1,919 matches
-
este Topé, iar creierul acesteia e Fodère. 2.1.1. p. Capturarea lui Emanou În piesa, Emanou renunța să dea concertul, prinderea lui având loc în timp ce, împreună cu prietenii, mănâncă migdale. Momentul este banal și se înscrie în aceeași notă a derizoriului care a caracterizat și până acum piesă. În film, însă, concertul are loc, iar Emanou este prins chiar în timpul concertului. Imaginea este luată de jos128, din public, în plan-american. Se trece în prim-planul părții ștăngi a lui Emanou. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ar contraveni cultului sărăciei și al modestiei, al suferinței și al umilinței pe care le propagă creștinismul, este cea mai exacerbata dintre toate megalomaniile omenirii. Să vrei să-l atingi pe Dumnezeu înseamnă să atingi absolutul, iar această dorință face derizorie și demnă de dispreț orice altă cucerire. Cine îl întâlnește pe Dumnezeu intra în posesia adevărului etern, în timp ce orice alt adevăr rămâne la nivel de efemer. Renunțarea la lume, departe de a atenua grandoarea căutării mistice, o mărește, este simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o mărturisire de acest fel este surprinzătoare, spune Nicolae Țurcan, "nu numai fiindcă se arătă admirativa față de Dumnezeu-Om, ci fiindcă (...) admirația se extinde și asupra creștinilor, a acestor neoameni incapabili de odihnă în lume".31 Într-o lume a derizoriului, Dumnezeu, nemulțumit de creația să, și omul părăsit se află față în față, dar fără a se "atinge", fiecare aflându-se pe o treaptă diferită a devenirii, spune Cioran: Omul se chinuie să fie măcar o greșeală, precum Dumnezeu un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
scenei. Clivajele religioase înving lupta de clasă. La scară britanică, CPGB pare mai apropiat de starea de grupuscul decît de partid. La începutul anilor '70, efectivele sale se apropie de numărul de 30.000 de membri. Rezultatele sale electorale sînt derizorii: 58 de candidați în 1970 nu întrunesc decît 38.431 de voturi, iar în 1974, 44 de candidați nu obțin decît 33.000. Este adevărat că, așa cum am subliniat deja, sistemul electoral britanic interzice CPGB-ului să spere vreo reprezentare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
protagoniști schimbați. Succesiunea intertextuală orientează textul spre un mit al lui Hercule, operant în Odă (în metru antic). Tentația adulterului și remușcările ulterioare nu pot fi purificate ignic de Alta. În plus, cuvintele sale adaugă și problematica aruncării iubirii în derizoriu, vizibilă la personajul mitologic al Dalilei din Scrisoarea V: "Alta (vrea să protesteze): Pietro, ard toată ca într-o cămașă de foc...Înțeleg ce greșeală de neiertat am săvârșit...Am făcut o întâmplare de bâlci și zvon, dintr-o taină
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
carte a lui Michael Astner, țara transformată-n vânt, Casa de Pariuri Literare, București, 2011 (în care se recuperează și majoritatea textelor din volumul de debut), nuanțează cei doi poli de interes ai poetului. Pe de o parte, minimalismul, poetica derizoriului, a insignifiantului care, prin cumul, amplifică angoasele: "aceste lucruri mărunte. aceste nimicuri și nimicnicii./ această gelatină.// cum să mergi/ în picioare.// să mergi/ pur și simplu/ mai departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care filtrează, analizează și abia ulterior redă, supunând obiectul perceperii unui proces critic de o rară ascuțime. Cu acuratețe este descris, de pildă, peisajul urban prozaic, devenit, în cartea Marianei Codruț, un soi de carnaval golit de semnificație, căzut în derizoriu, deși nelipsit de un anume pitoresc. Martorei unui asemenea spectacol al decăderii totale precum cel oferit acestei priviri critice în chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și falsitatea, inconștiența și concupiscența ce îi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
putut evolua, dimpotrivă, pe un teren în care s-a detașat cu o limpiditate de invidiat. Acesta apare ca un spațiu al simbolicului și vizionarului, al metafizicului filtrat doar uneori printr-o grilă parodică de cea mai bună calitate. Nimic derizoriu ori foarte puțin din cotidianul insignifiant îl atrage pe acest poet preocupat, dimpotrivă, de retorica marilor neliniști existențiale (Odată cu timpul și apa) sau de hermeneutica biblică ( Rondul de moarte, Cain, Abel). Subiectele, tratate întotdeauna într-o dicțiune ceremonioasă, apăsat solemnă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre cele mai bune texte poetice scrise de Nichita Danilov, în ciuda, sau poate tocmai datorită interferențelor generice. În miezul scenariului din Câmp negru scenariu articulat parabolic și redat într-un registru plurivalent, în care colocvialul și oracularul, concretul și abstractul, derizoriul și înalt simbolicul, își dispută în permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie a inițierii într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însă le-a contrabalansat cu un Război al broaștelor cu șoarecii. Asta se cam uită. Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe dedesubt, și-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recunoscute în special prin contribuția unor Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru. A se vedea, bunăoară, refuzul convenției, tendința demitizantă și desolemnizantă, teribilismul juvenil, uneori estompat de un vag fior elegiac, reveria livrescă pliată pe un acut simț al derizoriului. Dintre congeneri, Ana Selejan îl aseamănă mai ales cu poetul Constant Tonegaru ("amândoi fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți tineri poeți: Mihail Crama, C.T. Lituon, Radu Teculescu, să abordeze aproximativ același perimetru tematic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși,/ și dispărem în hăul gropii sinilii/ cu tot cu pălării" (Vameșa). Histrionismul, autoironia și sarcasmul pot, într-adevăr, colora plăcut viziunea derizoriului cotidian. Referințe critice (selectiv): Adrian Dinu Rachieru, în "Luceafărul", nr. 15, 21 aprilie 1999; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1999; Cristian Livescu, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 2005; Ofelia Ichim, în Dicționarul general al literaturii române
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
concepute de poetul Mihai Ursachi pare guvernat de principiul transsubstanțierii, al înălțării din straturile obscure ale umanului la treapta imuabilă a Spiritului, întreaga lui poezie poate fi considerată ca proiecție solemnizată a unei questa ideale, care are ca finalitate emanciparea derizoriului către durabil și a fragmentarului către unitate. O atare interpretare pare a fi validată nu numai de desfășurarea ceremonialurilor din texte, ci și de retorica discursului ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această retorică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui ideal barochist. Altfel spus, un arsenal complicat de mijloace de cucerire și simultan de protejare a obiectului erotic de invazia oricăror semne ale derizoriului. Cântărețul profund al erosului, inclusiv în momentele în care se interesează exclusiv de forma lui să spunem lumească, nu poate fi privit niciodată drept ceea ce Ovidius numea un tenerorum lusor amorum ("cântărețul glumeț al dragostei ușoare"), căci nu comite niciodată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de orice clasificare limitativa, deoarece și-au păstrat originalitatea și individualitatea. Aceștia au influențat din afara curentul manierist, o formă literară inferioară. În operele minorilor rațiunile spirituale înalte, tulburate și complexe, vii în Montale, Ungaretti și Quasimodo, au fost coborâte în derizoriu. Iată de ce Quasimodo îi disprețuia pe ermeticii de duzină, pe imitatori, si numea tagma acestora: ultima peșteră pastorala.185 Printre numeroasele tentative de includere într-o categorie sau în altă a operei quasimodiene, cea amintită a lui Anceschi este mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vizibile, cu acea atmosferă de suprarealism macabru, nelipsit însă de profunzime filozofică și de intensitate dramatică, din Suflete moarte a lui Gogol. Ca și în romanul predecesorului clasicizat, în volumul lui Kurkov, viața își pierde valoarea, devenind o anexă cumva derizorie a singurei realități umane palpabile și semnificante: moartea. Personajele (cu excepția, nu lipsită de conținut, cum spuneam, a protagonistului) dispar pe rînd, în contexte absurde și adesea burlești, și nimeni nu este afectat esențial de acest joc halucinant cu destinele omenești
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale ființei sale, având la bază realitatea exterioară, comună tuturor oamenilor. Cu alte cuvinte, ne propunem să urmărim cum se înalță poetul deasupra tuturor, făcând cultură, fără să se distrugă pe sine, fără să se degradeze sau să coboare în derizoriu. Avem la bază poezia Anei Blandiana, care este supusă unei investigații care să aducă arta ei în zona unei deconstrucții canonice, pe care au realizat-o, de fapt, și marii reprezentanți ai generației șaizeciste, generație aflată sub oprimarea sterilizantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
termeni minori, cu ușoare diferențe. Identificând aproape fiecare volum al autoarei ca fiind încărcat de atacul contra ideologiei, dincolo de poeziile recunoscute ca fiind interzise, existând câte un mesaj subversiv și in altele, ascuns, mai puțin explicit, fără să cădem în derizoriu, sau să riscăm să fim judecați pentru obsesii maladive, ne vom referi în cele ce urmează la câteva astfel de poezii din următorul volum al autoarei, Ochiul de greier, 1981. Este poate volumul marcat cel mai puternic de aversiunea contra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ușoare degradări semantice, natura a reprezentat, dintotdeauna, spațiu al refugiului, dar, mai ales, cadru prielnic desfășurării unor sentimente precum iubirea, nostalgia, melancolia sau chiar tristețea. În poezia subversivă a Anei Blandiana, natura capătă conotații diferite, semantismul ei fiind coborât în derizoriu, metafora naturii fiind utilizată drept instrument de ironie la adresa poporului vegetal, laș și incapabil de revoltă. În acest spațiu al persecuției, singura care s-ar face sinonimă curajului ar fi nebunia, aceasta devenind o formă de supraviețuire, după cum autorul Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
identitară și diabolizarea alterității sunt câteva dintre simptomele pe care cărturarii români le manifestă. Celebrând personalitatea Doamnei Elvira Sorohan, înțelegem să evidențiem autentica menire a omului învățat în societate, chiar dacă evoluțiile globaliste ale ultimelor două decenii par a arunca în derizoriu modelul umanist, cultivat în mod tradițional în cadrul învățământului superior. Vocația despre care vorbim, ilustrată exemplar de către distinsa profesoară și cercetătoare de la Universitatea ,,Al. I. Cuza" Iași este aceea a studiului intelectual care construiește caractere. De prea multe ori, presiunea relativismului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și în Amintiri) confirmă primatul materialității ca trăsătură esențială a universului monastic definit de Stănoiu. Consecința directă a unui asemenea accent axiologic este sentimentul valorizării superlative a lumii de aici și căutarea împlinirii hic et nunc. Aceste date aruncă în derizoriu orizontul eshatologic în care, prin proiectul ei fundamental, instituția mănăstirii e ancorată. Departe de a fi o împărăție a spiritului, aici se face apologia exteriorului și a libertăților sale. O anchetă, Păcăința starețului, Dragoste și smerenie, Jalba cuviosului Pitirim, Amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
umană. Sacrificiile atît de ușor consimțite pentru a urca tot mai sus pe scara temutei Organizații, pentru a fi apreciat și chiar iubit de superiori, pentru a deveni indispensabil și a gusta din atmosfera eterată a elitei apar deodată ca derizorii și criminale în lumina succesiunii evenimentelor pînă la dezastrul final. A vrut să fie ca ei. Oamenii în negru. Inspectorii. Anchetatorii. Cei care cred că stăpînesc o fărîmă din mecanismele formidabilului instrument de opresiune al Conducătorului, cei însărcinați cu hărțuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o altă parte a criticii, a văzut în acest discipol și protejat al lui Frédéric Beigbeder un parizianist la modă, de inspirație trash-burghezo-ni hilistă. Ambele analize sunt juste, deși futilitatea aparentă a subiec telor alese pare să încline balanța în favoarea derizoriului monden ; or, Liberati provoacă o reflecție adîncă și intensă asupra derivei contemporane, fără a recurge la mijloace facile sau a se afunda în banalitatea unei retorici răsuflate. Mecanismul social de descompunere indiferentă a personalității umane, devenit implacabil și aproape inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
măcar minimalizate, dacă aceste grave și profunde ches tiuni ar fi puse, preț de cîteva clipe, în gura unor copii... Distanța inversă, de la adult la junior, ar aduce cu siguranță acea necesară detașare și un spor de înțelepciune, prin perceperea derizoriului pe care îl ridicăm la rang de element vital. Roxane își menaja niște zone de tăcere, acel "sas de neant care trebuie cu orice preț creat și protejat în economiile de piață"! Ruperea ritmului și ierarhiilor cotidiene se realizează și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]