1,546 matches
-
în același timp simple, concise și clare. Un radicalism care îi devenise străin lui Russell. Chiar și mediul intelectual rafinat de la Cambridge, unde Russell se simțea bine, a început în curând să fie perceput de Wittgenstein drept un loc al deșertăciunii și al pierzaniei. Tot mai convins că gânduri importante nu 326 GÂNDITORUL SINGURATIC pot răsări decât în mintea unor oameni ale căror relații cu sine și cu alții sunt libere de orice ambiguitate și compromis, Wittgenstein a decis în toamna
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
toate le înțelege mai repede răul e mai aproape de absolut" (Nupțiile); "Învins de propria ta fire, / de-o infinită bunătate, / Ascunde-te vederii, încă / adormi să se refacă toate" (Thamiras). Se prelungește parcă aici câte ceva din Eminescu, cel din Panorama deșertăciunilor. Altfel decât eruptivul de la început, altul decât halucinatul de odinioară, care își divulga "nebunia", autorul lui Zamolxis a devenit moralist și profet. În esență, creator de certă vocație, stilist de constantă limpezime, Ioanid Romanescu și-a identificat viața cu poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
societatea din care face parte. Alergând întruna pentru a-i face, a ajuns o ființă extrem de grăbită. Trist, este că, din cauza egoismului și orgoliului, nici măcar copiii nu își mai găsesc loc în viața omului. Își consumă existența, acoperindu-se de deșertăciune, fără a lăsa nimic în urma lui. I se stinge neamul, dar nu-i pasă atât timp cât are un salariu care să-i satisfacă trebuințele mărunte de animal. Și, bineînțeles, o funcție trecătoare care să-l facă să se creadă important. e
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ferestrele de a te uita într-o casă, care n-aș fi dorit s-o cunoască nimenea, în lumea mea adică. Nu știi ce tată am. Sărac și împovărat de o familie grea e cu toate astea înzestrat c-o deșertăciune atît de mare, încît ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. Măritîndu-se sora mea, el i-a promis o zestre de 2.000 de galbeni. Este ridicul cînd un om promite
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lor, ci numai din a deșertului, care voia a face din fiecare din ei om mare, și sfîrșind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin străinătate, fără subzistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrîn și întristarea mea cea mare este că eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea esistență. Nu crede însă c-o fac din impuls propriu. Dacă de la al 14-lea an și pîn' la al 20-lea mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
într-adevăr, o confruntare cu Gorgo - mai puțin vizibilă, e drept, dar la fel de dură. În sipețelul de aur ales de prințul Marocului se află un craniu, imagine tradițională a morții. Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adevăr, o confruntare cu Gorgo - mai puțin vizibilă, e drept, dar la fel de dură. În sipețelul de aur ales de prințul Marocului se află un craniu, imagine tradițională a morții. Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
auriu; a avea; avem; avut; pe ban; bancnote; bancomat; bandă; belele; belșug; bine; blocaj; blocat; boier; bunuri; buzunar; în casă; cărți; ceartă; cerc; de ciocolată; compensare; condiții; conducător; control; copeică; corp; corupe; cosmetică; Craiova; credit; cumpără totul; dar; dator; democrație; deșertăciune; deținere; diavol; dolari; domn; dorință; dracul; dușmani; egoist; excursii; extaz; faimă; fără; fier; finanțare; finanță; foaie; foame; folositor; frică; frumos; fură; gălăgie; greutate; hărnicie; hoț; ispită; a întreține; jocuri de noroc; lapte; lipsă; lucrez; lux; magazin; mare; materia; mărunți; mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
convins; corect; credința; cununie; curma; cuvinte urîte; cuvînt de onoare; a da cuvînt; a se ține de cuvînt; mă țin de cuvînt; a ține cuvîntul; a-și da cuvîntul; dau cuvîntul; își dă cuvîntul; dă; dăruire; dedicație; degeaba; demonstrează; depune; deșertăciune; devotament; drapel; exact; face; faptă; farmece; fărădelege; fericire; fermitate; filme; frică; fura; garanta; garanție; ger; greșeală; greu; gura; hoț; iarba; icoană; iluzie; implicare; important; incorect; indignare; indignat; iubi; încălca; încheia; încrezător; încrezut; îndeplini; îndoială; înșelăciune; întări; întîmplare; întruna; înțelegere; înțelept
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
secetă (2); tare (2); trist (2); uscăciuni (2); vin (2); abstinență; Africa; anuală; arde; ardere; ariditate; arși; arșița; atac; bani; belșug; fără bere; biblie; calc; călduroasă; ceartă; chin; chip; cîmpie; cosit; crăpătură; crăpături; crîncenă; cruntă; cumplită; decupare; deficit; depravare; depresie; deșertăciune; devastatoare; dezastru; distrugătoare; dorință; durată; Egipt; engleza; evada; fete; foc; frig; galben; grea; greutate; grîu galben; groaznică; hrană; de idei; izvor; îndelungată; însetare; însetat; lacrimi; lipsa apei; lipsa ploii; lungă; lut; matca; merge; Moldova; moleșeală; monotonie; mormoni; nasol; natura; năprasnică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tensiune (2); tristă (2); urît (2); pe viață (2); agitat; agresiv; Alex; am!; amăgi; amăgire; amărî; amărît; amuza; atinge; bani; nu-i bine; bosumflici; a bucura; bucurie; cerul; cicăli; colegi; comenta; cor; fără cuget; Darius; depresie; deranj; deranjare; des; despărțire; deșertăciune; dezamăgit; deznădejde; dispreț; mai bine dormea; dușman; durea; pe ea; pe el; enervare; etichetă; eu; familii; faptă urîtă; fata; față; față tristă; la fel; fericit; fetele; fetița; a fi trist; frică; fript; frustrant; frustrare; fugă; fugi; fura; furios; gălăgie; ghinion
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
școală (2); timpuriu (2); valoare (2); veșnicie (2); viața (2); abur; agitație; alocat; apreciere; ară; are; atenție; boală; cald; casă; călătorie; ceas care ticăie; ceas, oră; ceva; chip; cifre; cîndva; cîștigat; compromis; cred; criză; cronologie; curaj; curge; dată; destin; destul; deșertăciune; deșteptare; dimineața; dorință; dragoste; durată de; dușman; energic; eseuri; fapte; fluviu; fugă; gînd; greutate; iarbă; importanță; indefinit; irepetabil; îmbrăcăminte; încărca; întîrziere; învechitor; loc; de lucru; lumină; lungime; mașină; măsurătoare; melancolie; minut; moment; momente; muzică; neajuns; necesitate; neexistent; neoprit; nimic; nisip
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și cel care abandonează eroicul pentru a trăi voluptatea resemnării se salvează. Destinul lui Cioran vorbește, de fapt, despre o altă ipostază a eroicului, mai puțin spectaculoasă, dar cu adevărat angajantă, aceea care se hrănește din renunțări și din cultivarea deșertăciunii. Cultivarea deșertăciunii? O formă, nu lipsită de cinism și de lașitate, de a înșela istoria. Or, ar trebuie să se gloseze pe marginea suspiciunilor proprii asupra cauzelor prime ale scrisului, care Ă în logică tradițională Ă înseamnă lașitate, lipsă de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care abandonează eroicul pentru a trăi voluptatea resemnării se salvează. Destinul lui Cioran vorbește, de fapt, despre o altă ipostază a eroicului, mai puțin spectaculoasă, dar cu adevărat angajantă, aceea care se hrănește din renunțări și din cultivarea deșertăciunii. Cultivarea deșertăciunii? O formă, nu lipsită de cinism și de lașitate, de a înșela istoria. Or, ar trebuie să se gloseze pe marginea suspiciunilor proprii asupra cauzelor prime ale scrisului, care Ă în logică tradițională Ă înseamnă lașitate, lipsă de curaj, neputință
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adevărat Ă dar nu-i mai important să privești marea decât să scrii?” (30 iunie 1977 Ă 328). În alt loc, dezamăgit de traseul livresc al lui Eliade, îi scrie lui Arșavir Acterian: „Când în sfârșit ai înțeles sensul cuvântului deșertăciune, nimic pe lumea asta nu te mai poate atinge. Umbră și vis. Eugen înțelege toate astea. (E vorba de Eugen Ionescu, n.n.) Și Mircea, dar la modul livresc. Istoria religiilor, ce eroare! Spectacolul mării te îmbogățește mai mult decât dacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi oferă lui Cioran mai multă proximitate a lui decât cititul. Să nu fi fost Cioran din același motiv un împătimit al cititului, mai ales când aflăm că era pasionat de biografii? Dar cititul poartă deseori tocmai semnul și atributele deșertăciunii: „Cu cât citesc Ă și citesc, vai, prea mult Ă, cu atâta cred că «nu merge», că «adevărul» scapă tuturor acestor cărți pe care lenea mea le devoră. Căci «adevărul» trebuie să-l găsești în tine însuți, nu altundeva. În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a pierdut nu umbra, ci trupul. Oricum, viața e vis, spunea Calderon cu câteva secole înainte. În orient, o religie întreagă se întemeiase pe fundamentul existenței ca iluzie. O alta, de care era, prin origine, mult mai apropiat, pe relevarea deșertăciunii lumii. Cât despre Cioran, știm bine: s-ar fi vrut întemeietor de religii. În fine, să fie această experiență modernă a eului care, prin ne-recunoașterea propriului trup, se revelează ca fiind gol de sine însuși calea spre adevăr? Să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să spună blestem sau privilegiu, deși mai bine ar fi spus blestem și privilegiu. Chinul propriei absențe (să ne amintim de șocul trăit în fața oglinzii) devine singura motivație a supraviețuirii: „Dacă nu am comis un gest ireparabil, o datorez obsesiei deșertăciunii universale. Căci n-am învins mânia și mai ales urmările ei decât cu ajutorul salvator al lui la ce bun?” (I, 96). Numai că acest surogat de izbăvire e dublat de sterilitate: „Nimic nu-l face mai steril pe un scriitor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fie, însă, astfel, când e măcinat de contradicții? În fond, cum își explică Cioran nevoia de glorie? Pe de o parte, prin teama de moarte. „Cu cât un om este mai obsedat de moarte, cu atât râvnește la glorie. Ideea deșertăciunii universale este un stimulent” (I, 162). În treacăt fie zis, este aceeași spaimă din care se naște foamea continuă. Cineva îi spusese despre un cunoscut: „Mănâncă de frica morții, s-a refugiat în crăpelniță”, iar Cioran comentează: „Într-adevăr, bulimia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
gândesc tot mai mult la suferințele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la nimic, și mă revolt contra iluziei creștine ce le conferă tuturora o mare, o adâncă semnificație” (II, 183). În fine, când se hrănește din durerea deșertăciunii, nu al angajării, Cioran invocă atributul sfințeniei. Doar că această durere nu e suficientă pentru sfințenie. Își spune: „Dacă sentimentul deșertăciunii universale ar putea, singur, să confere sfințenia, ce sfânt aș mai fi! Aș ocupa întâiul loc în ierarhia sfinților
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
creștine ce le conferă tuturora o mare, o adâncă semnificație” (II, 183). În fine, când se hrănește din durerea deșertăciunii, nu al angajării, Cioran invocă atributul sfințeniei. Doar că această durere nu e suficientă pentru sfințenie. Își spune: „Dacă sentimentul deșertăciunii universale ar putea, singur, să confere sfințenia, ce sfânt aș mai fi! Aș ocupa întâiul loc în ierarhia sfinților!” (I, 15). În acest context, câteva teme se asociază religiozității lui Cioran, care vorbește uneori de fondul său religios, chiar dacă recunoaște
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]