1,473 matches
-
degradate, degenerate. Elita burgheză, căreia nu i se neagă performanța culturală, se confruntă cu spectrul bolgiilor psihopatiilor sexuale, firul roșu care leagă societatea aristocratică a vechiului regim cu burghezia emancipată din perioada interbelică. Instrumentată negativ, cultura burgheză servește acest eros decadent, spre deosebire de rolul civilizator, emacipativ pe care i-l atribuie comunistului Filipache, interesat de producția de abecedare, de alfabetizarea propriu-zisă, dar și ideologică a maselor. Rilke și Gide, primul citat cu un fragment din poemul Cartea pelerinajului, autor de o mare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
supravegheată până la cel mai mic detaliu, maniere, control asupra propriilor sale afecte, mecanisme de reglare a distanțelor sociale, o puternică individualitate narcisică, de un egoism total, misoginie moderată, gusturi elevate, o cultură mai degrabă mondenă, căci nu citește cărți. Dimensiunea decadentă a personajului, din nou Eugen Barbu exploatează o serie de locuri comune, vine nu numai din dandysmul său, ci și din ficțiunea genealogică pe care o prezintă în fața naivei Eva. Proprietarul de cai o plimbă pe la vechile reședințe ale domnitorilor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de o cruce simplă de lemn. "Scăpătăm", zicea cu o mâhnire veselă parcă"8. Câștigătorul de curse hipice cu cai de rasă, fixat într-o galerie ilustră ca ultim vlăstar al familiilor boierești domnitoare, iar un loc comun al sensibilității decadente, revendică pentru sine demnitatea "boierească" de a nu avea nicio ocupație, de a trăi exclusiv din pariuri și din curse. Hedonismul asumat ca unică ocupație, acest dolce farniente valah, constituie expresia definitorie a burgheziei, reprezentată la vârf de un arivist-cabotin
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se află aici o preocupare pentru istoria domniilor fanariote, venită probabil și pe linie mateină, o identificare într-adevăr prestigioasă. Îi evocau personajele mateine forța de emancipare a unui spirit plebeu, dar inteligent, înzestrat cu ambiția care lipsea totuși crailor decadenți mateini, cu excepția lui Pirgu? Nu este Manicatide un astfel de personaj, contrafăcut și livresc, caricaturizat ideologic, dar altfel cu croiala unui alt timp? Cinismul său și poza aristocrată, însoțite de afirmații pe măsură, sunt menite să evoce un modus vivendi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din care adesea verbele lipsesc, astfel încât devine dificil de lămurit dacă poetul respinge cu toată ființa poezia anterioară ("Nu trebuie/ Să-ți spui gândurile/ Dacă regreți/ Trecute scrisele rânduri", Sine die, "Cafeneaua/ Cu visători damnați./ Trecut-au ani,/ Simbolism,/ Curentul decadent./ Broșuri,/ Bijuterii rare/ Paradoxe/ Bizarul,/ Seri./ Nopți,/ Efuzii de parfume/ Și nuanțe./ Orașul damnat.", De artă). Alteori latura socială a noilor versuri este explicită. Nu e, totuși, la Bacovia pură reorientare politică, căci în volumul din 1926, Scântei galbene, Serenada
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
m-am bălăcit douăzeci de ani/ și dezghioc verbul zgrunțuros precum faptele"). Tot acum publică și placheta Pentru libertate (1944) scoasă în colecția revistei "pentru muncitori și intelectuali", Orizont. Probabil se prefigura deja lupta dusă, după 1947, împotriva curentelor considerate decadente (suprarealism, dadaism, futurism etc.). În volumul următor, Plecări fără ancoră (1946), vechea formulă este parțial reluată, pentru ca, în Poeme fără imaginație (1947), poetul să revină la poezia cu caracter social. Influențe ale avangardei se simt și în poezia primului volum
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ecourile romantice au fost remarcate și titlul volumului Noaptea geniului se poate înscrie în această direcție. Noaptea geniului este o exaltare a sfârșitului romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată însă prin refacerea sensurilor elementelor arhetipale. Călătoria eului liric are similitudini și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sparte care transmit, la infinit parcă, semnele morții ("Cu buze împurpurate, tovarăș morților, de unde vii/ În ceața fiecărei nopți, lunateco?"). Imaginea morții împurpurate amintește de Edgar Allan Poe, dar e lipsită de fiorul groazei. Cotidianul se confundă cu acest univers decadent în care sălășluiește sufletul, întunericul dominant și fantasmaticul sunt părți ale realității. Atunci când spiritul se simte copleșit de invazia umbrelor, feminitatea aceasta tulbure se dovedește adesea salvatoare. Voce fără trup, venind din înalt, dar și din negură, destramă iluzia și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu universul liric al lui Poe. În Morții, ironia se folosește și de alte procedee. Apare aici o secvență inițială, un fel de indicație scenică, "se recită în acordurile marșului funebru de Chopin". Tentația dialogismului, a confruntării cu poezia simbolismului decadent se opune textelor fad funeste. Se prezintă imaginea morților în război, iar, dincolo de aplicarea aceleiași tehnici, a amestecului ludic de elemente, textul are un tragism aparte: "Tăcuți așteptam orizontali Cuvântul de sus/ să ne ridicăm în picioare". Morții reprezentați colectiv
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca aspirație, o componentă a modului de a fi al lui Bacovia. Pentru a nu se lăsa „cu totul nimicit de viața reală”, poetul încearcă uneori „emoții bizare”, deși pornește rezervat față de asemenea experiențe. Gustul fardului, ca dovadă de rafinament decadent (stimulat și de denumirile exotice ale produsului: „pudra Germandrée”, „pudra Malaceina” - nume care îl amuza pe Arghezi)9), se întîlnește însă în cîteva rînduri cu nevoia de a-l folosi. La începutul anilor ’20, o erupție de bube albe îl
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
editorială de sezon, ci are cu totul alt înțeles: „toamnă literară” e, pur și simplu, o toamnă ca în literatură! Spunînd asta, poetul se scutește de efortul de a o mai descrie. Tot în „Vînt”, derutant e versul „în zăvoiul decadent”. „Decadent” (cerut de rimă: „talent”) n-are nici o legătură (cum cred unii) cu orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de sezon, ci are cu totul alt înțeles: „toamnă literară” e, pur și simplu, o toamnă ca în literatură! Spunînd asta, poetul se scutește de efortul de a o mai descrie. Tot în „Vînt”, derutant e versul „în zăvoiul decadent”. „Decadent” (cerut de rimă: „talent”) n-are nici o legătură (cum cred unii) cu orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea toamnei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Vînt”, derutant e versul „în zăvoiul decadent”. „Decadent” (cerut de rimă: „talent”) n-are nici o legătură (cum cred unii) cu orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea toamnei, fără frunze, gol. Reamintesc contextul: „Și-am stat singur supărat/ în zăvoiul decadent,/ Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat/ Versuri fără de talent”. Autoironizîndu-se, autorul își permite și nițică afectare. „Versuri fără de talent” Aprecierea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea toamnei, fără frunze, gol. Reamintesc contextul: „Și-am stat singur supărat/ în zăvoiul decadent,/ Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat/ Versuri fără de talent”. Autoironizîndu-se, autorul își permite și nițică afectare. „Versuri fără de talent” Aprecierea aceasta, din „Vînt”1), naște o serie de întrebări. Ce înțelege Bacovia prin „versuri fără de talent”? Au vreo legătură cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unora dintre ei, care ripostau dur oricăror critici și se manifestau orgolios, ostentativ, ca niște răsfățați, în toate situațiile. într-un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El și rudele sale - și insultînd un critic mort de curînd?... Altul, exasperat de niște parodii care i-au bagatelizat opera, n-a ajuns să-i facă sifilitici, într-o revistă, pe autorii acelor parodii?... Al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
extraordinar, semnul unei formidabile stăpîniri de sine care seamănă cu cea a martirilor creștini. Desigur, ea poate fi pusă și pe seama timidității sale de provincial, dar Bacovia a trăit și în cele două capitale: Iași și București! Unul din nervoșii „decadenți” la care făcea aluzie Ibrăileanu e Al. T. Stamatiad. Spre convingere, transcriu mai jos cîteva rînduri dintr-un portret in aqua forte pe care i l-a făcut un tînăr dezamăgit de comportamentul său: „Viziunea mea (adică impresiile favorabile - n.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui, dar și gesturi de actor care, simțindu-se privit, îngroașă pantomima. Poetul știa prea bine că, în dese cazuri, cei beți „se dau în spectacol”: „Femei răcneau beția falsă...”etc. -,,Simbolist-decadent’’, Bacovia scrie ca Verlaine, care a fost contra decadenților. însă cu precizarea că Verlaine e prezent mereu în mintea sa cu versul „Je suis l’Empire à la fin de la décadence”, care i-a ghidat, îndeosebi în tinerețe, conduita. „Cu cît devin mai nefericit, cu atît devin mai mîndru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
N-au existat bătălii sau campanii nici pro, nici contra. în ciuda evaluarilor diferite, nu cred că vreun critic s-a certat cu altul din cauza sa. Cînd a fost contestat, a fost, cel mai adesea, în grup, împreună cu ceilalți simboliști și decadenți. Atacurile directe au fost puține și rare. Nici apărările nu s-au constituit în fronturi, ci s au ridicat individual și la intervale. Ca să naști pasiuni trebuie să contrariezi, și mai ales ca motivele contrarierilor să plece de la om. Or
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu existau în viziunea partidelor de stânga care funcționau în cadrul regimurilor democratice și a sistemelor partinice mai extinse care nu traversau o criză. De asemenea, caracterul de stânga al alternativei populiste din Venezuela a reflectat eșecul unui sistem de partid decadent în a oferi alternative bine conturate, viabile la liberalizarea pieței (Morgan, 2007), în ciuda opoziției extinse față de reformele neoliberale și față de slabele lor rezultate în ușurarea unei crize economice tot mai profunde. Într-adevăr, reformele pieței au fost puse haotic în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tradiționale" care au condus opoziția tind să fie discreditate și să nu aibă sprijin popular. Mai mult, opoziția are tendința de a suferi de pe urma slabei organizări. Victoriile populiste survin aproape invariabil într-un context cu sisteme de partid firave sau decadente. Succesul electoral al unei persoane din afara sistemului adesea accelerează procesul de deteriorare a situației partidelor consacrate, slujind de semnal altor politicieni spre a evita asocierea cu "partidele tradiționale" (Levitsky și Cameron, 2003). Pe măsură ce partidele tradiționale se dezintegrează, opoziția în întregul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Scenă de seducere 3 Scenă declarației de dragoste 3 Scenă așteptării 3 Scenă răpirii 3 Scenă căsătoriei 3 Scenă rupturii 3 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării 3 2.3.1. Jocul de roluri versus osmoza decadenta 3 2.3.2. Teatralizarea verbalului și nonverbalului 3 2.3.3. Modă că po(i)etică a creației 3 ADNOTARE 3 ANNOTATION 220 ABSTRACT 3 Concluzii 3 Bibliografie selectivă 3 I. Opere literare 3 ÎI. Texte de epocă 3
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
revoluționar, Imperiul al Doilea (1852-1870) al lui Napoleon al III-lea este un climat de "sărbătoare", care succede războaielor. Odată cu proclamarea Republicii a Treia (1871-1940) se intră într-o nouă perioadă. Începând cu Imperiul al Doilea, Franța devine un Imperiu decadent și obscurantist, iar Parisul capătă renumele unei capitale fără moravuri, oraș de pierzanie. Zola este romancierul angajat în reprezentarea acestei epoci febrile: "L'Empire allait faire de Paris le mauvais lieu de l'Europe. Îl fallait à cette poignée d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Societatea, asemeni lui Nana în românul eponim. Răutăcioasa și de o imoralitate contagioasă, cu o putere nefasta, ea distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
demitizare, legată de scoaterea în evidență a părților întunecate, nu în sensul de misterioase, ci în sensul lor infernal și animalic 56. Puțini autori îndrăznesc să pună la îndoială superioritatea bazată pe atributele cele mai venerate ale Parizienelor 57. Perioadă decadenta a făcut ca în capitala tipul de Pariziana să se reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
viseze viața, este deosebit de evidentă când vine vorba de femei. Personajul flaubertian apare izolat de lume și deziluzionat. Personajul lui Maupassant este caracterizate prin aceeași "incomunicabilitate" [Roy-Reverzy, 1998, p.96]. Dar adevărată ruptură de eroul tradițional se produce în perioada decadenta, în românul lui Huysmans A rebours (1884), în care autorul refuză să reprezinte un personaj ce ar înfrunta societatea, chiar și cu prețul eșecului. El alege personaje retrase, care trăiesc la marginea societății. Importantă demersului naturalist este de a fi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]