1,551 matches
-
de trei palme, își aluneca mâinile pe fundul blondei spălăcite cu care dansa și îi strecura mereu coapsa între picioare, lipindu-și-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o dantură de negrotei, cu ochi lucind demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și rozul becurilor. Țopăia pe călcâie, lăutărește. La dansurile rapide se întrecea cu Bazil în a arunca piciorul împrejur, a mișca din dos muierește... își dădeau în petic la Rasputin, când se formau cercuri și se mima
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de el. — Ați scăpat de el? întrebă inspectorul. Ați scăpat de el? Cum? Wilt se uită jalnic într-o parte, la polițista stenografă, și apoi zise: — Ca să fiu sincer, m-am șters la fund cu el. Inspectorul Flint se holbă demonic la Wilt. — Ce ați făcut? — Păi... vedeți, rămăsesem fără hârtie igienică în baie, așa că... Wilt se opri. Inspectorul își aprinse încă o țigară. Mâinile îi tremurau, iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai contemplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici un fel de față, dar îi mai erau legate și mâinile la spate. Dragul meu, rosti parohul, terifiat de scenă, și își ridică privirea spre femeia goală, sperând să primească o explicație de vreun fel sau altul. Femeia îl privea demonic și ținea în mână un cuțit de bucătărie imens. Părintele St John Froude se retrase, poticnindu-se, în cocpit, în timp ce femeia înaintă spre el, ținând cuțitul cu ambele mâini în fața ei. Era în mod clar nebună de legat. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
închiriaseră vreuna. Pe de altă parte, în mintea lui începea să capete contur și posibilitatea să fi fost victima unei farse gigantice, a unui plan complicat și minuțios elaborat, prin care el trebuia să pice de prost. Instigat de acest demonic Wilt, ordonase deshumarea unei păpuși gonflabile și fusese fotografiat când se holba la ea, palid la față, exact în momentul în care creatura de plastic își schimba sexul. Apoi organizase o vânătoare de plăcinte cu carne de porc fără precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aduce lui Eugen Ionescu revelația că absurdul are rădăcini sufletești. În această caracteristică a romanului, criticul vede nereguli superioare prin care Holban e mai degrabă ionescian avant la lettre decât stendhalian. Valoarea acestei literaturi constă în tragicul inutil și chinul demonic și zadarnic al analizei la care se rezumă, de fapt, activitatea sisifică a personajului. 2. Climatul literar românesc Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
încăpătoare - și această stare, în care demonul nostru interior devine mai puternic decât interiorul nostru ne-demonizat și inert, această irumpere în noi a ceva care ne aruncă, pe dinăuntru, în afară și dincolo de noi înșine, merită să fie numită demonică; trebuie să recunoaștem dreptul și nevoia și aspirația de a ne lăsa conduși în mod superior de un demon, oricum l-am numi și oricare ar fi el - și, dacă recunoaștem în el ceva care ne poate depăși, vom recunoaște
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe poarta de corn), noi nu retrăim o experiență pe care am avut-o deja (și cam așa ceva evocă visul văzut de Freud), ci trăim o densitate a cărei experiență n-am avut-o niciodată. În vise știm în mod demonic ceea ce un demon vrea să ne facă să înțelegem: că suntem părtași la un mod de a fi care apare în noi numai atunci când suntem goliți de realitatea zilnică a obișnuințelor repetitive: numai când am făcut loc liber „în“ și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cea care conține adevărul în care se pot distinge consistențele fugare și evanescente care botează spiritul cu numele stărilor diferite ale acestuia, și că, în această inversiune de perspectivă, chipul fizic al individului apare ca o mască, ca un rictus demonic de rigiditate, ca lipsă agresivă de viață. Ce împiedică minciuna, care este act verbal prin excelență, să se propage în mod absolut și să facă în așa fel încât oamenii să fie mereu la discreția celui ce știe să o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
naltă, în împregiurările cele mai pătrunzătoare, fluxînd și refluxînd în albia gigantică ce i-a dat-o Weltanschauung poetică și pe unde-a îndreptat fantazia fluviul vieței. Tot ce poate esperia sufletul mai zguduitor, manifestarea unei bucurii bete, strășnicia naturelor demonice, rezistința sublimă a unui suflet contra puterei destinului, și după aceea umorul, ce volatiliză toate defectele timpuozităței (pasabilităței, Zeitlichkeit) care se gustă (geniessen) pe sine însuși în această discompunere, toate astea și tot ce poate esperia pieptul omului în adâncimea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a artiștilor cu cercul rolelor lor e de regulă mai intensivă decât la aciia cari se ridică abia prin mediul reflexiunei la unitatea intuițiunei. De-aceea însă va [fi] și cercul caracterelor reprezentabile de ei cu virtuozitate mai răstrîns. Naturile demonice în coprinsul cel mai larg și figurile umoristice, mai ales cele ce ating fantasticitatea, vor fi cu preferință sferele în care se va cerca speția aceasta de formare artistică. La amândouă trebuie oarecum o Wahlverwandtschaft specifică. Din puntul creatoriu ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se va cerca speția aceasta de formare artistică. La amândouă trebuie oarecum o Wahlverwandtschaft specifică. Din puntul creatoriu ce sare peste reflexiune se dezvoltă cu mai mare necesitate naturală deosebita bogăție de viață a unor asemenea tipuri. Atât în naturele demonice cât și în cele de-un umor fantastic reprezintatorul poate mai lesne să ne ridice la Coeziunea dintre activitatea filozofică și artistică și distincțiunea lor întru creare am dezvoltat-o pre larg în partea întîia a tractatelor mele asupra filozofiei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără de-a petrece cu reflexiune toate coridoarele și încăperile zidirei. De-aceea, luate-n de-a întregul, cercul creațiunilor sale a și fost 360 r proporționalmente un cerc restrâns, pentru că-n tragedie erau mai mult personalități de-o răutate demonică mai mult abstractă, acelea cari erau de domeniul creării sale, iar nu caractere umane și avute în sine. Aicea și inspirațiunea sa afla un câmp mai liber, abstrăgând de la toate astea că și însuși mijloacele sale chiar îl făceau capabil
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un rezultat al lucrului și al luptei, și ridicate prin acea privire intuitivă care poartă incorporată în sine icoana fantaziei ca pe un geniu, ele se sumețesc cu siguranță în imperiul simțirei femeiești, ba încă și-n acela al pasiunilor demonice, și le devinează cele mai adânci secrete ale lor. Dar noi ne abandonăm numai de-aceea așa de fără grijă acelor (revărsări) esundări, cari ne duc adeseori până la confiniile estreme a tot ce e reprezintabil, pentru că aparițiunea lor întreagă ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înrudită elementelor. Și ce-a creat Crelinger din figurile tragediilor lui Raupach? În Fata aerului, o creațiune fantastică ce trecea peste orce realitate, în Chriemhield, o femeie ce se dezvoltă înaintea ochilor noștri pe scala-ntreagă a simțirei până la furia demonică. Cum a fost virificate de ea figurele femeiești din Hohensiaufi? Și acuma ni stă încă naintea ochilor noștri Sophia Schroder în Contele Chawanski, o icoană a stăpânei despote ce domnește brutal peste cei fără drept și din fiece trăsură a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natură cu totului franceză, pe când reprezintațiunile lui Talma sânt însuflețite de o simțire pe care-aș voi s-o numesc germană, simțire care, tocmai din cauza asta, diferă de espresiunea celorlalți actori tragici francezi". Rachela, mare cu deosebire în espresiunea celor demonice și-n teroarea pasiunei și înrudită oarecum cu aceste afecte, și ea a produs asupra naturelor germane o influință puternică, zguduitoare. Afară de mai 363 v multe observări risipite eu mă razim (refer) aci mai cu seamă pe comunicatele lui Ed.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât se poate mai mult. Aceasta ar fi o idee falsă. Actorul ar cădea adesea în pericolul de-a tăia nervul întreg al piesei și de-a micșora or a șterge cele mai adânci intențiuni ale poetului. Elementul grozav or demonic dintr-un caracter să nu se îmblînzească și să nu se slăbească acolo unde ele constituiesc o pârghie esențială a opului sau poate chiar artera organizațiunii întregi. Actorul care-ar lua idealitatea concepțiunii în genere din puntul de vedere etic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru îndestularea cea mai fără considerațiune a unui egoism imens, care însă, prin ținta sacrilegiilor lui - coroana Engliterei - e ridicat asupra sferei unor interese ordinare. Mai încolo o concepțiune ideală va pătrunde până la cele din urmă rădăcini a acestor principii demonice a lui Ricard și va vedea în Ricard, cel fizic nedreptățit, respins de la plăcerile amorului, acel caos de ură care se răzbună contra naturei, o natură care i-a închis gustarea celor mai fericite simțiri. În fine o concepțiune ideală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate astea concepțiunea ideală va găsi momente cari ridică această figură într-o sferă mai nobilă, fără ca cu asta să îmblînzească câtuși de puțin îngrozitoarea răutate cu care el urmărește ținta răzbunărei sale. Cu deosebire în naturile ce se numesc demonice concepțiunea ideală merge, cum am zice, într-acolo de-a le ținea asupra noroiului unei sceleratețe comune și-a unei viciozități ordinare, și va face-o aceasta prin aceea că va merge până la izvoarele opiniunilor și prin aceea că va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât desperarea de-a ști într-adevăr ceva. Această aspră dezbinare din spirit trebuie să se graveze și în trăsuri. Cu deosebire trebuie ca actorul să se ferească în mascarea sa ca să ne arate în caractere în cari domnesc pasiuni demonice niște forme ce ne întrupează închipuirea unor naturi ordinare, ci din contra chiar în caractere ce ne contrariază el trebuie să graveze trăsuri mari și puternice, din cari să strălucească o natură turbure și răscolită de pasiuni, însă întotdeuna o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni se desfășoară din ele oarecum trecutul, cu-atîta sânt (formate) desemnate mai artistic. La acei criminali mari, cum e Ricard al III-lea de pildă, fizionomia trebuie să ne cutremure; ea trebuie să ne arate un esterior format de pasiuni demonice, din care, fermă și consistentă, să ni vorbească asigurarea că de-aicea trebuie să se dezlănțuiască puteri infernale, cari sânt decise de-a întreprinde lupta cu întreaga ordine morală a lumei. Și această o vedem așadar atârnând esențial de la concepțiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai nici trădau mișcarea lor, dar încă să se ridice la o mișcare puternică a valurilor. Tonul fundamental din Ricard al III-lea și Franz Moor s-aseamănă, el ne dă în amândouă o imagine concavă, pustiită prin răutatea lor demonică, imaginea unor [naturi] suite până la deriziunea întregei lumi etice. Totuși însă pe Ri[c]ard al treilea împregiurările cele mari îl ridică la ondolațiuni cu totul altele și-i dau tonului său fundamental o ținută mult mai intensivă decât la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Orașul Îngerilor Căzuți justiția ne amintește de o replică din senzaționalul spectacol de operă Porgy and Bess: anume că „un om“ este „o chestie trecătoare“. Ca, de pildă: dacă ești un tip cu relații, contribui serios la fondurile secrete ale demonicului procuror districtual Ellis Loew și se Întîmplă s-o mierlești - bagă de seamă, asasinule! -, șeful poliției, William H. Parker, nu va precupeți nici un efort ca să-l descopere pe ticălosul care te-a cocoțat În trenul de noapte, cu destinația Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Toată opera estetică a lui K. devine astfel o metafizică a incognito-ului (Socrate este precedentul păgân al incognito-ului cristic, teoria măștii confirmată ulterior de practica deghizării umane a divinului). Andrei ne-a citit paginile scrise cu o vervă demonică (retorică baroc-păgînă) despre natura ideală. Geografia Arcadiei, în preajma căreia s-a produs idealizarea naturii, era - paradoxal - sumară până la austeritate. Însă în realitatea geografică a Arcadiei, spune A., în această austeritate, sîntem cu mult mai aproape de esența naturii decât în Arcadia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când în când are reflexe, reflexe doar, de om rănit. Opac în fața negativului, el nu își dă seama că tot ceea ce posedăm nu este decât un capital de ne-ființă. Și totuși, bună parte din gesturile sale dezvăluie un spirit demonic. Demonic fără să o știe. Este un destructor obnubilat și sterilizat de Bine." Privit însă mai îndeaproape, demonismul său îmbracă forma unui fanatism cultural. Noica crede în cultură fără rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta că aici nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în când are reflexe, reflexe doar, de om rănit. Opac în fața negativului, el nu își dă seama că tot ceea ce posedăm nu este decât un capital de ne-ființă. Și totuși, bună parte din gesturile sale dezvăluie un spirit demonic. Demonic fără să o știe. Este un destructor obnubilat și sterilizat de Bine." Privit însă mai îndeaproape, demonismul său îmbracă forma unui fanatism cultural. Noica crede în cultură fără rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta că aici nu este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]