6,333 matches
-
ține în mână o nuia cu care-i amenință pe micuții care nu au dat ascultare părinților. Copiii din Italia așază pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-și notează dorințele, promițându-i lui Moș Nicolae că vor fi cuminți în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiția numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriți). Tinerele fete care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita primesc daruri în
Moș Nicolae, tradiții și obiceiuri. Ascultă un colind by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57799_a_59124]
-
tîrziu Sadoveanu. După experiența unică a singurătății, revenirea în lume se produce rapid și banal, în ultimul capitol al cărții (La Tazlău ): naratorul se întoarce fără nici un entuziasm acasă, la Piatra Neamț, adică acolo de unde voise de fapt să fugă. Încheierea cuminte a povestirii, regăsirea locului familiar și uzat, seamănă mai degrabă a constat de înfrîngere: experiența evadării și a căutării absolutului sub forma întîlnirii cu natura primordială are aerul de a se fi terminat printr-un eșec. Singura carte a lui
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
în favoarea unei simplități transparente a purei vibrații lirice. Cu o specioasă conștiinciozitate, Ioan Moldovan își asumă un program de viață burghez: „Beau apă mă culc la loc merg înainte / Nu mă mai doare nici unicul dinte / Sunt teafăr și foarte cuminte” (Beau apă, mă culc). Deși sub crusta acestei existențe standard se percepe neantul: „Ah gustul de ghips al zilei și-al nopții / Încă-l mai pot înghiți / Doar că mă fac a nu ști” (ibidem). Însă poetul preferă a afecta
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
în virtutea clasicității epuizate a temelor, ci în maniera de scris a autorului, limba lui Creția avînd un sunet aparte, de delicatețe calofilă, care atrage mai mult decît ideile pe care le exprimă. În schimb, ideile sunt previzibile și cu totul cuminți, dată fiind matca moralizatoare a cărții: cînd scrii minieseuri pe teme etice, riscul de a sta sub un canon convenabil dictat de moda epocii e foarte mare, drept care volumul aduce cu o analectă în paginile căreia au fost adunate trăsăturile
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
G. Dimisianu este, în același timp, și o emblemă a bunuluisimț. Gh. Grigurcu observă că această formulă critică e rodul unui paradox: „Critica lui Gabriel Dimisianu ni se pare a înfățișa un paradox: pe de o parte, e sobră, calmă, «cuminte», pe de alta, emană o indenegabilă autoritate. Întrupare a echilibrului, a unei anume «imparțialități» (are alura unui arbitraj inteligent), ea nu e totuși «diplomatică», așa cum apare la nu puțini confrați, adică nu prezintă acea dexteritate vicleană a încercării de-a
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
La început, Tinu s-a lăsat în voia bucuriei de-a fi liber. Curînd însă i-a venit scadența de plată: ordinul de încorporare. Și-abia atunci am aflat și noi că a fost eliberat condiționat, că promisese să meargă cuminte la armată. A venit la noi, înfricat, și-n fața groazei mele nemăsurate, P. i-a rezolvat, cu eficiența lui de domn, problema: la încorporare, fratele meu, tapetat cu certificate și internări, a fost respins ca inapt medical și trimis
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
nu” a fost adresat în primul rând naționalismului responsabil pentru crimele după care, zicea Adorno în parafrază, nu se mai poate scrie poezie. Cu alte cuvinte, esteticul e mort dacă apărăm viața. Opiniile criticilor despre poeziile lui Tzara stau îngrădite cuminte în țarcul estetic și textual unde se adăpostesc oile seara. Când scrii despre Tzara că „nu i-am negat și nu-i neg alte calități, inclusiv aceea de excepțional funcționar la ghișeul de public relation al propriei imagini. Ceea ce dovedește
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
e cu neputință să ți-l închipui agresiv sau în toane proaste, cu atît mai puțin izbucnind într-o criză nervoasă. Nimic pe lume nu-i poate trezi surescitări sau paroxisme. Pare reglat la scara moderației și la calapodul trăirilor cuminți. Un intelectual excelînd în finețe, nu în intensitate. De aici tonul calm, de o monotonie înceată, care îi pătrunde cuvintele și îi anticipează frazele. Netrecînd prin rupturi de nivel afectiv, scrisul său e în fidelitate cu timbrul: neted și nespectaculos
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
ele destule poezii. (Ce vreau să subliniez e că n-are importanță câte, că antologia nu face discriminări cantitative. Gustul nu e nici forțat, nici frustrat.) Așa cum am descris-o până acum, antologia se arată a fi una corectă și cuminte. Adică lipsită de erori și de surprize. N-aș vrea să se înțeleagă asta. Fiindcă provocări există. Prima are în vedere uimitoarea diversitate de poetici. (Care decurge tocmai din severitatea selecției. Cu rare excepții, nu există, în volumul acesta, poeme
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
de el ca o lume a valorilor circulante. De altfel, în concepția sa sociologică, întreaga viață colectivă se găsește sub stăpînirea voinței de valoare și poate fi privită ca un continuu, inevitabil și indispensabil tropism axiologic.” (p. 39) Clișeele acestea cuminți sînt debitate de un exeget care își dă seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
literaturii române. Unele dintre ele au fost vii, susținute de gesturi energice, altele au fost citite, bine documentate și închegate, unele au adus perspective noi, altele au încercat să facă asta, unele au destins, altele au încrâncenat, unele au fost cuminți, altele revoluționare, unele neclare, altele foarte subtile. Premianții ediției a VII-a a Colocviului Național Universitar de Literatură Română Contemporană din Brașov sunt: la Secțiunea Cornel Ungureanu, Premiul I - Cristina Țolescu, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și Alexandra Roxana
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
mătușă și te îndrăgostești de-un evreu? Cam așa s-ar putea rezuma, într-o frază, romanul franțuzoaicei Catherine Cusset, Un viitor strălucit, apărut în original în 2008 și în traducere românească doi ani mai târziu. Nunuș este o fetiță cuminte, îngrozită să nu lase urme de noroi pe covorul din sufrageria lui tanti Iulia, care s-ar supăra și ar țipa la ea. A pățit-o o dată și n-ar vrea să mai repete experiența. Stă cu tanti Iulia și
În căutarea fericirii by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5066_a_6391]
-
nu e indignarea, ci un imens complex de vinovăție, care parcă a crescut odată cu posesorul lui. Să ne amintim câteva dintre motivele generatoare de vinovăție, acumulate de sărmanul nostru Alex în decurs de treizeci și ceva de ani: e prea cuminte, prea silitor, prea dornic să facă pe plac; ar putea fi și mai cuminte, și mai silitor, și mai dornic să facă pe plac; se masturbează (trage de șlong cum alții trag din țigară, pofta poate să-l prindă oriunde
Arta de a te simți vinovat by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5493_a_6818]
-
posesorul lui. Să ne amintim câteva dintre motivele generatoare de vinovăție, acumulate de sărmanul nostru Alex în decurs de treizeci și ceva de ani: e prea cuminte, prea silitor, prea dornic să facă pe plac; ar putea fi și mai cuminte, și mai silitor, și mai dornic să facă pe plac; se masturbează (trage de șlong cum alții trag din țigară, pofta poate să-l prindă oriunde s-ar afla și orice ar face, iar dacă se întâmplă să aibă la
Arta de a te simți vinovat by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5493_a_6818]
-
să se scalde în sîngele lui, atingeau subit acest har, umplînd de presciență misterioasă universul. Acolo unde sufletul rîurește în efuziuni de dulce umilință creștină, făpturile înaripate își scutură neîncrederea și teama, Sfîntul Francisc le poate ține o predică, adunate cuminte în jurul jubilației sale, prevenitoare și calmă. Episodul, pe care Giotto l-a nemurit în ciclul picturilor din biserica superioară de la Assisi, aparține definitiv memoriei europene. Dar și mai departe, în arca etiopiană a unor fervori veterotestamentare, ce se revendică de la
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
fiecare dată când ajungea la școală, Iulia îi trimitea un SMS mamei ei, să o anunțe că e bine. Părerea mea este că cineva a răpit-o, a acostat-o și o ține undeva sechestrată (...) Iulia este un copil foarte cuminte, foarte liniștită (...) Comunica în permanență cu noi. Nu era un copil îndrăzneț, să se arunce în aventuri", a declarat mama fetei pentru România TV.
Premieră în România. Celulă de criză în cazul fetei dispărute în București () [Corola-journal/Journalistic/45293_a_46618]
-
interpret este tânărul bas Iustinian Zetea, cu o voce frumoasă, cantabilă, având acea noblețe pe care o impune rolul. Mărturisesc că am avut o reală surpriză în a-l asculta în seara a doua. Walther von der Vogelweide, bardul cel cuminte și întelept, a fost Liviu Indricău, un tânăr tenor care se ridică spectaculos printr- o voce puternică și bine condusă, în cea de-a doua seară l-am ascultat pe Lucian Corchiș, un tenor de o rară sensibilitate și muzicalitate
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
prin „îngroșarea grotescă a derizoriului”. Lipsește această înscenare stilistică extrem de colorată din eseurile dedicate interbelicilor români. Recitit azi, după ce adeziunea lui Eliade la legionarism nu mai constituie un secret pentru nimeni, eseul Felix culpa, apărut în 1992, pare pedant și cuminte. Mai interesantă e, în schimb, urmărirea prieteniei Eliade-Sebastian în Jurnalul celui din urmă, pe fondul ascensiunii extremismului românesc. Ambiguitatea relației dintre cei doi i se pare lui Norman Manea „simbolică pentru tot ce a însemnat teroare și speranță, ambiguitate și
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
dedicație (și chiar o adeziune informală) la Cântec de trecut Akheronul, placheta cu șase ani mai veche aparținându-i lui Dorin Tudoran (ale cărui probleme cu organele de represiune erau deja manifeste în anul de grație 198118). Un volum mai cuminte decât altele, care-i vor urma (de felul unor Pasaj de pietoni din 1979 sau De bună voie, autobiografia mea din 1986), dar, și el, interpretabil. Poeme ca Unde se mai poate călători sau Ce așteptați de la cântecul meu sunt
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
din oglinzi ne pot, la extrem, revolta, realitatea de dincolo de ferestre ne înspăimîntă. Pentru că prin astfel de «ferestre» poți vedea afară, dar poți - cu puțin curaj - să zărești și abisul din tine însuți. Și, de acolo, de undeva, Nenea Anghelache, «cuminte», ne face cu ochiul!”. Dintr-un atare punct de vedere însuși carnavalul, care e un fundal lesne de constatat al creației caragialiene, n-ar constitui decît un ritual cu finalitatea ocultă a exorcizării răului, a anihilării celor șapte păcate fundamentale
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
al aceluiași autor, dna A. O. propune traducerea prin „tovarăș pașnic de pahar”. Aș! Rusul nu s-ar fi mulțumit cu o „restrângere” atât de drastică a amplorii și viziunilor sale, pentru că poetul se referă nu la un biet băutor cuminte, „pașnic”, ci la unul de rang... mondial, universal! Pentru că în acest caz „mirovoi” nu vine de la mir = pace, ci de la „mir” cu sensul de „lume”. Titlul unui poem, ce s-ar traduce „Cântecel de victorie”, A. O. îl abate de la
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
l-a pus să semneze ca martor, precizând că nu mai știe dacă i-a spus ce este acel act. În ultimul său cuvânt, Becali le-a mărturisit judecătorilor că au reușit să-l sperie, că s-a făcut "băiat cuminte" și că România are de pierdut odată cu încarcerarea sa.
Gigi Becali, condamnat la trei ani cu executare în dosarul "Valiza" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37131_a_38456]
-
Răutatea e la fel de hrănitoare ca și bunătatea, oamenii care triumfă în rău se simt la fel de împliniți ca și cei buni”, „este puternic acela care se învață pe sine însuși”, „Așteptarea e ca un animal mic, nici domestic, nici sălbatic, când cuminte și adormit, când rău și dezlănțuit, care merge înaintea rațiunii și a gândurilor liniștitoare”. Unele afirmații aparțin Alisei, o mică vrăjitoare, sora ei de suflet. Dar și așa, Alisa are 13 ani... În Kinderland, Liliana Corobca adună curiozitățile unui copil
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
și de rău care, în spațiile politicului, vor face tot mai mult loc manifestărilor extreme, promotorilor de soluții radicale, crezute clarificatoare. Trebuia decis: așa sau altfel. Vladimir Streinu constata cu îngrijorare, din chiar inima lucrurilor, acest curs: „...oamenii unei politici cuminți par să nu mai existe. Peste tot bate un vânt de radicalism, cum se spune cu numele cărturăresc smintelii publice. Dreapta sau stânga. Fără nuanțe. Fără disocieri. Inteligența, în tendința ei constitutivă de a discrimina, de a introduce admirabilul «distinguo
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
pentru indivizi. Conservatorii sau liberalii au izbutit, când au izbutit, numai plasându-se la centru. În ce privește națiunea, statul, lucrurile nu pot fi văzute decât la fel. „Politica de centru - va scrie concluziv autorul Radiografiilor politice - este însăși tradiția acestei țări cuminți și cine o combate - combate însăși istoria noastră politică”. Susținător, alături de Camil Petrescu, al „statului noocratic”, în care intelectualitatea ar fi să joace rolul primordial, Vladimir Streinu îl elogiază în mai multe rânduri, în Radiografii politice, pe Regele Carol al
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]