144,535 matches
-
nevoie de ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorul fuge de oglindă, pictorul o caută. Oglinda, mai presus de orice, oglinda este maestrul nostru", spunea Leonardo. Poate de aceea volumul cu este învelit într-o supracopertă cu luciu metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are în față un al 501-lea autoportret-surpriză: al său. Și, pentru că oglinda din copertă nu e perfectă, ci mai degrabă ca apele în care s-a zărit Narcis, își zărește
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
taci, te rog, că vreau să vorbesc. Și Lucia era drăguță, foarte drăguță, recunosc. - Maurici, doar a ta. M-am lăsat greu: era prea femeie pentru mine; dar Pere o ținea-ntruna că-i de comă, că poate să-mi deschidă ochii spre viață, că de ce-i tot arunc praf în ochi, c-o să mă-nvețe ce-i bucuria. Toate astea mi le spunea taică-tu, un mucos de șaptișpe ani. Și Lucia îi era complice, râdeau amândoi și-am impresia
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
care a avut parte acesta în perioada comunistă, Ion Dodu Bălan își ia permisiunea de-a blama comportarea demnă a desțăratului bard. Comentatorul dorește a legitima ideea sfidătoare că Aron Cotruș n-ar fi putut înțelege "epoca nouă ce se deschidea în istoria țării sale". "în atmosfera reacționară din capitala Spaniei franchiste - scria tendențiosul criticastru - se amestecă printre cei ce, fugind de mînia dreaptă a poporului ajuns la putere, au crezut că pot lua patria pe talpa pantofilor pentru a menține
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
la început am făcut-o din idealism, dar și din convingerea că e o experiență unică. Dar nu acestea m-ar fi ținut treizeci de ani în kibuț. M-a ținut acolo convingerea că mă găsesc în fața unei ferestre larg deschise către natura umană. Dacă aș fi rămas în oraș m-aș fi învîrtit printre vecini și printre confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au atras niciodată
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
undeva cu bîrfa. Sînt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bîrfa. Amîndouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bîrfa dă răspunsuri banale, triviale, pe cînd literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima oară lucruri pe care le-am văzut de mii de ori pînă atunci. Și eu, cînd scriu despre familii, folosesc exact aceleași materiale ca bîrfa. Fac o muncă diferită, dar cu același material. Și, din
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
și peripeții, înainte de a putea să scrie. Eram vrăjit de Hemingway, dar de partea lui cea mai îndoielnică - cea aventuroasă. Sherwood Anderson, pe care l-am descoperit la șaptesprezece ani, printr-o cărțulie tradusă în ebraică, Winesburg, Ohio, mi-a deschis ochii făcîndu-mă să înțeleg că acolo unde te găsești tu e centrul universului. în camera mea, în satul meu, în comunitatea mea e centrul universului. Și că nici un eveniment, nici o întîmplare nu e prea măruntă pentru literatură și nici un om
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
pentru literatură și nici un om nu e prea neînsemnat pentru a fi prins într-un roman. Mă simt la fel de îndatorat față de Sherwood Anderson ca și față de femeia care m-a inițiat, la șaisprezece ani, în viața sexuală. Amîndoi mi-au deschis lumea. Cred că orice femeie care introduce un băiat de șaisprezece ani în viața sexuală merită să intre în rai. La fel și Sherwood Anderson. Sper că amîndoi sînt acum în paradis și se distrează bine împreună. A.R.: Pentru că
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
avangardismului, toate acestea aduc în final un aer de prospețime. Printre capitole sobre, ordonate și puternic ancorate în informații culese cu atenție, printre citate relevante și concluzii pertinente, cititorul experimentat poate întrezări orizonturile noi pe care această carte le poate deschide. (Aceasta mai ales dacă nu se va lăsa deranjat de caracterul un pic ,scorțos" al lucrării, lipsit uneori de culoare și de un ton mai personal. Dar, așa cum spuneam, este o carte pentru cititorul specialist.) Pentru un astfel de cititor
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
multe ori pe apostoli: „De ce sunteți triști?” (Lc. 24, 17; Mt. 6, 5; Lc. 24, 28) și le-a lansat ferme exortații la bucurie (Mt. 5, 12; 28, 9-10). El nu a încetat să vindece bolnavii, să învie morții, să deschidă urechile surzilor, să lumineze ochii orbilor și să izgonească duhurile rele. Prin gesturi, prin cuvinte și prin fapte, El a venit să instaureze Împărăția, unde „nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apoc. 21, 4). De bună
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
fugitiv. Cu certitudine, sunt unele pasaje care trebuie înghițite pe nerăsuflate, dar sunt și unele care trebuie să fie sorbite și savurate îndelung, de 2 parcă ar fi un vin vechi, cu reputație. Un astfel de pasaj este cel care deschide una dintre cele mai meditative scrisori ale Sfântului Apostol Pavel, în care temele suferinței umane, ale compătimirii și ale mângâierii divine concurează pentru atenție: „Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Isaia (52, 13 și 53, 12 et passim). Este imposibil să citim acest pasaj fără a ne aminti de ultimele ore din viața pământească a Mântuitorului. Suferința, umilința și durerea își aruncă umbra pe întreaga secțiune. Pasajul pare a se deschide cu tema exaltării: „Vezi, Robul Meu va propăși, Se va sui, mare Se va face și Se va înălța pe culmile slavei!” (Is. 52, 13). Aceasta ar putea sugera imediat că „Robul” lui Dumnezeu va găsi faimă, noroc și bucurie
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
toate acestea ne îndreptățesc să salutăm în rîndurile de față, înainte de orice, una dintre cele mai tenace și mai profesioniste cercetări românești în domeniul imaginarului, și să îi așteptăm cu interes continuarea, în volumele pe care cel de față le deschide și le anunță. Este o carte de o erudiție extraordinară, care reface legătura (pentru mulți așa-zis ,specialiști" ai domeniului, astăzi, pierdută) între cercetările de imagologie și vechea filologie, buna tradiție a lecțiunii comentate a textelor vechi, de care Corin
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
fi evoluția lucrurilor. Am să vă povestesc o întâmplare. Lucram împreună cu un pictor celebru. Un om de mare cultură, de mare sensibilitate, George Tomaziu. Scoteam împreună un buletin cultural pentru străinătate. El se ocupa de partea grafică a acestei tipărituri. Deschid acum o paranteză. Cum bine ați observat mai înainte, există în viața mea ceva ce arată o continuitate: în liceu, am scos o publicație care se chema Caiete culturale. M.I.: În ce an se întâmpla asta? B.E.: În 1943. M.I.
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
făcut ceva ce nu mai făcusem până atunci niciodată. Pe scurt, mărturisesc c-am vârât la iuțeală în servietă toate edițiile ,Lettre" pe care le expusese pe masă Antonin Liehm. În pauza care a urmat conferinței și înainte de a se deschide discuțiile, Liehm a constatat lipsa revistelor. A cerut să fie restituite. Aș fi putut să tac chitic. De ce să mă dau de gol? Totuși le-am scos din servietă. Cinste tardivă? Nevoia de a mă pedepsi? Se spune: după faptă
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
și noaptea trimiterile de rigoare la Nietzsche, evocându-se corespondența dintre categoriile apolinic-dionisiac ale filosofului și diurn-nocturn la care a recurs prozatorul. în Voința de putere, romanul următor, filiația de idei nietzscheeană este nu doar subînțeleasă, ci afișată vizibil, cartea deschizându-se cu un motto extras din Genealogia moralei. Eroii romanului și nu odată romancierul direct fac referiri la Nietzsche și la concepția lui despre voința de dominare (de putere) ca expresie a instinctului vieții. în unii indivizi acest impuls al
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
o lucarnă, cu cer spumos, de Barbizon. Soarele, pe care-l ghicești, în poza redusă la scară, ca-n toată cartea, doar din strălucirea pe care o dă, dindărăt, unor nori, lucește, zice-s-ar, tuturor. Nu la fel de ușor se deschid, oricui își ridică privirea, tainele pufarinelor călătoare. E, eseul (buna etichetă acoperitoare...) lui Petru Creția, un fel de lornietă, de privit o scenă, nu cînd e spectacol, lumină, ci tocmai cînd se schimbă decorul, sau cînd se face curat. Cînd
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
de ploaie e dus, din priviri, înapoi, spre munții albi și înalți, striviți imediat, și ușor, de tot mai lungile umbre. Pomeneam, mai-nainte, de poveste. Harta cerească se face, e firesc așa, din descrieri. Dacă auzi asta, nu mai deschizi cartea. Fiindcă peisajul, însăilat din cuvinte cît de frumoase, are faima, nedorită, nemeritată, de multe ori, a unui gen lînced, plicticos. Ei bine, nu. Știe pe dinafară, oricine a fost elev, formulele de rigoare prin care i se făcea, în
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
prin susul ferestrei, ți se amestecă în păreri, de nu le mai desparți, ca o bucățică de zahăr sau de chinină în apa călîie, de ceai. Închizi cartea, făcînd drum cu lingurița în licoare, și-ți făgăduiești s-o mai deschizi, s-o alipești, de fapt, la lista ta de, cîte mai sînt, tabieturi. Între timp, viața ei, de obiect mititel și albastru, pîlpîie mai departe în clar-obscur, ca luminile înnorate în arcanele cerului, ,stăpînă peste timpi și roabă nimănui"... Petru
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
Cerkasski, ulterior cancelar, numit de asemenea ieroglific ,țestoasa", pentru lentoarea reacțiilor sale. Maria spionează pe toate căile posibile dacă nu cumva ,tigroaica" dorește să se mărite și-i transmite fratelui cu satisfacție preferința Varvarei pentru el. Caută prilejuri de a deschide vorba despre delicatul subiect, trimite emisari în preajma ei, ba se gândește chiar la pețitori. Așteptarea uzează și sora devotată transmite starea de spirit: ,Tigroaica susține că îmbătrânește de la o zi la alta și e hotărâtă să-și schimbe planurile. Aud
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
bine drapat după faldurile unei strategii justificatoare. Aceasta se vede încă din subtitlu, jucăuș-asigurator: ,fals roman de zvonuri și mistere" poate însemna totul și nimic, o structură spartă, convenabilă deopotrivă autorului și personajelor sale. În genere vorbind, în fața prozatorilor se deschid două mari posibilități, două benzi late de circulație epică, divergente sau convergente. Un conflict bine pregătit și susținut, întărit în articulațiile lui, segmentat în mod savant, pentru ca abia finalul să întregească, la propriu și la figurat, romanul. Cărți atât de
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
îl vedem) vorbind. În ,romanul" lui Dan Lungu nu avem nici una, nici alta. Zvonurile substituie faptele, bârfa amestecă zvonurile până le șterge conturul, discursul înghite fabula iar vorbăria seacă, inexpresivă compromite totul. Inteligent, autorul și-a oferit un alibi: el deschide larg gura străzii, a României în mic, invitându-ne să ne aplecăm și să studiem lichidul tulbure ce clipocește acolo, substanța secretată de nostalgiile ceaușiste și resentimentul față de învârtiții tranziției. Strada Salcâmilor apare astfel ca o rețea de fire invizibile
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
linii melodice. În fine, lipsa unei virtuți de construcție romanescă face ca Obolul visului să poată fi citit pe fragmente, fără a ține seama de modul cum se înlănțuiesc ele. Cu alte cuvinte, secvențele cărții pot fi citite la întîmplare, deschizînd cartea la începutul unui episod oarecare, și asta pentru că, încă o dată, avem de-a face cu un scris în care modul în care se spune ceva eclipsează în întregime înțelesul a ceea ce se spune. În Obolul visului, fiecare bucată își
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
fel asimilează, reproduce, transmite și inovează școala o experiență socială? Ce loc ocupă familia în relația dintre individ și una din instituțiile-pivot ale societății? Ce pondere au mediile de informare în formarea individuală? Cum sunt formate abilitățile sociale? Ce cariere deschide în mod direct școala, la fiecare nivel al său? Ce autoritate au astăzi profesorii? Răspunsurile la asemenea întrebări ar putea schița portretul semenilor noștri." O asemenea investigație ar trebui să excludă problema banilor, fiindcă se știe deja bine că învățămîntul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
fost implicate numele lui Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, Camil Petrescu ș.a. Poate, de aceea, și declarația lui Liiceanu, ,Sebastian, mon frére", publicată și în revista ,22"din 29 aprilie 1997 a trezit atâtea reacții contradictorii. Prin Jurnalul său, Sebastian a deschis o cutie a Pandorei, istoria politică românească a apărut în altă lumină. însăși noțiunea de ,toleranță" a fost pulverizată, ,puritatea scopului", naționalismul, extremismul au fost altfel privite. Trebuie amintit că nici unele cercuri intelectuale evreiești nu l-au agreat pe Sebastian
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
apucat pe Cel iubit de sufletul meu și L-am ținut, L-am strîns în brațe, L-am sărutat îndelung pe gură. Am simțit cît de mult aproba el acest gest de dragoste fiindcă în timpul sărutului, gura lui s-a deschis pentru ca eu să-i dau un sărut și mai adînc." După Jean-Claude Schmitt 13, Yannick Carré comentează acest text spunînd că el arată importanța capitală a sărutului, ,stadiu ultim" pe care îl poate atinge metafora sexuală - dacă vrem să rămînem
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]