1,309 matches
-
uitat să vând marți. Trebuia să vând 5% din fond - politica de la Edwin Morgan Forster este să aibă mai multe lichidități, mai puține titluri acum că piețele se dizolvă. În timp ce ajungem În vârful dealului, nordul Franței și Întreaga carieră Îmi defilează prin fața ochilor. Deja EMF a Înghețat orice noi angajări. Persoanele redundante sunt la rând. Și cine va fi candidatul nr. 1? Să facă un pas Înainte administratorul de fonduri care a uitat să vândă acțiunile clienților pentru că era prea ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de film pe care mi-o aduceam eu aminte. Am lăsat sosul la minim, apoi m-am dus să mă cuibăresc cu Emily pe canapea. Și iat-o pe ecran, adorabila și țicnita Glynis Johns, Întorcându-se de la miting și defilând În sus și În jos prin casă, cântând: „Fiicele noastre, fiicele noastre ne vor adora/ Și vor cânta recunoscătoare În cor, Bine lucrat! Bine lucrat, Soră Sufragetă!“. —Ce-i o supra getă? (Știam că asta o să urmeze.) — Sufragetele erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a hainei crudă silă Și proaspeți, albi, rotunzi și tari ei se ridic, se lasă Și ochii tăi în lacrimi ard, în lacrimi dulci de milă. La răsuflarea cald-a ta se coace-uscata gură, Se văd frumoși mărgăritari ce-ntredeschiși defilă. Cu brațul meu eu șelele ți le-ncleștai sălbatec Și-am vrut să-ți mușc gurița ta de tremurai febrilă; Și tu te aperi surâzând c-o mîn-acoperi sânii, Privirea ta înnoată ud, când blândă, când ostilă, De bună voie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
său irlandez de dinaintea căsătoriei, Sydney Owenson? Sau pe Harriette Wilson ori Catherine Gore? Doamne intrate În Înalta societate a Londrei și Parisului, setoase de putere, glorie și bani, abile mânuitoare ale condeiului, fie că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX-lea, fără să omitem a spune că totuși cuvântul apare răzleț și la Byron, În 1818, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
două șiruri de nume, Încercând o parafrază modernă a „catalogului armatelor ahee” din Iliada. În chip de exhortație, spre a ne Îmbărbăta În fața unui subiect atât de viforos, le-am scos la vedere pe amazoane, femeile războinice din povești. Au defilat pe zeci de pagini (parte din ele publicate 1) Gorgona Medusa, Penthesileea, Lysipe, Myrina, Tecmessa, Alcippe, Hypolita, Antiope, Melanippe, Camilla, Brunhilda, Bradamante, Clorinda, Marfisa, Velleda, Hauteclaire-Stassin, Sylvabel, domnișoara de Maupin. De la eroinele lui Homer, Virgiliu, Boiardo Ariosto, Tasso, Chateaubriand, Barbey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În cohortă. Pentru cei mai cunoscuți dintre ei, scriitori sau artiști, am ales doar momentele care le dezvăluie dandysmul, iar celor aflați mai puțin la Îndemâna publicului larg le-am recompus pe scurt biografiile. O paradă strălucitoare, chiar dacă eroismul celor care defilează pare straniu. Care să fie victoria lor? Ei nu au câștigat niciodată vreun mare, sângeros război, ci doar, din când În când, bătălii subtile, grațioase, cu ceea ce era mediocru, banal, conformist și vulgar În lumea lor. Să-i trecem așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pălărioare de un ridicol absolut ale avant-dandy-lor, Macaroni-i cu precădere, de la „urechile de cîine”, pletele lăsate de-o parte și de alta a gâtului, până pe umeri, la părul răvășit, vopsit În verde al lui Baudelaire e o cale destul de Întortocheată. Defilează prin fața ochilor noștri, așa cum i-am putut reconstitui din tablouri, desene, caricaturi și chiar fotografii, șuvițele romantice ale lui Byron, buclele fără cusur ale lui Brummell, tunsorile periate pedant de Beardsley, Wilde și mai apoi Drieu La Rochelle, frezele masculine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
poate porunci ce vrea duhurilor ei. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! strigă ea. Toată lumea radia în seara aceea. Ranjit făcu roba, rostogolindu-se pe scenă ca un cerc, strigând „Gata!“ când porni; Cobweb cel înalt și blond, aruncându-și țigara, defilă pe scenă ca un model și abia scoase un „Și eu!“, în silă; iar fata care o juca pe Moth, aruncându-se în genunchi, alunecă pe ultimii câțiva metri și se opri fix la câțiva centimetri de Titania, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lângă Poarta Trădării, gradene pe care se instala în fiecare dimineață cu cei din jurul lui, primea oaspeții și trata probleme de stat, în vreme ce detașamente de soldați veniți din toate colțurile regatului, de la Ronda până la Basta și de la Málaga la Almería, defilau necontenit dându-i onorul și făcându-i urări de sănătate și viață lungă. Locuitorii Granadei și ai satelor învecinate își luaseră obiceiul să se adune, cu mic, cu mare, pe pantele Sabikăi, la poalele Alhambrei, lângă cimitir, de unde puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se goleau - înainte de a ne opri în fața Marii Moschei, unde câțiva prieteni ne stropiseră cu apă de trandafiri. La acest punct al parcursului, cel mai vârstnic dintre cumnații mei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ocoleam... O dată s-a deschis singură, ea singură, într-o dimineață, ca o fereastră. A crăpat așa, dintr-o dată, s-a auzit până departe. O! Ce-a mai fost și atunci! Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ieșire, lăsându-mă vag intrigat la bandă, În așteptarea bagajelor - două geamantane de voiaj gri-petrol, de a căror culoare distinsă eram foarte mândru, fie și numai pentru că aduceau o oarecare variație În aglomerația monotonă de negru și bej care Îmi defila prin față. Mai exact, ar fi putut aduce, dacă mai și catadicseau să apară - fapt ce Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un roșu strident, al cărei posesor nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mie la reluare, probabil din nevoia de a găsi un oricât de scheletic punct de sprijin În oceanul de ostilitate care mă Înconjura), În acele ore Înfrigurate, mi se destrăbălaseră În minte o mie și unul de gânduri și Îmi defilaseră pe dinlăuntrul retinei cam tot atâtea imagini aleatorii, frânte, disparate, succedându-se fără nici o noimă, Într-o dezordine aiuritoare. Mama, care Îmi mai spunea și acum, la fiecare despărțire, ca În copilărie, „să fii cuminte”, cele două Marii, profesorul Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dovedit justificat doar până În clipa când am avut inspirația să deschid computerul de pe biroul din cameră. Nu era parolat, monitorul afișa un singur folder care, la rându-i, conținea doar un fișier. Dar ce fișier! În ordine alfabetică, subteranii Îmi defilau pe dinaintea retinei lărgite de uimire: nume ilustre, În măsură să onoreze cea mai pretențioasă academie, fiecare cu fotografia și CV-ul aferente, dispunerea pe birouri, plus câte o adresă de e-mail și un număr de telefon. Tipul care Îmi servise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atunci, dacă nu mă-nșel, Într-o vizită de stat În România. Că tare Îl mai cultivau liderii occidentali pe Ceaușescu al dumneavoastră, așa comunist și dictator cum era! Scuzați ironia... Prin Parisul zguduit de mișcări de stradă, studenții au defilat, Între altele, cu bannere pe care scria: Dumnezeu a murit! - semnat, Nietzsche. Pe unul dintre ele a apărut replica glumeață și cinică: Nietzsche a murit! - semnat, Dumnezeu. Pentru Fukuyama, n-a fost nevoie de replica istoriei; și-a retractat teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Rue Cadet, la sediul Marelui Orient Francez, și la care au asistat masonii portughezi, s-a hotărât asasinarea lui Sidonio Paes". Înmormântarea Președintelui a fost încă o mărturisire a dragostei pe care portughezii i-o purtaseră în timpul vieții. Întreaga Lisabona defilează câteva zile în șir, în haine cernite, prin fața catafalcului. Nenumărați sunt aceia care văzîndu-l neînsuflețit, izbucnesc în plâns și cad în genunchi. Aproape toată lumea poartă doliu și oamenii plâng pe stradă, cunoscuții și prietenii se îmbrățișează plângând. Parcă sufletul nației
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vă Închid. Dominique Lassa voi să protesteze, dar Oberlus se limită să ridice mîna stîngă a chilianului Mendoza și să-i mai arate o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luceferi mari de diamant pe umerii de aur. Îndărătul ochilor închiși, Otto își imagină icoana și se gândi cum ar fi ca, în timp ce reface o biserică, să dea peste ea, ascunsă în zid. Prin mintea numai pe jumătate trează îi defilau o mulțime de arhangheli cu picioare subțiri, cu fustanele și cu scuturi în mâini, îngeri cu bucle căzute pe umeri și sfinți și sfinte cu tipsie galbenă pe cap. Pe toți îi văzuse, dar nu mai știa exact unde. Curând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
admira. Aș vrea să pot scrie cu voluptatea cu care citesc. Patriotismul autentic este străin de orice variantă a confortului material. Succesul tatălui îl poate iriga pe cel al fiului. Sarcina omului e să reconstruiască speranța în perimetrul rațiunii Să defilăm cu steagul valorilor sentimentale. Identitatea de mahala trebuie transformată în una de centru, nu doar mutată. Precum melcul, Brâncuși și-a dus la Paris satul. Patima câștigului financiar usucă toate celelalte idealuri. Adevărata virtute nu așteaptă aplauze. Lumea ar trebui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aclamă, huiduie, dar nu conduce. Popoarele cu mentalitate de artist trebuie trezite prin șocuri energice. În sufletul oricărui popor, Dumnezeu strecoară câteva picături de inefabil. Revoluțiile schimbă metabolismul spiritual al popoarelor. Există și popoare mari care fac o istorie măruntă. Defilează prin fața noastră aceeași istorie cu picioarele ei nespălate și varicoase. E trist să constați că trăiești într-o țară vitregă. Memoriile trebuie să povestească mai mult viața epocii, decât pe cea a autorului. Până acum istoria nu s-a deghizat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de parcă aș fi un condamnat la moarte grațiat. Plânge moartea pe umărul piramidelor. În sufletul fiecărui om, trecerea timpului modelează câte o surpare. Incurabilă este indiferența dar și perseverența scurgerii timpului. Cheile timpului sunt la brâul lui Dumnezeu. Fiecare generație defilează cu premianții și repetenții ei. Șobolanii intuiesc mai bine decât noi viitorul apropiat. Și ne lasă pe noi singuri sub dărâmăturile marilor trepidații. Spre final, senectutea devine un soi de taifas cu moartea. Bătrânii nu sunt nostalgici. Pentru că nu-și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
găsit nici cel mai mic gunoi, nici măcar un simplu băț de chibrit aruncat din întâmplare. La revista de front, care se desfășura cu mare solemnitate în fiecare dimineață la ora opt fix, acompaniați de cunoscuta fanfară a regimentului și care defila ultima, nimeni nu avea voie să lipsească, nimeni nu avea voie să greșească. Militarii de rând plăteau cea mai mică greșeală cu cea mai simplă pedeapsă: planton schimbul doi, schimb de onoare, pentru că aveau posibilitatea să doarmă în rate, iar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele semețe, ce păreau mai degrabă statui decât ființe din carne și oase. Cercetă pe îndelete uriașul parc și privirea îi căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putu de german. — Mi-ar lua prea mult timp să-ți explic de ce, spuse Czinner. Ea nu-l auzi, surdă la semnificația oricărui cuvânt pe care-l spunea el. Îl privea acum ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza prin Trafalgar Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow“, „Filiala Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]