85,550 matches
-
un pletos uscățiv are tricou cu Limp Bizkit. Și un puști - unul cu niște marțieni scârboși. Cică „We are not alone“. Indienii se vopseau pe față, noi purtăm tricourile astea. Au ceva ofensiv, ceva războinic. Orice tricou este o mască. Cutiile de conserve, plasele. Toate astea sunt scrise. Inscripționate. Și trebuie citite. Afișele. Sfaturile primăriei. Recomandările administratorilor de bloc. „Începând cu data de 20.07.2004 s-a golit instalația de încălzire. Toți proprietarii din cadrul asociației 307 sunt rugați să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Decât aici. Mai bine mor... Dar liber.” - am răspuns eu. Din acea zi nu vorbeam altceva decât de evadare. Încetîncet, am făcut rost de niște încălțări mai bune, de câte o buleandră mai întreagă, de un bidon cazon și o cutie de conserve goală... Într-o zi... pe la prânzul cel mare, eram deja departe de lagăr. Undeva în inima pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tristețea întipărită pe chip. La început am avut câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de conserve. Pe urmă, foamea ne-o încolțit rău de tot. Căutam jâr, alune, mere pădurețe, bureți... Dar ne era frică să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii ruși. De toate acestea am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de conserve. Pe urmă, foamea ne-o încolțit rău de tot. Căutam jâr, alune, mere pădurețe, bureți... Dar ne era frică să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii ruși. De toate acestea am făcut rost în cele vreo trei săptămâni de pregătire. Făceam foc în vreo râpă adâncă și coceam bureții sau jârul. Unul ședea pe mal, de pază, iar celălalt era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
des la căminul părintesc. Iarna însă când viscolul și gerul împovărau drumul, venea mai rar. Suplinea totuși lipsa ei prin scrisori calde pe care tatăl și mama ei le citeau de câteva ori, apoi le puneau la păstrare într-o cutie de pantofi unde adunau comorile familiei: un ceas de buzunar, dăruit de colegii lui de serviciu la ieșirea lui la pensie, doi cercei de aur purtați la nuntă de Maria ca dar din partea mirelui, niște brățări și scrisorile Simonei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești. La scrisorile scăldate de lacrimi ce porneau către mama și tatăl ei, nu primea nici un răspuns, de parcă ar fi pus aceste misive într-o pubelă, nu în cutia poștală. Mama îi scrise și ea o vreme, rugându-l pe Costache să-i ducă scrisorile la poștă. Acesta i le lua și-i promitea că în drumul său prin oraș se va abate pe la oficiul poștal. Maria n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată, când îl vedeai, puteai să juri imediat că-i proaspăt scos dintr-o cutie. De aceea, ce-i drept, el își făcuse o obișnuință din a se privi în oglindă, și asta doar pentru că îi plăcea ceea ce vedea. Și totul era întemeiat. Întrecea cu mult pe cei mai frumoși reprezentanți ai sexului său. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dracu’ să-i ia pe toți și pe toate! Măcar dacă mi-ar părea rău și aș avea regrete, dar nu am așa ceva. Deloc! Nici acum și nici vreodată eu n am căutat să-mi bag banul suferințelor mele în cutia milei din sufletul celui căruia m-am adresat. N-am nevoie și nici nu-mi trebuie una ca asta! Ce prostie! Am să mă descurc eu și singur! Repet: pot! Nam nevoie nici de mama și nici de oricine altcineva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Îmbărăcați cu piei de animale, prin stepele „dinaintea gândirii”. Azi, neobarbarii umblă, În limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă, pe autăstrăzile „post-gândirii”. Ce-i de făcut? Habar n-am. Știu, doar, că În cutia Pandorei a fost Închisă și speranța. De nu cumva grecii ne-au mințit. Deci, În principiu, n-ar trebui să fiu pesimist. Dimpotrivă, s-ar cuveni să cred că, la un moment dat, „homo videns” se va speria de golul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o excursie prin Împrejurimi ( monumente istorice și mănăstiri). Eu am fost aici! Sunt câțiva ani de atunci. N-am stat decât o jumătate de oră. Am vizitat biserica ridicată de Petru Rareș și am aprins lumânări, uite acolo, În acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea, petalele uscate care umbreau frumusețea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu un saivan, mare și urâtă, curtea este curată, ocolim clădirea și intrăm într-un fel de anexe. Joase, dar foarte spațioase, invadate de lumină, strălucesc de curățenie. Un șir de femei se uită la noi cu zâmbete luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello, mă trage rapid după ea, am ajuns într-un grup sanitar. Faianță impecabilă, vase strălucitoare, aparate de uscat, numeroase săpunuri lichide, aparat de uscat părul, aparate de ras împachetate steril, cabine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu a raportat nimănui, porcăria nu ar fi fost înlăturată, l-ar fi nenorocit pe acela care se legăna pe platformă de parcă era beat, s-a gândit pe drum, poate omul are copii, nu el e de vină că închid cutii goale, de vină este cine era de vină, nu voia să răspundă, nu trebuia să răspundă, altfel ar fi trebuit să răspundă și pentru lașitățile lui, știa că colcăie în minciună ca într-o mlaștină, dar mlaștina pentru el era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mii de kilometri, dându-mi senzația de vis dens, ceea ce vedeam nu putea fi real, zburam de o jumătate de oră deasupra orașului și acesta nu se mai termina, eram atât de jos încât distingeam mașinile pe străzi, ca niște cutii de chibrituri, mișunând într-un furnicar de case, suprafețe nesfârșite de oraș, cu pete mov presărate printre case. Atunci am aflat că acele pete mov sunt coroanele geacarandei mov, unul din cei mai spectaculoși arbori australieni, folosiți de australieni până la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau în fața femeii de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină, o rochie de acum un secol, are fața văruită în alb, genele sunt grele de rimel, stă nemișcată lângă unul din stâlpii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ea e un fel de cerșetoare în marele oraș australian, aici în mijlocul bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, unii îi aruncă bănuți în cutia de carton de la poalele piedestalului, mă strâmb din nou la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau să o determin să se miște, să comunice cu mine, aș vrea să o iau de mână și să o duc cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trusa de instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa dispărută, ușa oficiului se deschise și în cadrul ei apăru o pacientă ce purta în mână cutia nichelată : - Domnișoară Ina, ați uitat asta la noi în salon, pe patul meu... - Da, da, acum îmi amintesc. După ce se închise ușa, Ina își reproșa că măcar nu i mulțumise cum s-ar fi cuvenit acelei femei... Apoi încercă să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Dar, după câteva momente, reflectă că nu merită. Într-un oraș mic, era firesc să te întâlnești cu anumiți cunoscuți, chiar și de mai multe ori pe zi. Își cumpără timbre, le lipi pe un plic și depuse scrisoarea în cutia destinată pentru corespondențe externe. Îi scrisese de mai multe ori unui prieten, coleg de facultate, aflat acum undeva printr-o țară africană, mare specialist în probleme de rezistența materialelor. Voia să afle dacă nu are de gând să se întoarcă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Zara încă nu putea renunța. Munca părea simplă, însă de multe ori era de-a dreptul plictisitoare. Reușise să adune enorm de multe fișe; la început le așezase în bibliotecă, apoi prin sertare, ca în cele din urmă să umple cutiile de pantofi. În fiecare seară mai introducea o analiză în cutia albastră, încântat de comoara sa. Avea mereu impresia că nu era suficient, că parcă îi scăpase ceva, și atunci căuta alte articole prin tot felul de jurnale literare. Materialul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ori era de-a dreptul plictisitoare. Reușise să adune enorm de multe fișe; la început le așezase în bibliotecă, apoi prin sertare, ca în cele din urmă să umple cutiile de pantofi. În fiecare seară mai introducea o analiză în cutia albastră, încântat de comoara sa. Avea mereu impresia că nu era suficient, că parcă îi scăpase ceva, și atunci căuta alte articole prin tot felul de jurnale literare. Materialul critic putea fi grupat în câteva categorii: spațiul și timpul, tipologia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și părul. Ar fi vrut să se privească în oglindă, însă nu se putu întoarce, în spatele său se afla un puști plin de coșuri, mestecând gumă cu toată gura. Dădea din cap în ritmul muzicii din căști, balansând din inerție cutia de carton în care toți bănuiau că se afla pizza. Nici unul nu încerca să-l privească pe celălalt, erau niște străini fără istorie sau identitate, genul de oameni cu care te întâlnești o dată în viață și atunci în locuri total
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bună! - In nici un caz! îți cumpărăm o vioară nouă. Vei cânta până o să devină un instrument așa cum ți-l dorești tu, o vioară cântată. La finele lunii, o vioară de toată frumusețea se afla în dormitorul lui Mihăiță. Dintr-o cutie deschisă, capitonată cu pluș violet, îl privea un instrument de o frumusețe rară. Când se apropie de obiectul atât de dorit, chipul său se oglindi vesel în lemnul strălucitor al viorii. Stătu o clipă în cumpănă. Aproape că îi era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]