1,517 matches
-
plecăm. Și iată că și acest ministru al apărării, și noi, care Îl atacăm zi de zi În ziare, cu toții am uitat și ne-am stins deja. Suntem cu toții ca niște suflete moarte. Oriunde ne ducem, lăsăm În urma noastră o dâră de cuvinte neînsuflețite, de la care e foarte scurt drumul până la trupurile neînsuflețite ale copiilor arabi, uciși zilnic În Teritorii. Și e foarte scurt drumul și până la faptul că un om ca mine pur și simplu șterge fără să gândească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ale școlii, încât până și mersul însuși părea de lemn. Spre deosebire de ghetele cu ținte, mai aveau și avantajul să lase pe ghețușuri - limbi de gheață pe sub șirurile de ferestre ale școlii, pe care se dădeau băieții cu brațele desfăcute - niște dâre a căror lungime nu putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gâtului și Hans Saner își întinse buzele, deschizând gura larg și arătându-și dinții cu dezinvoltură. Cu o seriozitate acompaniată de un gest ce exprima regretul, spuse: Oricum trebuie să-ți folosești banii. W., care mergea alături de el, privea înainte dâra lăsată de roți pe drum, pietrele în pământul umed. Își trase în sus fermoarul vindiacului și-și plimbă privirea peste podiș. Suprafețe de chiciură se vedeau în umbra lizierei de pădure, mărginite milimetric de pășuni și de câmpuri, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și ghete îmblănite, simțind încă pe față o arsură ușoară de soare și vânt. În amurgul timpuriu, lumina din galantarele magazinelor de sport, ale cofetăriilor, ale buticurilor cu bijuterii sau suvenire cădea pe carosabil, unde tălpile săniilor cu cai trasau dâre paralele. Și ferestrele de la Grand Hotel se umpleau de o lumină albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
genunchiul drept al pantalonilor bufanți își legase un prosop. Pe fața lui stăruia o liniște grea - și arăta de parcă ar fi atins în viață tot ce-și propusese, tot ce era de atins. Trax rupea cu dinții lui de oțel dâre întunecate în zăpadă, uruia, scotea nori de fum, îi împrăștia în aer, împingea zăpada amestecată cu pământ și iarbă, făcea un mușuroi. Casa țărănească în care erau amenajate birourile tremura prin perdelele croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-mi fac o listă în cap. — Deci spune-mi tot! Maria venise după mine în bucătăria imaculată unde eu m-am mirat cum a putut Lynn să prepare mai multe feluri de mâncare fără să dezlănțuie haosul meu obișnuit de dâre, pete și stropituri. Am tras-o de lângă ușă ca să nu ne audă nimeni. Nu e nimic de spus. Nu, mint. Am fost la Chessington World of Adventures... Maria își dădu ochii peste cap exasperată. —Jenny, spre deosebire de tine, sunt o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul, care mi-a dres sandalele cu două zile înainte de plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chestia noastră cu pantalonii dumitale?” Și după ce și-a scos izmenuțele, ne-am culcat ca oamenii și ne-am văzut de treabă. De unde să fi știut că plămădim nenorocire?!... Și acum sunt aici la dumneata, mai spuse Zaharia, cu două dâre de spumă, scurgându-se din colțurile buzelor, - ca să-mi ușurez sufletul. Să ne sfătuim ce trebuie să facem de acum încolo. Băiatul n-a murit și mă gândesc că dacă mai trăiește, să fac o danie azilului, ca să avem, baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar lipsită de orice trăsătură spirituală. Intrigat și împins mai mult de o curiozitate stranie, bătui la ușa Albertinei, cu zece minute mai târziu. Coridorul pensiunii era învăluit în întuneric. Toată lumea dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare inexplicabilă. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cam grăbise: Detunăturile se succedaseră unele după altele, și cel mai mare dintre lupi se răsturnă, lovit de gloanțe. În clipa următoare, însă, fiara se ridică și o luă la goană în urma celorlalte, dispărând în întunericul pădurii. Lăsase doar o dâră de sânge pe zăpada netedă, după care porniră țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dinspre docuri, și urcând panta abruptă de pe Mermaid Street. Felinarul cu gaz montat pe zidul de la Garden House, la colțul cu West Street, coborât până la o lucire stinsă În urma restricțiilor impuse iluminatului public, abia dacă se mai vedea, dar o dâră lată de lumină se revărsa peste pietrele pavajului din ușa de la Lamb House, lăsată deschisă de Minnie În graba plecării. — O să plătim amendă din cauza ta, o tachină Burgess. Atragi zeppelinele. — Iartă-mă, Burgess, răspunse Minnie supusă. Eram așa Îngrijorată. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
violuri și crime împotriva femeilor germane în ținutul Gumbinnen îmi ocupau visele cu ochii deschiși din timpul cursurilor teoretice. Peste zi vedeam, pe cerul înghețat și limpede, flotilele de bombardiere inamice. Neabătut, își urmau drumul lor ca un snop de dâre de condens - încotro? De fapt, imaginea era frumoasă. Dar unde rămăseseră avioanele noastre de vânătoare? Încolo, mai era vorba doar de rachetele V1 și V2, ca și de armele-minune așteptate de la o zi la alta. Spre sfârșitul lui februarie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de oțel care-mi tot aluneca pe-o parte. Eu, acționând la ordin. Eu, străduindu-mă plin de zel să îndeplinesc o misiune. Cu toată oboseala, lucrul acesta mi-a reușit, căci, după nu prea mult timp, am văzut pe dâra între timp neagră, înnoptată, a drumului de pădure un punct luminos care, pe măsură ce se apropia, se despărțea în două. După ce am raportat regulamentar „Vehicol motorizat, probabil blindat, în raza vizuală!“, m-am postat în mijlocul drumului ca să fiu ușor de recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trebuie să dezveți radical tutunul de toate acele fire care nu vor să se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin minte în viitor sau poate chiar mâine, ca pedeapsă care ne vrea binele? De asemenea, ca nefumător virtuos, care ar fi renunțat la timp la scrisul obsesiv, aș tuși mai puțin, n-ar trebui să mai scuip flegmă cu dâre cenușii prin ea și, cu un picior stâng lipsit de dureri, aș sta mai bine pe picioare... Să lăsăm asta! Încă nefumător fiind - sau la scurt timp după ce am căzut pradă neîntreruptei plăceri - am învățat, sub supravegherea ursuză a profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rodul călătoriei noastre în Spania din anul precedent, cu titlul Pajiștea mea verde, nu se putea intui că melcul „gol și sensibil“, ridicat la scară monumentală, o lua pe drumul spre o nouă proză; mai târziu el a vrut, cu dâra lui de bale, să măsoare câmpiile politice și să-i scoată din cap progresului visul despre „marele salt“. Dar deocamdată rămâneau sugestii, tatonări și anticipări inconștiente, pentru care nu există nici o explicație. În orice caz, e de presupus că zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a afirmat, ca un nou Adam, credința În limbaj, În vorbele simple și directe, la Îndemâna tuturor. A fost suficient să scrie bască, pentru a exprima acel tipic obiect de Îmbrăcăminte, cu toate conotațiile sale rasiale. E greu să-i urmărești dâra luminoasă. Dacă pentru o clipă zeii ne-ar meni elocvența și talentul lui, am șterge tot ce a fost mai Înainte și ne-am limita să gravăm o singură vorbă nepieritoare: Loomis. O artă abstractă Cu riscul de a răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spuse pilotul, indicându-i cele două vapoare albe, John Hawes la stânga și William Arthur la dreapta. Vom apunta pe Hawes. Elicopterul dădu ocol formației de vapoare, astfel că Norman putu vedea șalupele care se deplasau Între nave, lăsând În urmă dâre mici și albe pe suprafața albastră a apei. — Și toate astea pentru un avion prăbușit? Întrebă el. — Hei, făcu pilotul, rânjind, eu n-am pomenit nimic despre așa ceva! Verificați-vă centura de siguranță, domnule. Suntem gata de apuntare. BARNES Suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lipicioase, spuse Edmunds. Se lipesc de costum. — Rozul ăsta e fantastic, spuse Ted. E ca zăpada În amurg. — Foarte poetic. — Așa mă gândeam și eu. Cu siguranță. — Se lipesc și de vizor, spuse Edmunds. Trebuie să le dezlipesc. Lasă niște dâre murdare... Se Întrerupse brusc, dar respirația i se mai auzea Încă. — Poți s-o vezi? Întrebă Ted. Nu prea bine. E acolo, spre stânga. Prin intercom, Edmunds spuse: — Par a fi calde. Îmi simt mâinile și picioarele fierbinți. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care ceva mic și alb se prelinse pe lângă vizorul său. Inima Îi bătu puternic la gândul că fusese o meduză... dar apoi văzu că era ceva perfect rotund și aproape opac, de mărimea unei mingi de golf. Privi În jur. Dâre subțiri de mucus pluteau În apă. Și multe sfere albe. — Ce sunt astea, Beth? — Ouă. Prin intercom Îi auzea respirația adâncă și rară. — Hai să plecăm de aici, Norman. Te rog! — Încă o secundă. — Nu, Norman. Acum! Prin radio auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul Îngrozitor al metalului crăpat. O văzu pe Fletcher strecurându-se prin peretele despărțitor, apoi pe Tina și În fine pe Barnes, care lăsă În urma lui o dâră de sânge pe metal. Norman nu-l văzu pe Harry, dar Beth se Împletici spre el, ridicând o mână și spunând: „Norman! Norman! Trebuie să...“, pentru ca apoi să se prăbușească peste el. Norman căzu pe covor, sub canapea, alunecând către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apare o nouă artă, e tînără, are doar un secol, ecran, și-n două decenii e făcută țăndări. Ca să nu lăsați totuși orice speranță afară, voi, care intrați aici, În sala de cinema, mergeți mai Încet pentru a putea observa dîra subțire de lumină, e becul plasatoarei, printre rînduri sclipește un șir de regizori licurici, primul merge Spike Lee, din ’89, cu Do the Right Thing tradus Pizzeria lui Sal, urmează Tarantino cu Pulp Fiction și-atît, apoi, schimbîndu-și mereu ordinea, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-a face cu niște bestii absolut demente. Bud se uită În jur. Exley Încă nu-și făcuse apariția. Circa o sută de inși Își luau notițe. Jack Vincennes, Într-un colț, fără carnețel. Thad Green preluă microfonul. — Nu sînt dîre de sînge care să ducă În afară. Speram să găsim urme de pași care să ne ajute la identificare prin eliminare, dar nu am găsit nici una, iar Ray Pinker de la Investigații Speciale spune că analizele de laborator vor dura cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
alimente... Înapoi În restaurantul propriu-zis - Încă sigilat, după trei nopți, pentru reconstituiri. CÎțiva gură-cască Își lipiseră mutrele de fereastră, ca să vadă ce se-ntîmplă Înăuntru. Pinker Îi dădea Înainte: — Între timp bandiții doi și trei strîng victimele patru, cinci și șase. DÎrele de la tîrÎre, care duc pînă la magazie, mîncarea și vasele Împrăștiate pe jos vorbesc de la sine. Poate că nu-l poți vedea, pentru că linoleumul e Închis la culoare, dar sub primele două mese e sînge: Cathcart și Lunceford, care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se afla fiecare după grupa lor de sînge. Cathcart cade lîngă masa unu, Lunceford lîngă masa doi. Acum... Ed i-o tăie scurt. — Ați dat cu praf pe farfurii, pentru confirmarea suplimentară a amprentelor? Pinker Înclină din cap. — Pete și dîre. Și două amprente valabile pe farfuriile de sub masa lui Lunceford. Așa l-am și identificat - aveam un set de amprente de cînd a intrat În LAPD. Cathcart și Susan Lefferts aveau mîinile făcute pulbere și nu aveam cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]