5,739 matches
-
fiu sincer, mă descurcam binișor, aveam mereu zâmbetul ăla fals-înțelegător pe față și-o oarecare popularitate în rândul bobocilor. Am rătăcit câteva zeci de secunde printre mobile, reglând raza lanternei. Din neatenție, m-am împiedicat de-un fotoliu pe care decanul îl pusese în dreptul dulapului, probabil ca semn. Nu merita să aprind lumina: n-ar fi fost strategic, riscam să fiu reperat de-afară. În plus, nu îmi garanta nimeni că mai funcționa vreun bec. De regulă, cum se încheiau orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sus, pe colțul din dreapta, ca la idioți. Devenisem campionul genului epistolar. Îl depășeam net pe Eminescu, eu mă lăudam cu vreo șapte scrisori (deși, după unele informații, poetul național păstrase și el o rezervă). M-am așezat cuminte pe covorul decanului, sprijinit cu spatele de fotoliu, și-am început să le citesc. Scrisoarea 1. 12.01.1997 Direcția operativă, serviciul corespondență Anul 1997 a-nceput pentru mine într-un mod nu tocmai obișnuit: cu un pumn în gură. Stăteam ca prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Filologesc părea generos, își încuraja de la distanță victima să scrie mai departe, să „furnizeze material“. Semnătura criticului era și ea indescifrabilă, „obscuritatea“ se extinsese la nivelul identității evaluatorului, ca într-un dosar clasificat. M-am împins mai bine în fotoliul decanului și, întinzându-mi picioarele, m-am apucat de-a doua scrisoare. Nu îndrăzneam să urc direct în fotoliu, mă sprijineam doar de partea de jos, dar nici nu mă născusem ieri: ce frumos trebuie să fi fost să conduci facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de viață și subiect de roman epistolar, ei bine, aici frizam scandalul și premiera absolută. Nici securistul de serviciu, altfel atât de drastic și riguros, nu remarcase impostura. De nervi, mi-am scos hanoracul și l-am azvârlit pe fotoliul decanului. Să-ți arunci haina pe scaunul șefului părea o realizare, chiar o performanță. Sfidai tot sistemul, laș, fără complexe. Și, mai ales, fără urmări. Cu starea asta de spirit, m-am apucat de-a patra scrisoare. Scrisoarea 4. Direcția operativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era și frică să mă gândesc. Am stins lanterna și, cu dosarul în mână, m-am ridicat să mă dezmorțesc puțin. Mi-am întins spatele și picioarele: febra musculară pândește când stai nemișcat, mai ales dacă ai nimerit în biroul decanului, unde noaptea n-ai voie să intri, iar ziua să ieși. Sigur că locul își păstra farmecul, pe-acolo trecuseră Vianu și Călinescu, Rosetti și Cioculescu (inventatorul cu „Marii Clasici“), dar mai ales hoțul din 2004, care îi furase decanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decanului, unde noaptea n-ai voie să intri, iar ziua să ieși. Sigur că locul își păstra farmecul, pe-acolo trecuseră Vianu și Călinescu, Rosetti și Cioculescu (inventatorul cu „Marii Clasici“), dar mai ales hoțul din 2004, care îi furase decanului rucsacul de pe birou, cât ieșise să-și ia o cafea. De-atunci se încuie ușa cu cheia. Circulam nestingherit prin Biroul Oval, stăpân și administrator al vieții mele îndosariate. Devenisem pentru câteva clipe cel mai puternic om al planetei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de viață. Tocmai când selectam catastrofele, am auzit un zgomot pe hol. Se-apropiau niște pași, sunetul cădea limpede, ca un clămpănit pe ciment. Am stins imediat lanterna. Pașii continuau să zdroncăne, dar parcă mai încet. Am eliberat imediat fotoliul decanului, apoi mi-am tras hanoracul pe mine. Din buzunarul de la piept, am pregătit telefoanele mobile. Luasem două la mine: un Nokia 5110 (un hârb, mare și greu ca o piatră) și-un 6210 i, model nou, cu celulă fotoelectrică. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i, dimpotrivă, părea adus din viitor, cu butoanele lui digitale și carcasa metalizată, dar nu ținea mai mult de două zile, îl foloseam doar la fotografii. Aproape în același moment, mi-am dat seama că zdroncăniturile se îndreaptă spre biroul decanului. Prevăzător, încuiasem ambele uși pe dinăuntru, după care scosesem cheile din broască. Un clinchet. Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a deschis cu binecunoscutul ei zgomot de lemn înțepenit și zdruncinat. Am ridicat cu grijă ușile metalice și-am împins dulapul din spate, amortizând mișcarea cu mâneca. Yala a clănțănit scurt, după care s-a fixat pe șanț. Dulapul decanului era din nou sigilat. Musafirul a introdus cheia și-n ultima încuietoare. Abia am apucat să sar sub birou. Cu un ultim efort, am tras coșul de gunoi și l-am așezat paravan, în fața mea. Ușa s-a trântit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prindeam exact colțul în care se oprise bărbatul. Purta flanel, pantaloni de pijama și-un fes pe cap. Cu lanterna, lumina un fel de cutiuță cu două cabluri, din care unul atârna spre geam. Bărbatul a trântit de perete fotoliul decanului și l-a escaladat fără să-și dea jos cizmele. Apoi a apucat bucata de cablu și-a înfipt-o în cutiuță: CLAC! Zgomotul îmi suna familiar. Tipul a mai făcut niște mișcări pe-acolo (parcă înșuruba ceva), înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care eu doar lucram, iar ei locuiau. Unul mă și amenințase că-mi zgârie mașina, pentru că o parcasem în curtea interioară, în dreptul ușii „lui“. Dar nu-mi trecuse prin cap că oamenii își aduseseră televizor și se cablaseră de la biroul decanului, trăgându-și fir până în pivnițe, să prindă meciurile pe spanioli sau italieni. Câțiva colegi mai povesteau că fochiștii țineau dubluri de la toate cheile și descuiau catedrele seara, să dea telefoane la rude în provincie. M-am întors spre ușă, pipăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu-o chestie tare pe piață, băieții te ignoră sau îți dau direct în cap.“ „Re-reduși la tă-tăcere...“, a completat Cezar, râzând și scărpinându-se cu poftă. „Muncești de pomană, te-agiți în gol. Scoți un super-program și-ți zice decanul că n-are finanțare pentru el, trebuie să faci cerere la Rectorat. Te duci la Rectorat și-acolo ți se spune: nu-i de competența noastră, mergeți la decan. Spargi piața cu-o carte și nu scrie nimeni despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pomană, te-agiți în gol. Scoți un super-program și-ți zice decanul că n-are finanțare pentru el, trebuie să faci cerere la Rectorat. Te duci la Rectorat și-acolo ți se spune: nu-i de competența noastră, mergeți la decan. Spargi piața cu-o carte și nu scrie nimeni despre ea. Nu tu presă, nu tu emisiuni, nu tu premii. Zero. Securiștii și impostorii, în schimb, sunt peste tot. Primii la rând, ca înainte.“ „Securitatea nu mai există...“, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-ar confunda cele două dosare. Și-am mai convenit și că e o totală prostie să le păstrezi în același loc, într-o singură instituție. Cu-atât mai mult cu cât locul e un dulap, iar dulapul îi aparține decanului...“ „Decanului, fostului decan, dracu’ știe. Nu pot să-mi imaginez că, de șapte ani, am avut în facultate, chiar sub nas, și dosarul profesional, și pe cel de Securitate. În mod normal, astea se țin la Drept și la CNSAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar confunda cele două dosare. Și-am mai convenit și că e o totală prostie să le păstrezi în același loc, într-o singură instituție. Cu-atât mai mult cu cât locul e un dulap, iar dulapul îi aparține decanului...“ „Decanului, fostului decan, dracu’ știe. Nu pot să-mi imaginez că, de șapte ani, am avut în facultate, chiar sub nas, și dosarul profesional, și pe cel de Securitate. În mod normal, astea se țin la Drept și la CNSAS. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cele două dosare. Și-am mai convenit și că e o totală prostie să le păstrezi în același loc, într-o singură instituție. Cu-atât mai mult cu cât locul e un dulap, iar dulapul îi aparține decanului...“ „Decanului, fostului decan, dracu’ știe. Nu pot să-mi imaginez că, de șapte ani, am avut în facultate, chiar sub nas, și dosarul profesional, și pe cel de Securitate. În mod normal, astea se țin la Drept și la CNSAS. Cine-i tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
indiscreție: din amfiteatrul Bălcescu, s-ar fi trecut direct în etajul bibliotecii, mișcând un perete de lemn. Peretele era aparent, dacă știai unde să pui mâna, culisa cu totul, ca-n romanele polițiste. Nu transpirase nimic, povestea nu exista, nici decanul n-ar fi știut de ea. L-am tras pe Mihnea după mine, luminând discret culoarul. Apoi am apăsat clanța și-am pășit în amfiteatru. Amfiteatrele nu se încuiau niciodată, nu-și putea imagina nimeni că ar avea cineva chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimeni. N-aveam nici unul chef de vorbă. Îi pilotam sigur, mai fusesem pe-aici, nu degeaba lucram la Universitate și existau relații între facultăți. Transferurile se efectuau rar, ca schimburile de prizonieri, dar, cu puțin noroc și-o pilă pe la decan, moțăiai trei luni la Viena, Grenoble, St. Etienne, Pisa, Berlin sau Seul, în funcție de situație. La Seul era cu prelungire, puteai să rămâi un an. Operațiunile se chemau pompos, „lectorate“ sau „tutorate“, unii veneau, alții plecau, dacă nu-ți puneai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dintre secole, deschizând frontul de luptă între "trinitatea" Hașdeu-Urechia-Tocilescu și "triada critică" Bogdan- Onciul-Iorga în cadrul Facultății de Litere a Universității din București (Nastasă, 1999, p. 93). După ce criticii au reușit o lovitură de catedră în urma căreia I. Bogdan a ajuns decanul facultății, vrajba dintre generații avea să deschidă un nou front pe tărâmul manualelor școlare. Gâlceava istoricilor ce avea să conducă la un scandal de proporții pe care L. Nastasă (1999, p. 110) îl consideră a fi chiar un veritabil "război
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
analgezic în timpul nașterii, a apelat la ajutorul unui dentist (Natah Cooley Keep), atunci când a avut nevoie de o asemenea anestezie și nici un alt medic n-a vrut să i-o administreze, cu toate că, în anul 1847, un alt medic, Walter Channing, decanul Facultății de Medicină Harvard, a folosit eterul pentru prima dată la o naștere, în care s-a folosit forcepsul. Dar, primul anestezist profilat este considerat englezul John Snow (1813-1858) care a funcționat ca anestezist șef al Londrei. El este autorul
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
vot partida guvernamentală, prevăzând trista cădere ce-o așteaptă, s-au abținut pe față de la alegere. Rezultatul scrutinului a fost cel următor: Votanți 81. Voturi esprimate 59. {EminescuOpXII 338} Majoritatea 31. Abținuți (guvernamentali) 23. Au întrunit: D. G. Vernescu ca decan 56 vot[uri ] " G. Meitani - 56 " " Gr. G. Peucescu - 57 " " Al. Trișcu - 57 " " Ion Lahovari - 51 " " G. Stratilat - 56 " Eșecul partizanilor d-lor Grădișteanu - C. Boerescu a fost eclatant și deplin. D. Ion Lahovari a fost ales în consiliu fără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Eșecul partizanilor d-lor Grădișteanu - C. Boerescu a fost eclatant și deplin. D. Ion Lahovari a fost ales în consiliu fără să-și fi pus candidatura, ca un semn că alegătorii împărtășesc opiniile sale în privirea reformei magistraturii. Candidatul de decan al partidului guvernamental era d. E. Bosianu. Bătrânul profesor se bucură de stima tuturor; dar se știe asemenea cum roșii au abuzat pân - acuma de buna lui credință și de câte ori s-au servit de reputația lui ca de-o manta, pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ici pe colo încă conform legii, fără considerație că d. Fleva [sau] Giani pledează. Ei cer deci desființarea magistraturii și înlocuirea ei cu proteguiții șefului de gardă civico - electorală, Serurie. Acum nu le place ordinul advocaților, pentru c-au ales decan pe d. Vernescu și nu pe candidatul guvernului. D. Daniilopulo, om cu oarecare învățătură, dar nu tocmai în toată firea, a declarat sus și tare că "datoria unui om de conștiință ca d-sa este să se abțină". Din aceste
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
research fellow pentru perioade de 4 - 6 luni până În 1938. În anul 1928 este numit profesor titular la catedra de anatomie a Facultății de Medicină din Iași, post pe care-l va ocupa până În anul 1942, Între 1938-1940 fiind și decanul facultății. Bogata sa experiență și vasta pregătire i-a permis să suplinească și catedrele de histologie, anatomie patologică și medicină legală. După decesul profesorului Rainer (1942) pleacă la București ca titular al catedrei de anatomie unde va funcționa până În 1946
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sa experiență și vasta pregătire i-a permis să suplinească și catedrele de histologie, anatomie patologică și medicină legală. După decesul profesorului Rainer (1942) pleacă la București ca titular al catedrei de anatomie unde va funcționa până În 1946 și În calitate de decan al facultății. În anul 1935 În fața Societății Regale de Anatomie prezintă rezultatele cercetărilor sale (publicate de altfel În anii anteriori Împreună cu Unna Fielding) asupra sistemului port hipotalamohipofizar, pentru care va fi primit În Academia Română În calitate de membru corespondent (1936). După invazia
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]