2,824 matches
-
în Iisus Hristos. Și în același timp mă întreb, dacă a înviat cu adevărat și în mine, dacă eu am murit odată cu El păcatului și am înviat odată cu El virtuții, faptei celei bune. Și nu știu ce să răspund și atunci mă cutremur căci mi-e teamă că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346318_a_347647]
-
din nou cu spuma valurilor. M-au dat afară după ce le-am cumpărat un creion și o foaie, busola mea. Dispar încet toate slovele tipărite în minte și încep să văd firimiturile de praf întinse la soare pe gunoaie...mă cutremur. Parcă fiecare om, un cerșetor. Pe fețele lor a fost scrisă pentru prima dată implorarea. Ei stau doar în canalele cotidianului, vânduți efemerului, contopiți și supți de smoală, caută iubirea în material. Material pe care îl trag după ei, cu
FEBRUARIE 27, OLIMPIADA de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346425_a_347754]
-
Tu privești răsăritul, Eternul răsărit al marilor iubiri. Atunci, Tu - polul meu opus Apleacă-ți fruntea să te binecuvântez și întoarce-te în țărână. Eu - sunt raza rece a conștiinței tale. RAMURA Sunt ca o frunză La fiecare adiere mă cutremur și mă închin zenitului. Toamna sunt o fată blondă rămasă în urma pașilor tăi... Pierdută în lacrimi încet mă mistui. Apoi renasc cu o nouă dragoste pe chip E primăvară! E primăvara sufletului meu. ÎN GÂND Hoinăresc... Sunt iar singură! Uneori
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
Uneltirea va fi mereu mestecată pe furiș, valurile ei te pot îneca și-ți pot arăta realitatea dură a vieții, pe care poate refuzi s-o accepți. Și-o să privești descurajat de multe ori partea malefică din om, te vei cutremura când vise frumoase se destramă datorită dezechilibrului unor persoane. Și poate că tocmai ochii tăi vor zări uneltirile murdare ale unora și vei dori să strigi, să curățești, să schimbi... Cu siguranță, nu trebuie să te simți vinovat că valorile
INTRIGA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348290_a_349619]
-
la doi pași de marginea șanțului, de unde din ceva motiv misterios a fost dus înapoi la barăci; că a fost dus din nou cu coloana victimelor la doi pași de marginea șanțului etc.; că luni de zile pământul s-a cutremurat și coloane de sânge evreiesc țâșneau din sol la Babi Yar, în Ucraina; că la Buchemvald erau uciși în fiecare zi 10.000 de evrei, și el era totdeauna printre ultima sută la poarta morții, dar întotdeauna era cruțat din
DOSARELE SECRETE AL ISTORIEI ROMANIEI CAP. 10 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348258_a_349587]
-
întâlnit totuși. - Și dacă am apucat pe un drum greșit, ce pot să mai fac? - Dă-te în mâinile lor, ale celor care te caută. - Mă vor osândi la moarte. - Voi veni Eu și-ți voi lua locul. M-am cutremurat când am citit, pentru tragismul și simplitatea acestor cuvinte. El, Mântuitorul, a murit și pentru Baraba căruia i-a luat locul pe cruce, dar și pentru fiecare dintre noi care ne dăm seama de căderile noastre zilnice, dar nu vrem
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
plătească, să... Telefonul o trezește din beția gândurilor demente: ''- Aura?''... Răspunde ca în vis, că ea este la telefon. În nări, visul simte mirosul de carne arsă, iar retina păstrează imagini de coșmar: cele două schelete... Telefonul o dezmeticeșe. Se cutremură de bucurie că... nu s-a întâmplat nimic... Că încă nu s-a întâmplat nimic... E bine, pentru că are timp să pună totul la punct! Vocea din aparat zice ceva despre un accident. Accident?! ''....frâne... zob a făcut-o...înțelegi
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
p. 27), dar poate fi și o invitație la solemnitate: „niciodată nu luăm moartea în serios/ fiorul acela ce trece prin șira spinării/ ca o cădere în gol în propriul vis/ în clipa aceea când atingem pământul/ și totul se cutremură/ chiar și pământul dinăuntru”(Niciodată nu luăm moartea în serios, p.38); nu arareori moartea este scena jocurilor de-a viața: „moartea îmi imită dragostea/ cu un frison/ pleoapele îmi imită viața/ cu o clipire”(Abandonat, p.46), dar moartea
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
prezint pe Simina prietena lui Lică băiatul meu, ea a venit aici cu bunica ei numai să ne vadă și se întoarce acasă. Să-i spunem toți odată: „Bine ai venit Simina!”... și toți au strigat odată de s-a cutremurat pădurea: - Bine ai venit Simina! Ecoul a răspuns de câteva ori: „Bine ai venit Simina!” apoi fiecare și-a văzut de treabă. Īn mijlocul poienii era un maldăr uriaș de lemne și crăci uscate. Unul dintre cei bătrâni a aprins
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
am avut lângă mine pe Gelu Gheorghiu, căruia nu i se putea reproșa nimic. Într-un moment de neatenție a celor din comitet și a celor de pe prici, Gelu mi-a strâns mâna și, cu o voce care m-a cutremurat mi-a zis: ‹‹Fii tare, frate!›› Dacă nu i-aș fi simțit mâna aș fi crezut că glasul venea de pe altă lume. El încă mai trăia momentul când fusesem pus să-l zdrobesc și nu o făcusem. Gestul meu față de
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
mină, în galeriile întunecate care ne deveniseră prietene, toată mina a început să răsune de colindele pe care le cântam. Mai ales vocile preoților, printre care a lui popa Scai, sau basul extraordinar al unui legionar ardelean, pe nume Ciumău, cutremurau galeriile. Când am ieșit din corfe la orizontul 200 unde lucram noi, din cerime, atârna o creangă de brad, împodobită cu panglici colorate. O puseseră acolo artificierii civili. Pe măsură ce corfele descărcau deținuți, creștea numărul vocilor, din corul condus de popa
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
la cotitură câteodată găsesc cuvintele moarte zac amețite prin timp sau îngropate de vreme în miez de noapte mă-nfășor în ele ascultând frunzișul lor cum mișună prin vis dealuri de cuvinte dealuri de morminte silabe dincolo de moarte chipul meu cutremurând. joi, 14 martie 2013 Referință Bibliografică: vreau să scriu... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 804, Anul III, 14 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
lungi dezbateri... viciate de concepțiile, de interesele ori de atitudinile diferitelor culori politice aflate permanent într-o „luptă” oarbă pentru putere ori doar pentru a orbi populația majoritară în fața căreia ei, aleșii, sunt, toți, o apă și-un pământ... Mă cutremur numai la gândul de a enumera viciile pe care le știu pe lumea asta. Și nici nu cred că le cunosc pe toate. Că dacă ar fi să mi se aplice taxă pentru ele, ori sunt insolvabil ori sunt falimentar
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
atenție diabolică de responsabili anume ai unor instituții ale statului, poate că doar pentru a verifica numărătoarea oamenilor de presă și televiziune, este plină de vicii. Cel mai periculos viciu, acela care are darul de mări mulțimea și de a cutremura guverne, se pare că este „viciul universității”! Ei, nu în sensul că merge mulțimea la facultate. Nu are ea bani pentru așa ceva. Nu ajunge toată mulțimea să se transforme în intelectuali, că nu sunt nici aceștia agreați oriunde și de
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
din tot ce știm și-n veci n-om ști (cu toate că-ntâmplarea-i una cu tainicul efort de-a fi), ci părți perfect articulate într-un gigantic plan divin sunt cele vii și cele moarte, precum și-acelea care vin... Cutremurat de măreția sublimului fără hotar, am înțeles cam care-i baiul cu-al omului perfid calvar, un paradox de patimi zămislit, ce liniștea i-o ciugulește - el, vierme pe acest pământ, buricul lumii se dorește! Dar mai știam că din
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
din nou/ unde ne-am iubit astă vară/ cu mîinile împletite/ topind șerpi între degete (iar o trimitere discretă, la „Thalasa” lui Macedonski!)/ și sorbind seceta/ odată cu nisipul clepsidrei// Trupurile încă puteau să mai strige/ atît de puternic/ încît să cutremure cerul// dar noi am tăcut“. „degetele ei lungi/ ca o jerbă albă de crizanteme” (Pe plajă”). Și acuma un „Avertisment”! - „poligonul de tragere/ unde se sălbăticesc stelele/ și se fac păsări de pradă”! Găsim mai încolo și „livada cu vișini
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
Autorului Beatitudine Binecuvântate, eterne anotimpuri! Sinteze miraculoase de culori Lire izbăvitoare de suspinuri Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345401_a_346730]
-
dădu un pas în spate și se lovi cu capul de perete. Pe dată vedenia dispăru. Rămase ca o stană de piatră nepricepând ce se întâmplase cu el. „Oare diavolul mi-a influențat mintea și am luat-o razna?” Se cutremură și se rezemă de zid ca să nu se prăbușească la podea. Oare fusese o vedenie sau diavolul i-a luat mințile și se afla la un pas de nebunie? După câteva minute își mai reveni și se întoarse cu fața
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
în rafale. - Sper că ai auzit de jocul galbenilor? Dar atenție că banul e ochiul meu! Adevărata surpriză abia acum începe! - Și rolul meu care este în povestea asta? - Să fi părtaș cu mine, ca un frate! - Sunt pierdut! - se cutremură Ștefan. - Ha, ha, ha! N-ai scăpare! Mă vei urma orbește! Viața ta este în mâinile mele! Ha, ha, ha! Urmează-mă! Ștefan rămase pironit locului. - Hai odată! - și cu gheara îl prinse de guler și-l trase după el
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
stârni în van furtuna Dacă marea ne e calmă Că bunelul și cu buna Ți-ar mai da și azi o palmă Iar palinka nu e scotch: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci Tu nu vezi cum bate vântul Se cutremură pământul Când iei taurul de coarne Grojă să nu te răstoasrne Poate poci, poate nu poci: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci! Referință Bibliografică: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci! Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul
MĂ’, CU NEAMŢU’ NU TI JOCI! de ION UNTARU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376924_a_378253]
-
vechiul mister. Din valurile ceții Acum, tu mă ridici Și inima-mi pulsează, În clipele de-aici. Și nu mă-ndur să-ți sorb Aprins de patimi grele, O lacrimă ce cade, În focul firii mele. Nu vreau să te cutremur Nici focu’ să ți-l iau, Dar lasă-mă o clipă Alăturea să-ți stau! Tu, stea prea minunată Și Lună între stele Coboară-te prin vise! În gandurile mele. Referință Bibliografică: DIMINEȚI ANCESTRALE / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIMINEȚI ANCESTRALE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377019_a_378348]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Mă duce gândul la vioară, la cântul cel zicea atunci... Ți-aduci aminte ...într-o seară, romanță dulce...vorbe dulci... Ți-aduci aminte cum pe vremuri eram noi fericiți în doi...? Și-n amintire mă cutremuri, când gândul fuge înapoi . O, și ce dor mi-era de tine, când de-un minut ne despărțeam... Ardeam în flăcări---ce minune ! ...cum stam la geam de te-așteptam ... Odat' , demult, eu, la fereastră, ascunsă după finul voal, catandu-te în
DOAR AMINTIRI ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377820_a_379149]
-
avură ocazia să vadă câteva înregistrări video cu azilanții, presupusele victime ale bătrânei, urmate de confirmarea dispariției acestora. Și, dacă n-ar fi fost cu toții atât de încrâncenați să obțină aducerea definitivă în fața justiției a îngrijitoarei, poate s-ar fi cutremurat de imaginile aruncate cu deosebită cruzime de videoproiector. Primul dintre ei - un tânăr de vreo 18 ani - zăcea bine înfășurat în cămașa de forță, aruncat pe o saltea în colțul camerei sale. Explicațiile îl înfățișaseră ca pe unul ahtiat să
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
contur”, ceea ce sporește considerabil starea de nefericire. Dar, cum toate acestea se încadrează în firesc, “E inuman, dar foarte omenesc”, trebuie să admitem dependența de convențiile lumești. Toate lamentațiile ocazionate de pierderea cumplită capătă consistență, dar nu mișcă și nu cutremură decât persoana în cauză, pierzătorul. De mult nu ne mai mișcă pierderea cuiva drag, fiindcă o trecem automat în categoria legilor firii. Eugen Dorcescu vrea să contrazică acest lucru cu toate argumentele și mijloacele artistice necăutate, dar smulse din carnea
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
sa, dar își reproșa că nu făcuse ceva special pentru cantemiriștii lui dragi, cu care simțise alături chemarea spre învățătură, spre teribilismul adolescentin, spre afirmarea ego-ului, spre liber cuget și liberă faptă, spre... Când rostise în gând numele cantemiriști, se cutremurase de emoție! Fire introvertită de felul său, nu-și dezvăluia prin absolut nimic trăirile în fața cuiva, Doamne ferește! Nici sinelui, dar, uneori... Cu manifestările sale sobre și raționale erau familiarizați partenerii de afaceri, chiar și prietenii nou făcuți în diasporă. Avusese
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]