1,786 matches
-
în prima jumătate a secolului al XII-lea regele Franței este cu mult mai puțin puternic și bogat decît vasalul său din Normandia. Există în aceasta un pericol potențial pentru Capețieni, pericol care se precizează la mijlocul secolului, cînd se stinge descendența directă a lui Wilhelm Cuceritorul. Asistăm atunci la ascensiunea fulgerătoare a unui senior de rangul al doilea, Henric Plantagenet. El moștenește în 1151 comitatul de Anjou și de Normandia, unite de tatăl său; în 1152 el se căsătorește cu ultima
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pace, se poate spune că prima fază a Războiului de O Sută de Ani este terminată. Armagnaci și burgunzi. Ea a marcat nobilimea franceză, umilită de înfrîngere și atinsă în loialitatea sa prin necesitatea de a alege între fii din descendența lui Ludovic cel Sfînt. Este epoca fidelităților îndoielnice. Din 1341 pînă în 1365, în Bretagne, un război de succesiune îl opune pe candidatul regelui Franței celui al regelui Angliei. La mijlocul secolului, un alt descendent al lui Filip cel Frumos, Carol
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Albert, Essai sur la structure logique de la phrase [1926], Champion, Paris, 1950. Sollers, Philippe, "Nivelurile semantice ale unui text modern" ["Niveaux sémantiques d'un texte moderne", 1968], în Tel Quel, Pentru o teorie a textului, pp. 273-282. Spiridon, Monica, Melancolia descendenței. O fenomenologie a memoriei generice în literatură, Cartea Românească, București, 1989. Sporiș, Valerica, Adjectivul. Studiu stilistic, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2013. Sporiș, Valerica, Adjectivul în limba română. Studiu gramatical și semantic, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Casa
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de la Borges, Eminescu, București, 1981. Ecaterina Mihăilă, Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative, Eminescu, București, 1995. Carmen Vlad, Textul aisberg ș.a. 185 De exemplu, Ioana Em. Petrescu, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Dacia, Cluj-Napoca, 1989 și Monica Spiridon, Melancolia descendenței. O fenomenologie a memoriei generice în literatură, Cartea Românească, București, 1989. 186 Mircea Borcilă, "Despre contextul actual și perspectivele integralismului", pp. 43-44. 187 Eugeniu Coșeriu, "The Principles of Linguistics as a Cultural Science" ["Principiile lingvisticii ca știință a culturii", 1992
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
prin lumina necreată. Experiența mistică trăiește întreagă această teologie de la palierul fanic până la strălucirea sa exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961) provine dintr-o familie cu o descendență ilustră pe linia ambilor părinți: tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casație; bunicul, Generalul Gheorghe Manu, luptător în Războiul de Independență și ministru în repetate rânduri; mama, Elisabeta Cantacuzino, pe filiera nobiliară a Cantacuzinilor. Studii superioare la Facultatea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nesigur accentuate ori cu mai puțină consecvență și sistemă decît în alte societăți. Circulația între pături, ori chiar contrabanda socială au fost poate mai libere decît aiurea. Păstrarea strictă a distanței sociale este probabil și o chestie de vechime, de descendență foarte conștientă și de datini; și puține lucruri din viața noastră sufletească se arată să fie vechi, să aibă prestigiul trecutului depărtat. Și aci se vor fi simțind efectele săriturii de care vorbeam. Acei cari se vîră în clasa considerată
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sau încercarea lui Leonardo Olschki de a scrie o istorie a tuturor literaturilor romanice din evul mediu, nu sunt prea izbutite. *35 Majoritatea istoriilor literaturii universale sunt doar încercări de a se urmări tradiția principală a literaturilor europene legate prin descendența lor comună din literaturile greacă și romană, dar nici una dintre ele nu conține mai mult decât generalități de ordin ideologic sau compilații superficiale, poate cu excepția strălucitelor schițe ale fraților Schlegel, care, firește, nu pot satisface nevoile contemporane. În sfârșit, o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
exegetul disociază ferm valoarea de non-valoare, construind în materia efemeră a cuvântului edificii durabile, construindu-se simultan pe sine ca personalitate armonioasă. Locul lui Vladimir Streinu se află între valorile perene ale culturii noastre. II DOMINANTE ALE DEMERSULUI CRITIC În descendență maioresciană și, desigur, lovinesciană, Vladimir Streinu este și rămâne un critic estetic. Nu estetist. De altfel, este semnificativ de observat că autorul Ritmului imanent a respins cu hotărâre eticheta de critic estetist, pledând consecvent pentru judecata estetică a artei. Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în continuare pentru generațiile actuale, se oferă în plinătatea sa de model spiritual și moral viu, de îndemn la onestitate și probitate, la muncă susținută după criterii alese; "lecția" unei clase a criticii românești se dovedește mereu actuală și în descendența marilor săi înaintași și a colegilor de generație aparține, la rândul său, criticului exemplar. De aceea, retrospectiva istoricoliterară se împlinește, dacă poate să dea noi orizonturi și înțelesuri unei opere și personalități de prim plan ale culturii noastre." Posteritatea lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
un regat o familie și în care toate datoriile sunt una"40. Probele istorice sunt prin urmare inutile. Filmer atribuie regilor Angliei drepturile lui Adam și ale patriarhilor, fără a pretinde însă - ceea ce, de altfel, ar fi fost absurd - că descendența se produce în linie dreaptă. Dacă, spre exemplu, un rege nu are moștenitori, șefii marilor familii nobiliare se reunesc pentru a alege un nou rege. Prin urmare, am putea spune că "nu dreptul divin al regilor, ci dreptul divin al
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
conștiință națională, ci doar una a comuniunii etnice, surclasată de particularismul local. Deși, începând din secolul al XVI-lea, cărturarii și istoricii au afirmat și demonstrat de numeroase ori unitatea românească în întregul spațiu dintre Tisa, Dunăre, Marea Neagră și Nistru, descendența latină și folosirea aceleiași limbi, cu câteva particularități regionale, locuitorii celor trei state românești continuă să se numească moldoveni, munteni, transilvăneni, dar și orheeni, soroceni, etc., chiar în interiorul aceleiași construcții statale. Apariția conștiinței naționale se datorează unei pături subțiri de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în secolul al XV-lea, după întemeierea Țării Moldovei, nu exista un popor diferit la este de Carpați. La rândul lor, misionarii trimiși de scaunul pontifical în spațiul românesc remarcă identitatea de limbă a locuitorilor din cele trei provincii și descendența lor romană. „...Vechiul neam al romanilor, care-și zic până astăzi români (romani) și care coboară fie din coloniile romanilor, fie din cei care erau osândiți la muncă în minele de metal. Limba lor dovedește, de altfel, această descendență romană
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și descendența lor romană. „...Vechiul neam al romanilor, care-și zic până astăzi români (romani) și care coboară fie din coloniile romanilor, fie din cei care erau osândiți la muncă în minele de metal. Limba lor dovedește, de altfel, această descendență romană. Ei locuiesc și Țara Românească și Moldova”, afirmă un iezuit anonim, însoțitor al lui Antonio Possevino, pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, în urma unei călătorii în Transilvania. Pe la 1671, un alt misionar afirma că moldovenii sunt „della natione Walacha
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
atribuie numele de romană și se autodefinesc cu cuvântul români (romegni)”. Ei locuiesc în Transilvania, Țara Românească și Moldova. Cu nume asemănătoare se numesc unii oameni răspândiți în Croația și Bosnia. Pe hărțile sale redă tot teritoriul locuit de români. Descendența romană a moldovenilor, unitatea de limbă, origine și cultură a moldovenilor cu românii din întreg spațiul românesc, identitatea dintre „moldovean” și „român”, „limba moldovenească” și „limba română” este susținută și de cronicarii români din secolul al XVI-lea, precum și de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
năzuința și izbînda construirii unei ontologii a limbii române, a rostirii filosofice specifice spațiului nostru cultural. Nu atît extensia unui lexic necesar filosofării l-a interesat pe autor, cît descoperirea acelor zăcăminte de sensuri ascunse în cuvintele noastre fundamentale. În descendența unor gînditori ca Dimitrie Cantemir, Lazăr-Leon Asachi, M. Eminescu, Noica era atras de substanța și adîncimea metafizică a limbii sale materne 54. Contemporan cu el, și Lucian Blaga trăia de altfel în orizontul unei similare seducții generate de limba cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
les idées mortes du siècle dernier" (J. Duvingnaud), recunoscîndu-se, e drept, și o anume sensibilitate la schimbările petrecute, cum s-ar spune, sous nos yeux. Gînditor profund tragic, din familia spirituală a celor hrăniți cu tristețe bestială, așezat cumva în descendența spirituală a lui Iov, negativist și nu nihilist, cum singur mărturisea, Cioran voia să treacă, o dată cu Lettre à un ami de lontain (text cu care se deschidea cartea), de la figura unui liberal intolerant la aceea de moderat desăvîrșit. Însă convertirea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sale pagini... universalitatea, integrându-se unui spirit european evoluat - susțin redactorii săi - În convingerea că „destinul acestei Românii nu poate fi un destin plat, retrograd și minor, ci un destin măreț, impulsiv și tineresc, așa cum ne dă dreptul să fim descendența noastră latină și vitejia strămoșilor noștri”. Precedată de o impunătoare falangă ce-și avea iluștri exponenți În epocă, această generație se Încadra În mod organic pe filiera Înaintașilor săi, care - de la N. Iorga și V. Pârvan sau I. Găvănescul și
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
în care nu concepi decât că ești și întâiul în spațiul preferinței. Mai ales când mama, Eva, mărturisește: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” Apare însă un al doilea fiu, Abel. Abel era cioban iar Cain plugar. Deși avem aceeași descendență, suntem diferiți iar diferențele, nevinovate în sine, creează spații între poziționările noastre ulterioare. Cain este primul care, după o vreme, aduce Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Apoi gestul său este urmat de cel al lui Abel care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a vărului său. Brațul lung al justiției materne îl ajunge și îl ține departe de casă vreo câteva zile bune, ascuns pe undeva, până ce promite (sau jură) că nu va mai atinge țigara. Tot vărul său îi spulberă și iluzia descendenței umanității din barză. El, săracul fusese toată copilăria chinuit de o glumă a unui unchi cum că doar pe el lar fi adus barza din America, maică-sa nu făcuse decât să întindă un cearșaf, să-i amortizeze căderea... În timp ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tulei; prăjină lungă și subțire"98, țăruș care face parte din "constelația simbolurilor puterii supraumane, venind din cer sau de la demoni, metonimie a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieții"99. Darul ghicitorului în pietre se sprijină și pe descendența sa din "vestitul Leonida Beldiman, dacă vă spune ceva numele ăsta" (s.n.) (de mai multe ori, Eliade atenționează asupra importanței numelui, care trebuie "să spună" ceva). "Vestitul Leonida Beldiman era bunică-meu. L-am apucat și pe străbunică- meu, Hagi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un derivat al prenumelor Léon, Léonte, și s-ar traduce prin "fiul lui Leon" sau, mai bine zis, "al leului"103, strămoșul totemic, strămoșul mitic al tribului, sintagme pe care Eliade le folosește în Istoria credințelor și ideilor religioase. Mitul descendenței unui popor dintr-un carnasier (lup, leu, leopard etc.), văzut ca vânător exemplar, devine inteligibil printr-o concepție religioasă regizată de un Domn (o Mamă) a (l) Animalelor; universul religios al vânătorului primitiv este dominat de solidaritatea mistică dintre vânător
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pietros, de nu puteai să-ți iei ochii de pe el, și fața îi era blândă și dulce, ca de zeiță, cu buzele cărnoase, însângerate, și ochii negri, arzători, de te făceau să tremuri"427. Jidovii sau uriașii de unde își revendică descendența, sunt primii oameni creați de Dumnezeu și căror seminție a pierit la potop, anormalitatea Oanei fiind "semnul unei biologii sacre" 428. Episodul împreunării cu taurul are rădăcini și în credințele populare autohtone legate de strămoșul totem: "poate sufletul acel din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
epocă Louis de Broglie, care a avut rezerve mari în legătură cu interpretarea mecanicii cuantice prin prisma complementarității, atacând-o din două unghiuri: al manifestării succesive a aspectelor duale și al interpretării strict epistemologice a dualității undă-corpuscul761. Adoptând un realism fizic de descendență einsteiniană, de Broglie "face pași în plus pentru o înțelegere mai nuanțată a dualității", afirmând simultaneitatea opușilor și încercând o interpretare ontologică a dualității, în sensul unei veritabile coexistențe a membrilor acesteia 762. Dacă lucrurile stau astfel, atunci echivalarea metodei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
generații îi aparține în raport cu generațiile viitoare. Aceasta ar însemna că fiecare generație poate să facă ce vrea deoarece părțile nu ar fi afectate una în raport cu cealaltă. Dar să eliminăm acest rezultat cu ajutorul unor constrângeri raționale. Prima, părțile sunt linii de descendență de tip familial, adică le pasă cel puțin de urmașii imediați. A doua, generațiile actuale sunt recunoscătoare generațiilor anterioare care au făcut economisiri. Ca urmare, apare o nouă problemă: cât să economisim la un moment dat pe baza presupunerii că
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]