8,208 matches
-
când a trecut pe lângă el claxonând vesel. Apoi, când Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi și mergea blestemând la turație joasă În căutarea urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit brusc În față, la o cotitură. În acel decor În care ziua Își dădea duhul, Întinsă pe catafalcul văilor Înverzite, părea o zeiță a câmpului care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-a antrenat doi ani În sala de forță, iar apoi, pe toată durata filmărilor, a fost ținut Într-o comă profundă, astfel Încât prestația sa a fost considerată perfectă și răsplătită cu două premii Oscar, unul pentru interpretare, celălalt pentru decor. O asemenea ascensiune nu putea să stârnească În rândul semenilor mișcători ai Unicului Stâlp decât o creștere de nivel a acelui combustibil secret pe baza căruia omenirea funcționează de milenii bune, care alimentează mereu vâlvătaia de la care Încep toate sfârșiturile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
împlinit 70 de ani; nu intră în atâta spațiu cât poate cuprinde o rubrică de presă biografia lui, fie ea și sumară. Date și cifre multe ar fi puse să vorbească de la sine. în locul lor încerc să-l readuc în decorul meu, să-mi amintesc măștile pe care le-a schimbat de atâtea ori. înrobit patimei care acolo - pe scândurile scenei - transformau fiecare clipă în respirare a unei existențe imaginate. A avut norocul unor profesori de aur: Aurel și Victoria Costescu-Duca
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
stă ca un miraj în fața lui, la o întindere de braț. Această scindare între dragoste și prietenie este una din temele filmului lui Sergio Leone, un film care unește cruzimea cu sensibilitatea într-un cocteil din care fac parte și decorurile anilor '20, art nouveau-ul, rococoul kitshcos, jazz-ul intermitent, rag time, și pocnetul sticlelor de șampanie, și whiskyul de contrabandă în vremea prohibiției, charlestonul și fox-trott-ul, ceva din șarmul petrecerilor Marelui Gatsby, muzica lui Ennio Morricone într-o atmosferă lichioroasă
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
muzică de Bach. Apariția lui marchează, între războaie, o opțiune. Nu pentru muzica de fond, susținînd discret calme existențe burgheze, pentru care seratele cu pian sînt maximul de infuzie artistică la care pot spera, ci pentru o muzică bolnavă, de decor neurastenic, o muzică verde-fiere, moștenită direct de la Bacovia. Muzica de cafenea, asociată oriunde aiurea cu după-amiezele de Kaffe und Kuche, în care ce se poate întîmpla rău, își păstrează, la noi, pînă la o eventuală reabilitare, eticheta cîștigată în simbolism
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de ploi, depresii, astenii, singurul intermezzo liric îl asigură, bunăoară, Șt. O. Iosif, cu niște muzici pastorale, de talăngi și tilinci, de buciume și de tulnice. Oricum, nimic mai mult decît un decor. Muzica își cîștigă o glorie trecătoare și, după aceea, ironizată des, cu instrumentalismul lui Macedonski. O muzică de clopot, la a cărei măsură trebuia să se conformeze poezia. Undeva peste, în sferele îndepărtate ale non-înțelegerii, unde muzica, deși respinge - "castelul
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
mai mici detalii care le compun, la cele care adăpostesc vieți fericite, în provincie, pe care le frînge prima dramă (la Ionel Teodoreanu, bunăoară). Conace și curți domnești, sau mănăstiri, la Sadoveanu. Interioare feminine, absorbind confesiuni, la Camil, la Hortensia. Decoruri minimale, în culorile clocotitoare ale pasiunii și ale morții, sau în cele placide, ale spleen-ului, la Sebastian, Bonciu, Fântâneru. Destrămânde, la Arghezi. După război, în fel și chip. Stabilitatea bătăturii lui Moromete, pe care numai fonciirea ce mai vine
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
și cu o parte din formele viselor lui Vlad Mugur și Silviu Purcărete, regizorii cu care el a călătorit, tulburător, în realități și ficțiuni. Am privit ore și ore schițe, variante amănunțite, perspective complet diferite pentru aceeași scenă, machete cu decoruri în miniatură, luminate, gata pentru a ține povestea unui text, a unui autor, a unui regizor, a actorilor. Fotografii superbe povesteau, la rîndul lor, despre o parte din montările la care a colaborat în lume, dar și la noi, după
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
fierul poartă conversația cu memoria artistului, a teatrului, a noastră. Este o formă rafinată de spectacol al cărui metteur en scene este, de data asta, Helmut Sturmer. Fotografii mari, asamblate pe suporturi de lemn, luminate poetic, subliniind, astfel, poezia luminii decorului din imagine, ansambluri de schițe, ele însele un fel de aparteu al scenografului cu libertățile interioare, aventuri savuroase ale graficii și caricaturii dublate de scurte comentarii pline de haz, ironie și autoironie, schele din fier greu pe care stau, ca
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
de la intenție la forma palpabilă pe care o ia acesta într-un spectacol sau altul. Este un drum inițiatic, de fapt, care te poartă, spectator avizat sau nu, de la laboratorul creației la marele ei mecanism scenic care pune în mișcare decoruri, lumini, intenții, obsesii, stiluri, intepretări ale neliniștii umane. Seriozitatea lui Helmut Sturmer, harul său ca observator și comentator al înălțimilor și abisurilor, iubirea dincolo de viață și de moarte față de teatru, de scenă, de artă, de valoare, discursul fotografic folosit și
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
în timp ce confesiunea sa veridică se află în posesia actriței. Șah mat. Steve Buscemi a reușit în compania unei actrițe foarte potrivite pentru rol, Sienna Miller, să construiască un teatru în teatru. Valorizările cinematografice ale scenei de teatru, un singur loc, decor unic cer atît o artă desăvîrșită a mijloacelor actoricești, cît și o bună focalizare a actorilor. Adaptarea distanțelor de la dansul sentimental la confesiunea convalescentă pe marginea patului, de la sărutul franțuzesc la postura detașat-meditativă face farmecul confruntării. Steve Buscemi a reușit
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
mai aduci aminte de localul nostru preferat? în traducere liberă cred că s-ar numi Bolta sau Arcada dacă nu mă-nșel, muream să dau buzna acolo ținîndu-te la braț, îmi plăcea că eram priviți ca o pereche ciudată în decorul adunăturii ăleia pestrițe care indiferent de temperatura de afară era îmbrăcată parcă cu aceleași haine groase de iarnă și consuma aceeași vodcă pe care rușii îți lasă impresia că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pește, spune domnul Președinte, o cu totul altă poveste. Mi-aș fi asumat în totalitate responsabilitatea acțiunilor mele, așa însă totul va decurge după reguli încîlcite, și va trebui să fie neapărat pe placul personajelor obscure care vor apărea în decor. — Vă gîndiți la alde Mortăciune sau Broscoi, care abia așteaptă să iasă din vizuini și să explice oamenilor cum au suferit ei făcînd disidență sau cît de persecutați au trăit în timpul vechiului regim, spune Sena. Cine naiba va putea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe trotuarele din fața Facultății de Geologie, îngreunează traficul. De partea cealaltă a bulevardului un autobuz ITB cu geamurile sparte și anvelopele tăiate zace eșuat pe spațiul verde în dreptul soclului care susține borna de Kilometru Zero a țării. Într-un asemenea decor să te aștepți la tot ce poate fi mai rău, se gîndește, începînd în sfîrșit să numere luminițele roșii ale camerelor de luat vederi instalate ici și colo în balcoanele Intercontinentalului. Poporul român e obișnuit cu filme proaste, își spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi primit un ordin special, dom’ Roja, n-am fi reacționat mai rapid. Unii s-au așezat în șir și au început să dea obiectele din mînă în mînă ca să meargă mai repede. Era ca la teatru cînd se schimbă decorurile la finalul actului. Mese, scaune, dulapuri, țoale, scînduri, chiar și copaci smulși cu totul din rădăcini au început să plutească prin aer pe deasupra noastră și să se adune grămadă în capătul bulevardului. Petrică în jerseul lui roșiatic nu-și mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de gînd să faci compromisuri, se gîndește, dînd pe gît o dușcă zdravănă. Prin fața ochilor închiși i se perindă diferite peisaje, îi defilează o sumedenie de personaje. I se pare că vizionează o piesă de teatru prost montată într-un decor jalnic. De ce se spune oare că răbdarea și tăcerea sînt virtuți, începe să se întrebe, a realizat ceva dacă pînă acum doar a tăcut și a așteptat? Siguranță, Securitate, Armata Regelui, Armata Poporului, același rahat, se gîndește, cine o fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai rău ca Toal. Intru io năuntru, Într-un restaurant din propiumieu oraș. Chelnerul vine și zice: Ai rezervare? Io mă uit numan jur... Își răsucește el capul cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și fac: Da, am. Decorul, apoi se uită disprețuitor la mine de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mîncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rînjesc și surîd lingușitori cînd el Își face numărul. RÎnjetele lui Ocky și al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Trivialitatea unei asemenea meserii părea că nu lăsase cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev conștiincios ,,treaba,,, primea resemnată banii, după care strecura În buzunarul fustei, și ieșea În ,,decor,, să se ofere următorului client, dar nu exhibându-și calitățile, ci concentrată În sine ca și când ar fi așteptat un vehicol pe care se temea să nu-l piardă. Nu după mult timp, Ben și-a dat seama că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu descărcat de zorzoane și de inutilități stilistice. Capacul ridicat, și partitura rezemată de el, arată că instrumentul nu este un simplu decor, un artificiu al unui spațiu bolnav, ci, În mod evident se cântă la el. Un bărbat și o femeie, apropiindu-se amândoi de patruzeci de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot timpul, umplând-o de găinaț acid și măcinându-i și mai mult zidurile. Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În zare, ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
năvălea atunci amețitor, În Întreaga casă. Picta incontinuu, și, ceea ce m-a frapat din primul moment, a fost recitalul de lumină, fantastic, vibrat de albastruri pure și de sable-urile și roșurile intense care-mi frigeau ochii. Picta Într-un decor de țară, lucruri care aminteau de Balcic, de lumina de-acolo, de albul orbitor al după-amiezilor Încremenite, unde marea ce udă tot timpul stânci calcaroase și ierburi aride. Devenisem străvezie, forța culorilor lui se reflecta În mine, Își făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și, prin ceața care se mișca oblic și parcă dădea să se ridice, am zărit fațada cu coloane grațioase a Palatului Somerset. În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă chinezească, pluteau pe suprafața râului, în lumina incertă și apoasă, două lebede ce lunecau în josul râului însoțite de ramura unui copac ce nu putea fi identificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În considerare sticlele de bere confiscate, seara s-a desfășurat fără incidente. Acum așteptam ca Otto să stingă literele mari de neon pe care Stegemann le-a montat pe fațadă toamna trecută, după care era nevoie de o schimbare de decor, cel puțin pentru mine. Trebuia să-l găsesc pe Lakritz cât mai repede. Doar prietenul meu cel mai bun va ști ce-i de făcut. Am văzut un A alb dispărând, apoi un P roșu, urmat de un O galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l deranjează dacă Îi lipsește ceea ce oamenii consideră singurul lucru care l-ar face fratele lui Adam. De parcă zece centimetri de țesut muscular ar Însemna ceva. — Zece centimetri? — Zece, opt, douăzeci: mărimea chiar nu contează. Iar restul e doar de decor, ești de acord cu mine? Dora Își reîndreptă atenția asupra țigării. Apoi Îmi spuse că dacă ar avea vreodată motive să devină bărbat, ar vrea să fie asemenea lui Karp: calm, demn de Încredere, realist. — Crede-mă, aș fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton nu mă asculta. — Are destul loc pentru un pașaport fals, câteva facturi piperate, o corespondență compromițătoare. Cu degetele strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise animalul printre bibelourile Dorei. Se pare că tatăl lui primise cândva un obiect de decor asemănător, drept răsplată. — De la Harrasowitz - măcelarul cu cinci fiice, mai știi? Probabil că acel cal nu valora cinci tălpi din cea mai fină piele ungurească. Dar tata nu putea să refuze pe nimeni. Scoase o panglică albastră. Arată ca alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]