1,302 matches
-
indigestie și ar trebui ca să zic așa să-l dea înapoi. În stările de la noi nu problema provinciilor creiază greutăți, nici problema minorităților. Ci poporul nu e încă ridicat economicește și cetățenește și, mai ales, pătura conducătoare urmează a păstra cusururile trecutului: ușurința și lipsa de caracter. Datorită ușurinței și lipsei de caracter, nici economia noastră internă n-a fost orientată așa fel încât bogățiile noastre să fie obiect de organizare și de producție, nici liniștea și siguranța atât de necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în juru-ți acuma? Îți trebuie o ocă de înțelepciune ca să susții un dram de noroc. Mă urăsc unii confrați nu pentrucă le-am făcut rău ci pentrucă am avut succes. Mustră pe ai tăi, ca să se creadă că ești fără cusur. Făgăduiește în grabă sărmanului și uiți imediat numele și existența. N-ai destulă putere ca să judeci bine. Cumpătarea nu e merit al nostru ci al celor care ne-au dat cu viața și echilibrul fizic. Tânguirile lui Ojog cresc în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
simțesc adânc mișcat. Se schimbă lumea!" Aceste vorbe nu sunt sunete sau semne pe hârtie. Când vedem, când pipăim, toate au o altă semnificație și putere. Mă simt pătruns de minunea înfăptuirii apropiate. Ce sens negativ mai pot avea unele cusururi și deficiențe, rămășițe ale lumii vechi? Toate cresc și se impun ca o realitate covârșitoare. După vizitarea palatului cultural al uzinei de tractoare, întorcându-mă spre centrul orașului, am putut vedea destule colțuri încă purtând urmele distrugerii fasciste, căsuțe improvizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea de miazănoapte a țării. Deci dreapta rostire nu va mai îngădui să se vorbească de "dialecte". La congresul evidențiaților în agricultură (toamna 1955) am putut auzi pe Moldoveni (de pildă pe Florica Beraru de la Boroaia) rostind limba literară fără cusur. Că rostirea muntenească e justă știe orice intelectual moldovean. Gramatica uniformizează rostirile. Scriem cu toții "a făcut" și "au venit"; "acesta" și "celalalt". Cu toate rezervele unora dintre noi pentru seară, câine, mâine și pâine pe care le socotim provinciale, oricare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fii de țăran. Satul, de când au intrat și ei Românii, în atelier, prosperă tot mai mult. E un sat de gospodari adevărați. Ca băieți mai subțiați, au o bibliotecă, au un cerc, duc și ei o viață mai deosebită. Au cusurul însă că cer bilanțuri detaliate. Mă doare inima când mă gândesc ce s'a petrecut acolo. Acolo în Pașcani mi-am făcut clasele primare cu un dascăl cu mult mai modest. Între lucrătorii din atelier am colegi cari nu s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajutând ca mișcarea economică să se desăvârșească, să-și ajungă adevăratul ei scop, creând o stare nouă de lucruri, o țară nouă. Primiți, vă rog, domnule Administrator, asigurarea deosebitului meu devotament. Mihail Sadoveanu 1928 [PROTESTUL SOCIETĂȚII SCRIITORILOR ȘI ALTE PAGINI]* Cusurul "amintirilor" (vezi pag. 35 din Premiers Lundis). Se întâmplă operația psihologică cunoscută sub numele de l'esprit de l'escalier. Omul care-și povestește amintirile ajunge să creadă că s-au întâmplat așa lucruri pe care el mai întăiu le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care stă să irumpă la marginea universului ordonat. Gesturile arhetipale ce stau ca punct de referință în raportul cu ființa au ca semnificație rituală „regenerarea lumii și a vieții prin repetarea Cosmogoniei”. Reușita în probe urmărește atingerea formei umane fără cusur, după exemplul Întemeietorilor care au zămislit lumea așa cum o știm, supusă uzurii prin trecere. „Omul nu face decât să repete actul Creației; calendarul său religios comemorează pe durata unui an toate fazele cosmogonice care au avut loc ab origine. De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atacă numai în picaj. * Au și mincinoșii o limită: nu pot face din armăsar țânțar. * Partea cea mai frumoasă a vieții, omul și-o petrece prin somn, când visează cai verzi pe pereți. * În ochii femeilor, toate culorile au un cusur: se asortează foarte greu. * Femei înțelepte sunt destule; dar și bărbați proști. * Între o femeie urâtă și una frumoasă, o aleg pe cea deșteaptă. * Pentru a nu se împuți, peștelui i se taie capul. * Pentru că i s-au tăiat toți
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lui Sorin mi-au venit, cum se spune, ca un duș rece. Luate în parte, mi-a zis el, poeziile mele erau, nu-i vorbă, ireproșabile, dar prea erau fiecare altfel, ca piese în sine nu le putea găsi vreun cusur, dar între ele nu se legau nicicum. Întâi n-am înțeles: nu era normal să fie fiecare altfel, și apoi, de ce să se lege între ele, doar eu le-am vrut nelegate, așa le-am conceput. M-a privit clipind
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru Eminescu a cunoscut un soi de exaltare publică, ceea ce a făcut ca receptarea lui ca poet și ca om, ca individ social să stârnească valuri de declarații adulatoare alături de contestări răutăcioase, chiar violente. "Acest onorat public are un mic cusur spunea doctorul C. Vlad, docent universitar la ora aceea, specialist în boli nervoase, observând fenomenul prin simptomele sale și aceasta de când lumea: când cineva face o operă extraordinară vorbesc de cele de valoarea celei eminesciene lumea din care face parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
portarul, pe contraatac. Știința: Bogdan, Angheluță - Vântu (6 goluri), Chiper (4), Niga (3), Burghel (3), Ivan (2), Amoagdei (2), Matei (2), Ilișescu (1). De la gazde, Stancu a marcat de 11 ori, fiind un exemplu de tenacitate. Arbitrajul a fost fără cusur. Declarații antrenori: Gabi Manea - Știința: În rest, fără comentarii. Mi-a fost rușine că am fost recunoscut ca băcăuan de oficiali ai FRH, care m-au întrebat unde este Știința de altădată. Repet, fără comentarii, dar măcar să știu că actualele
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
să nu meargă măcar unul în plin. În acel moment văzui pe Turcu, palid, cu o față de un cot viind înspre mine. Și el pățise tot așa. Ori suntem fermecați, îmi zise Turcu, ori puștele sau cartușele noastre au un cusur. Examinăm puștile cu toată atențiunea și nu le găsim nici o meteahnă 45. Examinam cartușele, și ce constatăm? Constatăm, spre marea noastră surprindere și indignare, că ploaia de prepeliță în loc sa fie de plumb masiv era de schija găurită, încât încărcătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
c-a scaparat!... Că altfel era să fie vai de el, dacă nu vai de tine. Codreanu nu se supara de glume, dar nici el nu-și cruța prietinii; avea limba ascuțită și se pricepea să lovească pe om la cusur. Toți își istoriseau acum impresiunile, însă nici unul nu mărturisea drept ceea ce-a simțit în așteptarea ursului. Mi-au trebuit și mie 20 de ani, ca să mă hotărăsc a destăinui adevărul. Ne adunasem deci într-o poiană prea frumoasă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lăsându-le să cadă din vârful peniței așa cum le vine lor la socoteală - și dintr-o supărătoare, pentru cititor, predispoziție a mea lirică sau melodramatică, greu de ocolit când scrii despre tine Însuți, despre locurile tale natale și despre bietele cusururi ale oamenilor; ținându-le În frâu doar spre odihna cititorului luat În căruță cu mine prin această odisee vertiginoasă a unei jumătăți de veac, fără să-l Întreb ce-l intere sează cu adevărat și fără să mă mai Întreb
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și agresiv, lansat cu suficiență și temeritate, lucru care place tinerilor, și evocând, fără a le preciza, câteva moduri de viață, altele decât fuse seră ale noastre și realizate de ei În răstimp; apostrofe scrise după un demodat gust aforistic, cusur al epocii, la care aș adăuga ra cila lor profundă, de ordin schematic, simplu enunciativ și profetic; totuși, un document al epocii, dimpreună cu celălalt ma nifest, Ce vrem. Catehism pentru sufletele nehotărâte, apărut concomitent cu Glossa, fără nume pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene, ale prietenilor și neprietenilor, ale colabora torilor săi mai ajunși, mai apropiați sau inferiori; această glumă a lui Bucuța Își avea, poate, originea intimă În nevoia impe rioasă sau capriciul lui de a sparge, din când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
până la o enormă, candidă și quasi-divină inconștiență. Asta o vedem zilnic În ușurința cu care se depravează femeile când se mărită fără pic de dragoste, intră În culcușul unui soț pe care Îl detestă de la Început, Îi suferă apropierea și cusururile nocturne, Îi Însușesc secrețiile conjugale În măruntaiele lor delicate, dar care duc totuși la tăvăleală - avantaj incomparabil pentru aranjamentele vieții și În comparație cu noi, bărbații, care devenim impotenți În fața unei femei care pur și simplu ne displace, fie chiar printr-un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau altul...“ etc. După trăncăneala interminabilă, procesiunea s-a mutat cu cîteva case mai departe și alt personaj Îmbrăcat În negru a apărut la balcon. „Cutare sau cutare a murit, Însă amintirea faptelor lui bune și a integrității sale fără de cusur...“ etc. Și așa mai departe, bietul cutare sau cutare a fost dus pe ultimul său drum În acest fel, urmărit de nemulțumirea sătenilor care la fiecare colț de stradă Își descărcau sufletul, Într-un potop de cuvinte, de povara pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
absolut, demn de milă și de silă, prin autoironia împinsă dincolo de limita de unde oricine ar zice : „Gata ! Pînă aici !“. Dacă Tinuț al lui Verdeș reușește performanța să descrie în timp real o săptămînă din viața lui printr-o oralitate fără cusur, rămînînd mereu acolo, zidit în propria lui subiectivitate (asemenea lui Holden, căci Verdeș e un pur salingerian), Dănuț, în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză de (dacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
însuși, în particular, este mai curând împotriva avortului din considerente morale , ceea ce mi se pare exemplar este că lucrul acesta nu se vede în film : 4, 3, 2 este și din acest punct de vedere de o rectitudine estetică fără cusur, absolut alb ca tonalitate, fără vibratouri partizane... Or, tocmai acest grad zero al scriiturii filmice ceva între Flaubert și Camus, ca să găsesc un echivalent literar cred că a contrariat multă lume, fiecare găsind în film argumente pro sau contra (avortului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sferturi sau din profil, ci îi întorceau spatele, ca și cum s-ar fi aflat într-o cameră cu patru pereți; un leagăn o masca pe Maria; în actul întâi, îmbrăcată în alb, degaja o impresie de prospețime provincială, fermecătoare. Aura fără cusur, într-adevăr o actriță de prim rang, Elvira și ea firească, mișcându-se în voie. Totul foarte bine condus; Mony Ghelerter semnase regia. [...] M. 30/1950 Joi dimineață, 16 februarie [1950] Bucățica asta de hârtie, doar pentru noi două. Lumea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul pardesiului micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis în carapacea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aspru judecat și osândit ca prostia”. Printre altele, Schwarzfeld exemplifică ultima sa afirmație cu două proverbe evreiești : „Prostul e un necaz vecinic” și „La venirea lui Mesia orice beteag se va vindeca, numai prostul nu, căci el nu-și cunoaște cusurul” <endnote id="(110)"/>. În același an, 1882, Mihai Eminescu credea că, dimpotrivă, sub presiunea regimului de segregare și persecuție „sub care trăiau [evreii] În diferitele țări ale Europei, din Evul Mediu Începând și până mai ieri”, s-au creat „multe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
XIX-lea, și folcloristul I.-A. Candrea s-a ocupat de „satirele În care poporul [român] batjocorește În chip așa de hazliu pe țigani, evrei, armeni, unguri, sași, arnăuți și alte atâtea naționalități cărora le găsește la fiecare câte un cusur” <endnote id="(773)"/>. Pe marginea acestui subiect delicat a glosat și Dumitru Drăghicescu În 1907, când a publicat cartea sa Din psichologia poporului român. El a diagnosticat că românii suferă de un complex de superioritate față de unele „popoare mai puțin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uneori subliniat) e centrat mereu pe mijlocul părții ce urmează a fi scrisă. în fine, semnătura, plasată simetric cu acesta, încheie un fel de chenar. Plăcut la privit, textul e de o rară acuratețe. Distribuția lui are o uniformitate fără cusur: cardiogramă de om sănătos. Constant și sigur de-a lungul tuturor vîrstelor, ritmul în care mîna așterne cuvintele îți evocă personalitatea corespondentului: un om moderat, comprehensiv, prevenitor; un om de „consonanțe sufletești”. Analiza lexicului (în care revin cuvinte ca „luminos
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]