1,351 matches
-
Farago, France, (2004), Le langage, Armand Colin, Paris. Fârte, Gheorghe-Ilie, (2002), "Repere ale științei comunicării", în Ștefan Celmare, Constantin Sălăvăstru (coord.), Existență, cunoaștere, comunicare, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași. Fârte, Gheorghe-Ilie, (2004), Comunicarea. O abordare praxiologică, Casa Editorială Demiurg, Iași. Fiske, John, (2003), Introducere în științele comunicării, traducere de Monica Mitarca, Editura Polirom, Iași. Fontanille, Jacques, (1998), Sémiotique du discours, Presses Universitaires de Limoges, Paris. Foucault, Michel, (1998), Ordinea discursului, Eurosong&Book, București, traducere de Ciprian Tudor după ediția
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
necesar să se realizeze studiul naturii ca obligație a fiecărui credincios. Rolul filosofiei este de a studia existentele: "activitatea "filosofiei" nu este nimic altceva decât studiul celor ce există, strădania de a le cunoaște și reflexia lor ca semne ale demiurgului"134. Consecințele acestei atitudini nu numai că susține ideea analizei naturii, dar o și consideră ca obligație a "drept credincioșilor": "că legea pretinde reflexia asupra celor ce există și strădania lor pentru intelect rezultă limpede din mai multe versete ale
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
perioadă se construiește conceptul de realitate ca exterioritate obiectivă, dar și o relație subiectiv-obiectiv prin care cunoașterea exteriorității, pentru a putea fi privită ca formă a certitudinii. În acest context se realizează reconstrucția lumii din perspectiva omului, acesta devenind un demiurg cu puteri nesfârșite. Lucrarea care realizează această primă încercare de reconstrucție este Meditationes de Prima Philosphia (1641). Meditațiile carteziene urmăresc reconstrucția universului din perspectiva omului. Pentru aceasta Descartes alege un model influent în epocă, cel al Genezei. Meditationes de prima
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un „investigator, un denigrator al calităților și rangurilor” / , / „un parvenit care Ț și întemeiază speranțele pe intrigă și mitomanie.” Ț M. Robert - este „părintele” personajelor (!! inclusiv al naratorului), „dirijorul” lor „judecătorul” (!! alături de cititor, pe care-l ia părtaș), este un „demiurg” ce dispune de viața „creaturilor” sale după pofta inimii, a intențiilor și a concepțiilor sale; - de regulă, se străduiește să transmită cât mai voalat ceea ce și-a propus; dar uneori, (direct sau indirect: prin narator sau alte personaje) doar sugerează
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
dominația triumfală a Soarelui, este de un elinism de decadență. Un element modern însă care i se adaogă este tonul gros și buf în care e scrisă o parte din bucată. Ecoul faptei creatoare înregistrat cu un rîs fonf al demiurgului!". Variantele succesive ale poemei Uvedenrode, ce-l intrigă pe redactorul de la "Viața literară", sînt pentru poet: o încercare, mereu reluată, de a mă ridica la modul intelectual al Lirei. Și propune, în continuare: "La această puritate aeriană, în care poeții
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
deci, miraculos, un statut pur estetic), el este, fără îndoială, poetul de geniu, în tradiția romantică 91. Totodată, calitatea neobișnuită a înțelegerii conferă Poetului însușiri celeste. Să nu uităm că, pentru Edgar Poe, mintea individuală este o parte a minții Demiurgului, întrupata în materie. Dar, întrucât, imaginea Creatorului, nestingherita de materie, există deja în mintea Omului, ca o amintire ("memory"), ea poate fi recuperată prin "faint indeterminate glimpses" [străfulgerări slabe și vagi]92, în vis, în tranșă mesmerică, sau, în ceea ce
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
neînsemnata, în cea mai importantă și, toate, în Spiritul Divin"94. Edgar Poe localizează principiul divin în om, în simțul estetic, iar poetul, singurul capabil să perceapă analogiile dintre ordinea naturală și ordinea morală ideală, devine astfel un mediator între Demiurg și semenii săi. Mijlocirea lui este necesară, deoarece omul obișnuit, care "stalked a God în his own fancy" [se vede Dumnezeu, în propria-i fantezie]95, s-a înstrăinat, treptat, de ordinea și frumusețea naturii, cultivând excesiv rațiunea practică (științele
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Constantin Severin], în Sanda-Maria Ardeleanu, Ioana-Crina Coroi, Mircea A. Diaconu, Dorel Fînaru (coord.), Limbaje și comunicare. Creativitate, semanticitate, alteritate, vol. X-1 [actele Colocviului Internațional de Stiinte ale Limbajului "Eugeniu Coșeriu", Ediția a X-a: Suceava, 22-24 octombrie 2009], Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009, pp. 130-133. Coșeriu 2004a = Eugeniu Coșeriu, Universul din scoică (interviuri), Editura Știință, Chișinău, 2004. Coșeriu 2004b = Eugenio [sic] Coșeriu, Prelegeri și seminarii la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Editura Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, 2004. Coșeriu 2004c = Eugeniu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
limbă. Toate aceste aspecte s-ar putea afla la orice alt poet." Eminescianismul lui Arghezi va fi probat și de Pompiliu Constantinescu, în interpretarea căruia transpar fără dificultate marele poet, liricul de propensiune cosmică, neliniștit și interogativ, creatorul de limbă, demiurgul modern al cuvântului, romanticul sfâșiat lăuntric de mari întrebări, poetul microcosmosului și al jocului infantil. Arghezi este un inovator prin material și expresie, creatorul unui univers poetic original, recognoscibil ca atare. Precizarea de principiu a criticului are claritatea și concizia
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
perspectivei și a cromaticii (Luquet 1991: 75). Astfel grafismul copilului reprezintă, Înainte de toate, „o semantică deschisă―, În care fiecare semn se combină cu un altul Într-un mod tot mai complex. În universul copilăriei sale, copilul se simte un mic demiurg și se comportă ca atare. Viziunea sa despre spațiu nu depășește orizontul vizibil și așează casa natală În centrul lumii. Din acest centru protejat și protector lumea este vizibilă aproape În Întregime. Casa, mai mult decât peisajul, este o stare
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
instanțe supreme, o aventură ale cărei avataruri în egală măsură trăite și teoretizate, mai ales teoretizate nu-i vor îmblînzi mai deloc tonul meditației, căci la capătul acestei gîndiri în răspăr îl vom afla pe Cioran interogîndu-l, aproape inchizitorial, pe "Demiurgul cel rău". Însemnările lui Cioran de la sfîrșitul anului 1928 și începutul lui 1929, descoperite de noi în arhiva lui Relu Cioran și inedit publicate 107, cu toată simplitatea și evidentul lor didacticism, formulează în mare parte tema autorului, nucleul dur
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu neagă falsa explicație a mersului său chinuit, ascunde că nu alcoolul, ci foamea îl devasta continuu, deși intermitent. El simte nevoia să-și mobileze realitatea cu piesele imaginației sale, e mereu încercat de ispita de a fi un mic demiurg al propriei sale lumi. Adler, la care tocmai apelasem ca la specialistul în comportamentul uman, afirmă: „Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție că îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
românești, Editura Paralela 45, Pitești, 2007. Sala, Marius, Aventurile unor cuvinte românești, vol. I, II, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006. Sebeok, Thomas A., Semnele: o introducere în semiotică, Editura Humanitas, București, 2002. Simion, Eugen, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, București, 1995. Simion, Eugen, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005. Simion, Eugen, "Nivelele textului mitic", în Eliade, Mircea, În curte la Dionis, Editura Cartea Românească, București, 1981. Sorescu, Roxana, "Matei Caragiale. Numele personajelor", în România
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu seamă, cea anglo-americană" (Ștefan Oltean, Lumile posibile în structurile limbajului, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2003, p. 7). 2 Despre lectura semnelor, "tehnică a semnelor progresive", narațiunea care devine o "arhitectură de semne" Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, București, 1995, p. 169; Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, pp. 61, 161, 232. 3 Thomas A. Sebeok, Semnele: o introducere în semiotică, Editura Humanitas, București, 2002, p. 83. 4 Ștefan Oltean, Introducere
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Balotă, "Un hermeneut al secolului XX", în Euphorion, Editura Cartea Românească, București, 1999, p. 483. 103 Ibidem, pp. 486-487. 104 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 210. 105 Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 1995, p. 169; Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 232. 106 Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 1995; Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1993, p. 210. 105 Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 1995, p. 169; Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 232. 106 Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 1995; Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 231; despre narațiunea mitică, vezi și Florin Manolescu, cap. "Narațiunea mitică", în Litere în tranziție, Editura Cartea Românească, București, 1998, pp. 182-192. 1 Mircea Eliade
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
152 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 41. 153 Sabina Fânaru, op. cit., p. 194. 154 "Este semnificativ că pitagoricianul Timaios e cel ce afirmă în această supremă viziune cosmogonică a lui Platon că Demiurgul a creat același număr de suflete câte stele există. Discipolii lui Platon dezvoltă, apoi, doctrina "nemuririi astrale". (Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 186.). 155 Jean Chevalier
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Deși are șansa manifestării plenare, se manifestă din teama. În loc să creeze, cum ar putea pe drept, se ocupă cu distrugerea propriilor posibilități de creație. Deși este o putere nemărginită, fuge de propria-i putere, generând o lume infinit mutilată. Este demiurg, dar tocmai prin aceasta devine paznic al propriei creații 165. 1.3. Antinomiile cunoașterii luciferice Ilogicitatea minus-cunoașterii nu i se pare lui Lucian Blaga un lucru chiar atât de neobișnuit, deoarece întreaga cunoaștere se constituie oarecum la limita logicului. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
434, la Vasile Pârvan, în teoria ritmurilor istorice, la Mircea Eliade, în interesul său aparte pentru gnosticism, doctrinele dualiste timpurii și pentru metoda coincidenței contrariilor, și chiar la Emil Cioran, în reflecțiile sale cu privire la rău din Căderea din timp și Demiurgul cel rău, unde acordă răului tot atâta ființă cât și binelui și susține că lumea aceasta nu poate fi decât creația unui Dumnezeu tarat, fără scrupule și că tot ce este viu e coruptibil, stând sub puterea creatoare a Răului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rău, unde acordă răului tot atâta ființă cât și binelui și susține că lumea aceasta nu poate fi decât creația unui Dumnezeu tarat, fără scrupule și că tot ce este viu e coruptibil, stând sub puterea creatoare a Răului, a Demiurgului rău. Putem adăuga la această listă pe Ștefan Lupașcu și pe Mircea Florian, primul cu viziunea sa despre dualismul antagonist, cel de-al doilea cu ideea dualității recesive 435. Din această listă nu putea să lipsească Lucian Blaga, prin concepția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
uman a acelor activități care i se potrivesc) este păstrarea ierarhiei claselor. Scopul statului este realizarea binelui tuturor, posibil prin următoarea rânduială ce trebuie să domnească în stat: * Clasele sociale, dispuse ierarhic, corespund celor trei părți ale sufletului: clasa meșteșugarilor (demiurgii) corespunde părții apetente, clasa războinicilor (apărătorii, phylakes) corespunde părții pasionale, clasa conducătorilor (archontes, filosofii sau înțelepții) corespunde părții raționale. * Comunismul aristocratic luptătorii și conducătorii, pentru a nu fi ispitiți de putere sau de preocupări care nu sunt proprii virtuților lor
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
comun (casă, avere, femei, copii). * Este o aristocrație a rațiunii, înțeleasă de unii exegeți drept teocrație laică, deși statul rațiunii și a contemplării Ideilor la Platon are și un sens religios. * Armonia statului se realizează numai când conducătorii sunt filosofi, demiurgii îi hrănesc pe apărători și conducători, iar apărătorii se ocupă numai de siguranța statului. * Formele degenerate (imperfecte) ale statului sunt: > timocrația conducerea de către soldați; > oligarhia conducerea exercitată de cei bogați; > democrația conducerea poporului (periculoasă pentru că încurajează ignoranța (înțeleasă de cei
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Lucia, Slave, Elena, Ce limbi se vorbesc pe glob, Editura Științifică, București, 1968 Wald, Lucia, Slușanschi, Dan, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987 Walter, Henriette, Limba franceză în timp și spațiu, Casa Editorială "Demiurg", Iași, 1998 von Wartburg, Walter, Die Ausgliederung der romanischen Sprachräume, A. Francke AG. Verlag, Bern, 1950 Williams, Raymond, Culture and Society 1780-1950, Penguin Books Ltd., Harmondsworth, Middlesex, England, 1976 Zumthor, Paul, Babel sau nedesăvîrșirea, Polirom, Iași, 1998 Abrevieri a. = an
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nostru într-o limbă străină, "operă densă, bogată, îndrăzneață" cum o caracterizează Mircea Eliade, ni se relevă și multe fapte care demonstrează marea întindere a lecturilor lui Eminescu. Sunt examinate aici temele lirice eminesciene: sentimentul duratei și timpul dramei existențiale, demiurgul cosmogonic, elementele sociale, ideile de filozofie și gnoză, aspecte ale artei și ale limbajului. Să adăugăm la acestea istoria și natura, politicul și economia, misterele creației, egiptologia și dreptul roman, filologia comparată și anatomia, sanscrita și științele oculte și vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
colecția Muzeului N. Gane). CÂNTEC, Florin. Vasile Conta. O biografie intelectuală. Iași, Editura Junimea, 2002. CÂNTEC, Oltița. Luceafărul '50. O istorie evenimențială. Iași, Editura Cronica, 2000. CENTRUL de istorie și civilizație europeană. Academia Română filiala Iași. Editor: Gh. Buzatu. Iași, Editura Demiurg, 2007. CIHODARU, C., PLATON, Gh. Istoria orașului Iași. Iași, Editura Junimea, 1980. CIOBOTARI, Călin. Junimea de ieri, Junimea de azi. Interviuri. Iași, Editura Junimea, 2008; Semne de scenă. Iașul teatral (2011-2013). Editura Opera Magna, Iași, 2013. CIOLCA, Cătălin. In memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]