113,833 matches
-
faceți unicul lucru pe care nici un scriitor înainte de epoca Desperado nu l-a făcut: în romanele dvs., personajul însingurat anulează viitorul. Mergeți dincolo de Fluxul conștiinței, îl 'upgradați', aș zice (folosind limbajul computerelor). Vă simțiți îndatorat tehnicilor mai vechi? Cum vă definiți eul scriitoricesc? G.S.: Cred că răspunsul anterior lămurește această chestiune. Nu încerc să mă definesc sau să mă clasific în termeni literari. Aceasta e de competența criticilor. Dacă e ceva 'nou' în ceea ce scriu, noutatea e determinată de subiect, nu
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
romanele dvs., personajul însingurat anulează viitorul. Mergeți dincolo de Fluxul conștiinței, îl 'upgradați', aș zice (folosind limbajul computerelor). Vă simțiți îndatorat tehnicilor mai vechi? Cum vă definiți eul scriitoricesc? G.S.: Cred că răspunsul anterior lămurește această chestiune. Nu încerc să mă definesc sau să mă clasific în termeni literari. Aceasta e de competența criticilor. Dacă e ceva 'nou' în ceea ce scriu, noutatea e determinată de subiect, nu fiindcă o caut cu orice preț. Originalitatea e o calitate importantă, însă eu cred că
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
răutate, că exprimă o anumită doză de dispreț pentru ceilalți-obiectul ironiei. Firește, mulți au scris despre ironie, între ei Kierkegaard și Jankelevitch, iar Trilling nici nu se apropie de subtilitatea și complexitatea argumentelor acestor filozofi. Dar eseul e important pentru că definește profilul lui Trilling ca exeget literar: optînd pentru ironia implicată, care e mai puțin malițioasă pentru că se răsfrînge și asupra subiectului, ca auto-ironie, criticul își stabilește de fapt repere axiologice, calculează un fel de rază de bătaie a judecăților sale
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
cîteva observații care, din motive mai mult sau mai puțin protocolare față de opera și de personalitatea lui Camil Ressu, nu au fost formulate explicit. Deși este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele sînt de multe ori evidente (Cezanne, în Muncitori, 1913, Ingres, în Nud șOdaliscăț, 1928), pictura este definită implicit, într-o mult mai mare măsură, ca ipostază culturală și ca exercițiu al libertății. Lucrurile se schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
pați nimic, pe urmă înhață osul, carnea, ce i-ai dat și fuge cu ea în boț ascunzîndu-se, să nu fie văzut. Nu se gudura niciodată, doar mîrîie la tine cu ochii lui aurii încarcați de o cruzime greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele ei roșii la ferestrele negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
în discursul literar, reprezentării și mimesis-ului - modelînd tocmai "discursul colonial" de care vorbea Homi Bhabha, în multdiscutata sa carteThe Location of Culture (Londra/New York 1994). "Tipurile" lui Franzos sînt, de fapt, totuna cu ceea ce, în anii '20, Walter Lippmann va defini, în cartea sa despre "opinia publică", drept simple "stereotipuri".
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
figurala și pe cea a lumilor poetice, cea de a doua, bazată pe observație și "descriere" ar viza descoperirea lumii: "Versantul I.H.Rădulescu-Bolintineanu-Blaga-Barbu-Gellu Naum-Doinas-Nichita Stănescu, pe de o parte și Anton Pann-Grigore Alexandrescu-V. Alecsandri-Arghezi-Geo Dumitrescu-Marin Sorescu-Mircea Cărtărescu, pe de alta, definesc două tipuri de cogniție poetica, două temperamente ale poetului român. Există, însă, si poeți noninseriabili unei categorii anume. În afară de Eminescu, a cărui opera strânge că într-un cele două tendințe, pentru a le , foarte puțini au reușit o sinteză, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
Z. Ornea Imagologia, disciplina științifică multidisciplinara care studiază felul cum se definește și se prezintă un popor în imaginea unor călători străini, a căpătat, în ultima vreme, consistentă și dezvoltare. Dl. prof. Klaus Heitmann a publicat acum cîțiva ani un solid studiu de imagologie din care recompunea imaginea românului în scrierile unor
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
pe anumite cuvinte cheie, deși ar fi putut induce o atmosferă care să compenseze tratarea rezumativă. Personajul acesta colectiv joacă diferite personaje secundare, lumea de la bal, lumea care bîrfește, dar constituie și un decor viu, care în mișcare realizează schimbări, definește spații, obiecte. În acest punctaj teatral, nu există răgaz pentru profunzimi actoricești. Singurul actor care face mai mult decît o schiță este Vladimir Găitan în Karenin (dar nu-l pot uita pe Emil Gaju în acest rol), care-și încarcă
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
impurități" a poeziei lor, el le opune adeseori poeți ignorați de publicul larg. Un Gheorghe Grigurcu mai puțin cunoscut Regăsim în paginile recentelor volume cunoscutele și recunoscutele calități ale criticii lui Gheorghe Grigurcu și, înainte de toate, capacitatea de a-i defini pe poeți, în fraze ceremonioase și totuși precise. Criticul nu bruschează niciodată individualitatea artistică pe care o circumscrie, dar o caracterizează ferm și ireversibil. Tratat mereu cu deferenta, fiecare poet se trezește până la urmă legat fedeleș în frânghiile de matase
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
la sinoadele ecumenice care au formulat dogmele Bisericii, au pus mereu în evidență rolul lor inegalabil. Așa spre pildă, sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din 431 hotăra: Nimănui nu-i este îngăduit să propovăduiască altă credință decât aceea definită de Sfinții Părinți (...) 26. La același sinod, după citirea epistolei lui Leon cel Mare către Flavian al Constantinopolului, cei prezenți au exclamat: (...) Aceasta este credința Părinților, aceasta este credința Apostolilor. Noi toți așa credem, așa cred toți ortodocșii (...)27. Dintre
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
cîteva observații care, din motive mai mult sau mai puțin protocolare față de opera și de personalitatea lui Camil Ressu, nu au fost formulate explicit. Deși este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele sînt de multe ori evidente (Cezanne, în Muncitori, 1913, Ingres, în Nud șOdaliscăț, 1928), pictura este definită implicit, într-o mult mai mare măsură, ca ipostază culturală și ca exercițiu al libertății. Lucrurile se schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
Gheorghe Grigurcu * Pericolul capital al definițiilor: "Cel care mă definește, mă asasinează" (Kierkegaard). * Orice înfrîngere nu e decît o abrutizare. Analiza (care uneori posedă o componentă caritabilă) se silește a masca acest adevăr crud. * Rezistăm cu adevărat nu atît prin performanțele originalității, cît mai cu seamă prin locurile comune ale
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
cu exprimări directe și cu caractere susținute de energii elementare. în mod cert, tînărul pictor se regăsește estetic și temperamental pe această imensă plajă de oferte. Desenator prin practică și prin opțiune, el are ce admira ca știință de a defini forma prin desen atît la academiști cît și la Ingres, fovii îi excită, cu energia lor cromatică, propriile lui energii, iar culoarea cretoasă a lui Cézanne și marea lui capacitate de a sintetiza monumental forme complexe nu îl vor lăsa
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
altul este ceea ce Iser numește emergență. Cartea se poate descrie cel mai bine ca fiind o antropologie a intepretării. Un fost teoretician literar se străduiește să ofere nu o metodă de intepretare, ci o explicație a felului în care interpretarea definește experiența umană. Prin urmare, cea mai importantă întrebare a cărții este următoarea: de ce interpretăm? Răspunsul e prezentat sumar, și ceva îmi spune că următoarul volum al lui Wolfgang Iser îl va relua spre a-l detalia. Făptura umană se confruntă
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
Omul fără adresă (1992), El Nino (1999) îl impune printr-un insolit har narativ, subsumat de astă dată genului roadmovie, frecvent abordat de cineaștii maghiari. Captivanta sa manieră extrem de vizuală amintește de înseși principiile prin care Béla Balàsz încerca să definească gramatica, stilistica și chiar poetica limbajului cinematografic. Filmul - un lung și ramificat flash-back la vreme de turbulență meteorologică și psihologică - înfățișează un fotograf care se străduiește să reconstituie la masa de scris o tensionată întîmplare limită. Întîmplare căreia ambiționează să
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
muzicii, rafinat filtrate, în prelungirea marelui exemplu enescian, au punctat partiturile tensionate ale vocilor într-un joc, cum ar zice Ion Barbu, de o "dificilă libertate": obligat la o maximă concentrare, discursul muzical a apărut deopotrivă esențializat, în stare să definească concis "caracterele" în conflict, și dinamic în mișcările bruște ori graduale de la o "stare" la alta, cu interferențe de mare efect în susținerea stărilor tensionale. Experimentata orchestră de cameră "Ars Nova" a Academiei de Muzică clujene, condusă cu prestanță de
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
credincios înseamnă și a spune tot ce crezi de cuviință a fi spus, indiferent de riscuri. * Din pricina unei greșite direcționări analitice (eroare de dispecerat intelectual!), poetul și poezia au ajuns a se concura. Vezi, între alții, Gombrowicz: "L-am putea defini pe poet ca pe acea ființă care nu reușește să se exprime pentru că își dă silința să exprime Poemul". * O obsesie în răspăr, mobilă, nehotărnicită, coruptă prin nehotărîre. * La geamul meu de spital, porumbeii se îngrămădesc și bat din aripi
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
stîrnind puternice - îndreptățite - obiecțiuni în epocă, fiind și plină de greșeli de tipar. N-a făcut furori nici ediția Călinescu din 1938, deși marele critic examinase atent și migălos întreg corpusul de manuscrise eminesciene. Nici n-a voit să-și definească ediția drept critică, ci numai "ediție întocmită și comentată". Reține, ca fiind menționabile ca documente de epocă, edițiile Maiorescu, Ibrăileanu și Botez și consideră că ideea că s-ar putea alcătui o ediție în spiritul lui Eminescu e o imposibilitate
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
Ibrăileanu, sfîrșitul poporanismului, datorită împlinirii marilor reforme postbelice, dar arată că din toate cîte a afirmat din 1906 încoace a rămas în picioare doar conceptul specificului național, pe care continuă să-l apere. M. Ralea își asumă misiunea de a defini, în numele revistei, un punct de vedere înnoitor în această chestiune. În 1927 publică, în Viața Românească, două studii esențiale: Etic și estetic și Fenomenul românesc, acesta din urmă de importanță fundamentală. El căuta, aici, formula sufletească a românului. Așezat la
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
dintre Apus și Răsărit "poporul român ar dezvolta o valoare intermediară": De aceea "echilibrul nostru sufletesc se numește adaptabilitate. Prin ea ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de cea a Apusului". De aici provin alte elemente complementare care o definesc: inteligența ("la răspîntie se cere mai multă înțelepciune ca oriunde") inaderența la misticism și nebulozitate abstractă, simțul relativului, luciditatea, spiritul critic, scepticismul, puterea de observație, percepția iute, lipsa de imaginație și de viața interioară. Nichifor Crainic, care a acaparat conducerea
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
1"... În acel sicriu plutitor, fără lumină, fără căldură (și era "cea mai grea iarnă din ultimii 50 de ani"), peste șapte sute de oameni au stat blocați, noua săptămîni. "Nu puteam merge înainte, nu puteam merge înapoi", zice unicul supraviețuitor, definind, perfect, esența "situației tragice". În timpul cît a stat ancorat lîngă malul Istanbulului, ca un cimitir plutitor, de pe vas s-au salvat (evacuat) doar nouă persoane (cîțiva care aveau vize, cîțiva care aveau mari relații și o femeie care urma să
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
tradițională, ca și personajele masculine, actul II și imaginea eroinei au fost plasate în cu totul alt registru. Senta este prima din seria chipurilor feminine wagneriene (Elisabeta, Isolda) care în cuplu se situează într-o tensiune relațională ce poate fi definită prin formula dragă lui Wagner - izbăvire prin iubire absolută și sacrificiu de sine. Fascinată de legenda eroului damnat, Senta înaintează cu o exaltare de neînfrînt înspre sacrificiul suprem care îl va mîntui de blestemul de a rătăci etern pe mări
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]