, unul mai ipocrit decât altul și mai sofistic. Azi-dimineață scutura niște cuverturi la geamul odăii ei de culcare, îmbrăcată cu o polcuță albastră și cu o digrimea 1 pe cap. Ocupația ei pur femeiască și îmbrăcămintea de gospodină îi dădeau un farmec atât de ispititor!... Dar tot ce face mi-i scump, pentru că tot ce face e o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de saltarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită de somnul neîmplinit, părea că aduce cu dânsa ceva din viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu sentimentul unui act prea îndrăzneț. În descumpănirea sufletului se închegă o stare de conștiință mai organizată. Surpriza
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mea exagerată și ridicolă crezusem că am pierdut-o. Odată cu bucuria imensă că va trăi, izbucni, mai arzătoare decât oricând, durerea pasionată, comprimată un moment de compătimire și de spaimă și pe care acum o înăsprea insomnia, odaia ei de culcare, toaleta ei de intimitate, înfățișarea ei pasivă și senzația, abia acum conștientă, a corpului ei palpat în ziua trecută. Senzațiile, care ieri erau simple semne informative pentru medic, astăzi, rememorate, erau percepute de omul înnebunit de ființa ei. Pielea ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea, pe jilțul de trestie, pe capătul canapelei din odaia de primire, cu fiorul că ocup în spațiu locurile pe care le umpluse ea cu ființa ei. Apoi, conștient de îndrăzneala mea irespectuoasă, m-am dus în camera ei de culcare. Aș fi vrut să stau un moment pe patul ei, dar mi s-a părut că aș comite un abuz grosolan. (O, filozofule al "materiei și forței"!) În aer plutea încă - ori era o iluzie? - parfumul ei, pe care l-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi se părea că-mi dă drepturi noi, că o făcusepuțin a mea"; - își așează, acasă, pardesiul, cusut de Adela, pe piept și pe față; - după ce Adela pleacă din stațiune, merge la locuința ei, acumgoală, neatrăgătoare, intră în camera de culcare cu intenția de a sta pe patul ei și i se pare că ar comite "un act grosolan". Complexul nepotrivirii, al ridicolului situației. Emil Codrescu se teme de a se da în spectacol, de a fi văzut în lume într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
povestirea ta. Dar nu-i așa. Pur și simplu îmi caut gândurile. Mi-am zis că fleacurile astea or să mă ajute să mă adun. Afară s-a luminat de zi și eu zac aici de când te-ai dus la culcare. Ce fericire să fiu primul tău cititor! Și ar fi o fericire și mai mare dacă n-aș ști că tu pui mai mult preț pe părerea mea decât pe a ta. Nu mi se pare drept să te bizui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o să-i dau zor, s-ar putea să reușesc a-ți spune ceea ce, probabil, am dorit de ani de zile să-ți spun. Știi singur, cred, că povestirea asta e plină de mari salturi. Sărituri. Când te-ai dus la culcare, m-am gândit un timp că ar trebui să trezesc pe toată lumea din casă și să dăm o petrecere în cinstea minunatului nostru frate săltăreț. Ce sunt eu, de nu i-am trezit pe toți? Aș dori să știu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dramatic și, în clipa asta, impulsul meu cel mai arzător ar fi să-i fac cititorului promisiuni astrale pentru rendez-vous-ul nostru de mâine seară. Dar cred că, dacă sunt deștept, o să mă spăl pe dinți și o să mă duc la culcare. Dacă lungul Memoriu al fratelui meu a fost obositor pentru cititor, pentru mine, nu mă pot opri să adaug, a fost efectiv epuizant să-l bat la mașină pentru a-l oferi prietenilor mei. În clipa de față îmi înfășor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ar trebui să abordez - Dumnezeule, să abordez - detaliile sinuciderii lui și, în ritmul în care înaintez, nu voi fi pregătit pentru așa ceva încă mulți ani de acum încolo.) Totuși, o să vă mai spun un lucru înainte de a mă duce la culcare, ceea ce mi se pare o acțiune foarte pertinentă. Și v-aș fi îndatorat dacă v-ați strădui să nu considerați cele ce am să vă spun drept un gând întârziat. Pot să vă ofer un motiv perfect verificabil care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
baltă întregul proiect. N-am să mai adaug nimic, dar mă bucur că această chestiune a ieșit la iveală. E adevărul adevărat. Vă rog nu vă rezumați să-l vedeți; încercați să-l simțiți. Până la urmă nu mă duc la culcare. Cineva de pe aici mi-a ucis somnul. Bine a făcut! O voce stridentă, neplăcută (nu a vreunui cititor): „Ai spus că o să ne povestești cum arăta fratele tău. N-avem nevoie de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dacă nu cred că urechile lui S. țin de dinastia Tang. Eu unul le-aș socoti și mai timpurii. Mă duc să mă bag în pat. Poate că întâi o să trag o dușcă, în bibliotecă, cu colonelul Anstruther, pe urmă culcarea. De ce oare mă obosește atâta ceea ce fac? Mâinile îmi sunt transpirate, intestinele mi se revoltă. Personajul integrat încă nu e acasă. Cu excepția ochilor, și poate (spun poate) a nasului, sunt tentat să trec peste restul feței lui, și la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vor preface, se vor maturiza, într-o minciună. O minciună artistică și, uneori, încântătoare, dar o minciună. Simt că trebuie să mai rămân treaz măcar o oră, sau așa ceva. Gardian! Ai grijă ca omul ăsta să nu se ducă la culcare! Seymour avea multe trăsături care nu arătau câtuși de puțin ca niște gargui. Mâinile lui, de exemplu, erau foarte fine. Ezit să spun frumoase, pentru că nu vreau să ajung la expresia detestabilă „mâini frumoase“. Palmele îi erau late, mușchiul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]