9,951 matches
-
abia așteaptă să clevetească cu prima persoană care le întreabă. Vei vedea, menajera aia o să-ți spună tot. Iar tu-i vei spune domnului Badule. — Asta-i partea care n-o să-mi facă plăcere, mărturisi Mma Makutsi. Restul nu mă deranjează, dar să-i spun bietului om că are nevastă rea de muscă, asta nu-mi va fi ușor. Mma Ramotswe o încurajă. — Nu-ți face probleme. Mai totdeauna când noi, detectivii, trebuie să le dăm o veste proastă clienților, aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un banc de lucru special pentru tine - unul mai scund - de înălțimea scaunului cu rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape fiecare procedură, punând din când în când întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El meșteri și făcu reglaje până când motorul microbuzului fu, în cele din urmă, așezat la locul lui și, când fu testat, nu mai scoase fumul negru, înecăcios. — Vezi, exclamă domnul J.L.B. Matekoni mândru, arătând spre gazul de eșapament alb. Benzina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după lizieră. - Au avut baftă sărăntocii ăia din Dobrogea cu aeroportul de la Kogălniceanu, nu? - Păi... cred că da. - Cum să n-aibă, dom’le? insistă, ușor deranjat de lipsa mea de entuziasm. Păi știi cum e-acolo? Ai văzut cum e-acolo? - Nu, n-am fost. Acum fie o să-și imagineze că-s de la altă armă, fie o să-i treacă prin minte că, poate, nu-s apevist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trântit la pământ, a vrut să moară și n-a mai mâncat săptămâni întregi, l-au legat și l-au hrănit cu perfuzii. Fiică-sa de-atunci îl ține mai mult închis, undeva într-o magherniță în spate, să nu deranjeze musafirii, l-ar da la azil, s-a săturat de el, nu mai știe ce face, dar e scump. Nici să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dulap? - Mamă, noi de ce n-avem grilaj și nici felinar și nici poză? - Pentru că taică-tău bate crâșmele în loc să mai tragă acasă! *** - Sara, nu m-am mai anunțat, nu știu dacă... Nu se miră, nu se bucură excesiv, n-am deranjat-o. Are și ceva care mă scoate din minți. Ai putea să te dezbraci de tot, ea ți-ar da o pătură, să nu-ți fie frig, și haine de-ale ei, poate-ți vin. Dacă nu vrea, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și nici măcar prin cîrciumi, În bordeluri sau În nopțile liniștite de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate suflete, Îi deranja pe toți și punea capăt, fără nici o explicație logică, spontaneității rîsetelor și Însuflețirii glasurilor. Și asta pentru că În Oberlus era ceva mai neliniștitor decît respingătoarea și indescriptibila lui urîțenie. Ceva Înghețat, amenințător și Înfricoșător, ca un efluviu sau o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie și să nu-l deranjeze la mers, și se furișă În cele din urmă, tiptil, spre coasta dinspre apus, cea mai sălbatică de pe insulă. Bău pe săturate apă dintr-o băltoacă, umplu ochi o coajă mică de bostan, singurul obiect pe care Oberlus le Îngăduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avu nevoie de multă vreme ca să se convingă că ceea ce presupusese dintotdeauna tocmai se petrecuse. Nu fusese luat prin surprindere, și aproape că se bucura de faptul că În sfîrșit se hotărîse să facă acel pas, pentru că l-ar fi deranjat să se Înșele În privința lui Gamboa, a mentalității lui, a viitoarei lui modalități de a acționa. Se Încredință că ceilalți prizonieri erau la locurile lor, liniștiți și neștiind de dispariția toarășului lor, verifică dacă pistoalele erau Încărcate, Înșfăcă hotărît maceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
locul unde ajungea lanțul cu care era legată. Ridică piciorul și Își contemplă rana profundă, supurantă, pe care i-o provocaseră cătușele de la glezne. Stătu puțin pe gînduri și se dădu jos din pat cu mare grijă, fără să-l deranjeze pe cel care dormea. Înaintă Încet spre pistoale, se uită la ele fără să le atingă și se Întoarse spre Oberlus, care nu se mișcase deloc și respira regulat. Se aplecă, luă una dintre arme și Îi trase cocoșul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la o ședință foto. N-ai din întâmplare niște bonuri de agenție să-mi împrumuți? În carnețel, cu creionul, scriu: Ăla de pe tine-i puloverul meu? Și-i flutur carnețelul în față. — Mda, zice ea, dar știu că nu te deranjează. Scriu: Dar e mărimea 40. Scriu: Iar tu poți 44. — Ascultă, zice Evie. Trebuie să fiu acolo la două. Ce-ar fi să mai trec pe-aici când ești într-o dispoziție mai bună? Vorbindu-i ceasului de la mână, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tata, e cadoul lui Shane pentru tine. O, asta-i prea mult. Perry Como cântă „I Saw Mommy Kissing Santa Claus“. Zic: — Șiretul ăla de frati-miu mort e-așa atent. Zic: Nu trebuia. Sincer, chiar nu trebuia să se deranjeze atâta. Poate c-ar trebui să renunțe la negare și să accepte pur și simplu că e mort. Poate să se reincarneze. Zic: Nu poate fi sănătos să creadă că e încă viu. Fierb pe dinăuntru. Ce-mi doream de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) EUGEN URICARU ( c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN URICARU COMPLOTUL SAU LEONARD BÎLBÎIE CONTRA BANDITULUI COCOȘ EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 I Faptul că avea un nume foarte caraghios nu-l deranja. Mai bine spus, nu-l mai deranja, cu timpul reușise chiar să facă din el o măsură pentru ceilalți. Cînd se întîlnea cu un necunoscut întindea mina subțire dar fermă, "ca o lamă de cuțit", îi plăcea să-și spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
editurii Junimea. (c) EUGEN URICARU ( c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN URICARU COMPLOTUL SAU LEONARD BÎLBÎIE CONTRA BANDITULUI COCOȘ EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 I Faptul că avea un nume foarte caraghios nu-l deranja. Mai bine spus, nu-l mai deranja, cu timpul reușise chiar să facă din el o măsură pentru ceilalți. Cînd se întîlnea cu un necunoscut întindea mina subțire dar fermă, "ca o lamă de cuțit", îi plăcea să-și spună, întindea palma cu o umbră mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa. "Chestiunea Cocoș" nu intra nicicum în sfera de activitate a Serviciului. Asta a înțeles înainte ca Mihai Mihail să-i ceară ce i-a cerut. Or, o dată "intrat în țeavă", trebuia să aibă grijă în primul rînd să nu "deranjeze" pe oamenii lui Călătorescu și pe alții care mai erau vîrîți în afacere. Nu era vorba ca el, Leonard Bîlbîie, să-l prindă pe Cocoș. Oricît s-ar fi străduit așa ceva nu era cu putință. În primul rînd, Serviciul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dădea nici un fel de bătaie de cap, din punctul său de vedere, se apucase așa, în distracție, să strîngă informații despre acest ciudat personaj. Era o întrebare nevăzută, pe mutește, despre care bănuia că numai el are știință. Nu-l deranja cu nimic pe Leonard Bîlbîie în treaba lui de cîrtiță, avea metodele sale și una dintre ele era infailibilă, ușa din spate. Intrarea servitorilor. Nu era un adept al luptei de clasă, citise despre această ciudățenie în una din broșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o mișcare isteață și îndrăzneață, prefectul în anul următor l-a căutat cu privirea în sala de raport, l-a găsit printre ceilalți și i-a făcut un semn amical cu mîna. Din acea zi nimeni nu l-a mai deranjat cu inspecții ori cereri sîcîite, dar nici el n-a uitat să-i trimită prefectului cam ce se putea găsi mai interesant în Crama lui Hariton. Și n-a uitat nici cuvîntul splendid. K. F. l-a poftit în salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a devenit o jucărie a sorții o nefericită marionetă ale cărei sfori erau în mult prea multe mîini. Dar să lăsăm... ce-ai făcut dumneata a fost genial și atunci mi-am dat seama că destinul nostru este comun. Te deranjează?" Vorbise atît de mult și de repede, încît el n-a înțeles decît în parte lucrurile pe care i le spunea. Bănuia că sînt chestiuni grave, adînci chiar, dar nu putea trece peste pragul stabilit încă de la venirea ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochii bovini ai lui Basarab Cantacuzino luciră cu o scăpărare de interes. De asta era și el mulțumit. Un comis-voiajor este o persoană foarte utilă, vede multe, aude multe, intră peste tot și n-o bagi în seamă așa că nu deranjează, chiar dacă se află unde n-ar trebui să fie. Era acoperirea perfectă pentru un inspector al Serviciului și niciodată n-a stat să chibzuiască îndeajuns dacă nu cumva el a intrat în Serviciul lui Mihail încă din prima zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Credeți că e o chestie serioasă, excelență, e vorba chiar de o fascie, de fasciști?" Pangratty îl prinse ușurel de braț, "dacă vrei să te duc cu mașina, a mea e după colț, e o mașină-sport, sper că nu te deranjează, e atît de plăcut. Un mai dumnezeiesc, miroase a paradis, nu simți?" Și fără să schimbe tonul, adăugă "o mascaradă, un carnaval, n-ai văzut, voiau să se impresioneze ei între ei, să-și dea curaj. Și l-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
casele boierești, chiar dacă o faci pe ușa din dos, important este să fii înlăuntru. Iar oamenii săi, Serviciul, reușiseră să pătrundă în toate cămările și odăile de taină ale societății, rămînînd în continuare tăcuți și modești, ceea ce făcea să nu deranjeze, să nu irite, să nu trezească adversități, să rămînă neobservați, dar să râmînă. Și uite, acum trebuia să încalce și această regulă, această lege de aur, riscînd așa soarta Serviciului și poate, de ce poate?, sigur chiar!, însăși soarta sa. Zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne deranjeze nimeni. Nu sînt pentru nimeni aici, nici pentru ministru". Nu ridicase vocea, ba, mai mult, se străduise să fie cît se poate de cald și în același timp ceremonios. Era calea sa de a se face ascultat cu sfințenie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu degetul în ușă, a intrat, roșu la față, ori alergase, ori era emoționat. I-a făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta să vină cafeaua pentru a nu mai fi deranjat și, mai ales, pentru a nu fi ascultat în ceea ce avea să-i spună lui Bîlbîie de o ureche străină. Avea o încredere desăvîrșită în toți funcționarii Serviciului, dar exista o regulă care spunea "mai bine să nu auzi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă și din păcate această neregulă se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
echilibristică!, ridică receptorul telefonului și chemă prin ofițerul de serviciu pe domnul Stan. Acesta încă nu avea telefon și probabil multă vreme nici nu va fi cazul. Îl tolerase în Serviciu din cauza unchiului său care era director general, nu-l deranja, era chiar un ins conștiincios, prea conștiincios, însă simțea organic, fizic aproape, că George Stan era un corp străin în Serviciu. Cîteodată îl irita chiar prezența lui, mai ales cînd observa prin stofa hainei conturul pistolului cu care umbla veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe cei vii, contrazicîndu-se, încălcînd principiul vechi ,,dă vina pe mort" care funcționase întotdeauna fără greș și cu audiență bună între membrii Serviciului. "Așa deci, făcu fals prințul aviator, Nu-i nimic, putem crede fiecare în ceea ce vrem, nu ne deranjăm reciproc din cauza asta. S-ar putea ca și ordinele pe care i le-ați dat lui Bîlbîie să facă parte din destinul său, nu din gîndirea dumneavoastră... Și bietul Leonard mi-a spus că e vîrît pînă în gît într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]