1,678 matches
-
mod neplăcut, vreme În care ochii noului meu client mă priviră În față. Am parte de o grămadă de clienți care fac asta: se cred experți În a cunoaște caracterul unui om, căci la urma urmei doar n-o să-și destăinuie jenantele lor mici probleme unui bărbat care pare alunecos și necinstit: așa că e un noroc că am Înfățișarea cuiva care e stăpân pe sine și pe care te poți baza. Oricum, cât despre ochii noului meu client, erau albaștri, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
demascare a „trădătorului” care devenisem, insultând, de peste ocean, România, prin textele și celebritatea sa... Am vorbit despre una-alta, fără să atingem subiecte delicate, cum nu făcusem nici la Maastricht. Nu aveam de ce forța dialogul, nu eram prieteni, să ne destăinuim sau să ne criticăm după pofta inimii. Contemplam, din nou, prudența și cumpătarea lui Sorescu, luciditatea cu care evalua specificul locului din care venea și dificultățile existenței scriitorului oriunde și oricând. Părea instruit de timpuriu de Marea Bestie, cum numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
simte ceva pentru el, de asta e sigur. Compasiune sau milă, când vede cu ce se luptă el. Poate că e suficient ca s-o facă să dezerteze și să i se alăture. Sau poate că nu. Să i se destăinuie ar putea fi cea mai mare prostie din viața lui de la ceea ce făcuse ca să-și piardă adevărata soră încoace. Dar până la urmă, vrea să-i spună. Simte nevoia să-i spună. Aici nu-i vorba de logică. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
închid ochii spre dimineață, iar ziua lipseam de la cursuri și exerciții, m-a chemat la el colonelul Mededovici, băutor vajnic și faimos vânător de fuste. Poate viața mea ar fi luat cu totul alt curs, dacă nu m-aș fi destăinuit lui atunci din fericire sau nu, acum e prea târziu ca să-mi mai dau cu părerea. Poate aș fi fost mare mahăr în armată în ziua de azi, unul dintr-aceia care-și poartă carnetul de partid nu în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
toți! Pe măsură ce-și argumenta teza, stolnicul își pierdea calmul, tonul discursului său devenea vehement. Păuna doamna asculta mirată, i se păreau vorbele socrului ei de prisos. Auzise despre marele Brâncoveanu că ar fi supus la asemenea cazne ca să destăinuiască unde-și are ascunși banii, încât urletele lui de durere l-au scos din minți pe baronul Șeremetiev, de aceea i se părea de la sine înțeles că este greu să ierți asemenea lucruri și mai credea că dorința de a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și timida (Îi transpirau teribil mîinile!) bătăușă de lîngă mine. Oricum, e prilejul să lansez din nou panseul meu preferat, „viața imită arta”! Pe un post tv central văd, Într-o seară, un titlu de emisiune consternant : Sinucigașii României se destăinuie. Zău, n-aș vrea să aflu ce spun...Deocamdată. Solistul Adrian Daminescu declară, Într-un interviu acordat Jurnalului național :” Publicul meu iubit, s-a per vertit. Publicul e cea mai mare curvă ! ”. N-aș dori să par nedelicat ( deși, la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Jules Renard: "Dragul meu, scriitorii despre care îmi vorbești au fost și ei oameni ca mine ori ca tine. Încearcă deci să scrii cărți și apoi citește-le singur". Tînărul dramaturg Horia Gârbea (tînăr, cel puțin ca dramaturg) își destăinuie în prefață o veche nostalgie: tristețea de a nu putea reîntîlni, în alte scrieri, ale altora, ale altui timp, personajele unor piese de teatru sau romane știute. "Ele se nasc, trăiesc și uneori se căsătoresc o singură dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vrei, zise ea, eu te părăsesc. — Nu, Eroino, nu, am strigat eu - nu de alta, dar începea să-mi placă de ea. Ah, ce pierdere. Ei i-a plăcut treaba asta. M-a privit foarte victorioasă, de parcă i-aș fi destăinuit, în sfârșit, adevărul despre mine. Futu-i. — Vreau să zic, ce pierdere că n-am fost în stare să fut o tipă zdravănă și sănătoasă ca tine. Se cutremură toată de silă. — Spune-mi, te rog, de ce ții morțiș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
frig, pentru călire și mă simt bine. Nu am renunțat la speranța de a-mi recăpăta vederea ochiului stâng. Deocamdată mă descurc cu vederea ochiului drept. O fostă colegă de serviciu, acum pensionară și ea, ca să mă încurajeze mi-a destăinuit că ea de 40 de ani vede cu un singur ochi, așa a făcut și serviciu. Fiica colegei și-a ales profesia de medic oftalmolog și nu a făcut nici o intervenție chirurgicală la ochiul bolnav al mamei ei. Unui profesor
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și nu se putea gândi la ce vor face când vor afla, ce vor spune, cum s-or uita la ea, așa încât, doar pe ele le aveai, Mirelo, pe Vasilica, pe Getuța, pe Luminița, pe Crenguța, pe Roșioara... Li se destăinuia fără nici o reținere, măcar că știa la ce s-ar fi putut aștepta. Să le ia dracu’ de tute, Mirelo, nu-i păsa. Până una alta, îi era prea bine ca să-și facă griji pentru bârfele lor. Ca și cu avortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amănunte. El nu știa dacă ea știe ce i se pune în cârcă și, oricum, nu știa nici că el știe. N-ar fi vrut să fie suspectat că ar ști, tocmai pentru a nu fi tentată să i se destăinuie. N-ar fi suportat, mă rog, nu vroia să se amestece... Pe jumătate, totuși, își dădea seama că deja era amestecat, luând aminte cum se găsesc destui care să ridice piatra, socotindu-se fără păcat și în drept să judece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
chiar în ultimii cinci ani, se corectă zâmbind amicul, și făcu un gest cu mâna prin aer, ci de vreun an și ceva, de când încetase să mai lucreze la ziarul lui Lumânărescu, unde scria niște articole foarte bune. Bart îi destăinui, fără să intre mult în amănunte, cum ajunsese să fie pus pe liber de patronul trustului de presă, cunoscut de toată lumea ca un cal breaz, și ce se întâmplase cu el după aceea. Da, știu, vorbi Doru Ionescu întrerupându-l
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se consumă într-o relație blândă și reciprocă de compromisuri călduțe... Mâncarea de acasă are un gust minunat, vraja căminului ți se strecoară sub piele... Oriunde ai merge, ai certitudinea că te poți întoarce la cuibul tău și te poți destăinui partenerului (căci, nu-i așa, nimic nu e mai prețios ca împărtășirea gândurilor și grijilor cu omul pe care-l iubești și pe care îl respecți). În nici un caz răceala asta din ultimii ani - datorată, pe cât se pare, numai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și încă ceva, un sentiment neprecizat cu care m-a cercetat intens, mutând repede privirea de la un ochi la celălalt. Buzele uscate îi tremurau. Poate că avea o greutate pe suflet și era exact pe punctul de a mi se destăinui. Mă așteptam la orice, la mărturisiri, la revelații, simțeam că e un balon suprasaturat cu informații, gata să plesnească. S-a abținut. Nu mi-a spus absolut nimic, nu m-a atins, nu m-a mângâiat. A spus doar: - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fericită de mai multe ori în fiecare noapte și că se gândesc serios să treacă la următorul nivel aranjând o partidă de sex în trei. - În general nu prea vorbesc despre sex, dar azi am și eu chef să mă destăinui. Nu cunosc pe nimeni deocamdată, decât pe voi două. Și pe Liviu, bineînțeles. - Cum l-ai întâlnit? se interesa Ioana. - La un casting pentru un film. Nu ne-au ales. Ne-am enervat pe chestia asta, am intrat în vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
recurs la un fost coleg al meu de școală, practicant într-o farmacie, care putea să intre în casa ei fără a fi suspect, deoarece farmacistul, stăpânul băiatului, era prieten cu doctorul, cumnatul ei, și în relații zilnice. M-am destăinuit colegului meu și el a primit să-mi facă serviciul acesta așa de delicat. Era vorba să se ducă acolo și, dacă va întîlni-o cumva, un moment, singură, în vreun antret, să-i dea scrisoarea fără vorbă. Din conținutul scrisorii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care să fi spus - în viața reală sau în literatură - tot ce se petrece în sufletul ei. Numai bărbații spun tot - femeii iubite, confidenților, cititorilor, lumii întregi. Sunt și femei care, până la un punct, dar numai până la un punct, se destăinuiesc, dar acele femei nu fac parte din cele mai feminine - și destăinuirea lor nu aduce o lumină apreciabilă asupra sufletului femeiesc. 8. Corpul unei femei tinere - elasticitatea lui, rotunzimilecalde, finețea și luminozitatea epidermei - este realizarea formală și structurală cea mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în aspectul sau în aspectele necesitate de temă sau de intrigă. 42. Actul creației poetice arată mai bine decât orice cât e de complex sufletul omenesc și ce rol are inconștientul în viața sufletească. 43. Poezia intimă, când omul se destăinuiește sie însuși, nu are nevoie de cuvinte noi. Are nevoie de vechile cuvinte trăite și suferite de toți câți au trăit și au suferit înaintea noastră. În intimitate cu el însuși, omul e natural, e slab, și gândește în limba
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spirituală acvilinitate, cu fruntea acoperită pe jumătatea stângă de o pală de păr blond, acum puțin bronzat. Nu i s-a schimbat nici expresia copilărească a feței, nici mișcările naive și repezi, nici glasul încet și voalat, cu care parcă destăinuiește secrete. Numai trupul i s-a împlinit. (Tinerețea beneficiază de toate, chiar și de trecerea anilor.) Femeia asta, care invită cu farmece copilărești la mistere tulburătoare, va face nefericirea multor imbecili... La plecare, m-a condus până în ogradă. Fără nici un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
client"). Dintre toate, premisa irealizării se dovedește fundamentală. Printr-un sistematic efort de voință ("voința de a nu muri"!), subiectul îndrăgostit se oprește la imaginea obiectului pasiunii sale, făcând astfel din iubire condiția unică a Imaginarului. Evitând mereu să se destăinuie, să-și relateze în formă discursivă simțămintele, este el însuși în cele din urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care a depășit momentul exploziei erotice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
noi, Callie. Nu o să le spun părinților tăi nimic din ce-mi spui tu aici. Eram sfâșiată. Luce, În scaunul lui de piele, cu părul lung și cu botinele până la gleznă, era genul de adult căruia i s-ar fi destăinuit un copil. Era de aceeași vârstă cu tatăl meu, dar parcă ținea de generația tânără. Ardeam de poftă să-i povestesc despre Obiect. Simțeam nevoia să povestesc cuiva, oricui. Sentimentele mele pentru ea Încă erau atât de puternice, că simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute de geamuri sparte, parcă metodic. În această gară sosiseră bunicii mei cu o jumătate de secol În urmă. Lefty și Desdemona, pentru prima și ultima dată, Sourmelinei Îi destăinuiseră aici secretul lor. Și acum fiul lor, care nu-l aflase, se oprea În spatele gării, tot În taină. O scenă de genul acesta, cu o acțiune de răscumpărare, cere o atmosferă de film de acțiune: umbre, siluete sinistre. Dar cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar acele cântarului de la maternitate, când s-a pus problema primelor referințe despre el, au indicat 4,300 kg, ceea ce nu-i de colea. Astăzi, când datorită minuțiozității Gazetei Sporturilor dețin o informație-cheie referitoare la fratele meu, pot să vă destăinui, să vă jur că măcar în perioada prenatală, ca făt, Matei a fost un fotbalist net superior Briliantului (trebuie să acceptați gradul de comparație, fiind vorba de un comentariu sportiv). Nu sunt în măsură să mă pronunț asupra felului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înzestrați cu un certificat de naștere comun, cu același ADN și cu un singur înger păzitor, numai noi cunoaștem semnificația unui cuvânt necuprins în dicționare ori în nomenclatorul meseriilor. N-o să mă joc, n-o să vă mint și o să vă destăinui și vouă, așa cum el a mărturisit în bucătărie pentru mama, că gebul vroia să însemne handbalist. La capătul micului puseu de schizofrenie (convins că dedublarea seamănă cu o mașină de spălat - curăță omul, dar îl stoarce ca pe-o cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întinse mâna... “-Mamaia, femeie și bărbat în casă, era până peste cap înghițită de treburile gospodărești..!” murmură ea cu amărăciune. La Tăntica găsea mereu aceiași ochi îngăduitori care să-i toarne în inimă puțin din calmul lor, iar ea îi destăinuia neliniștile nelămurite și adânci, care o stăpâneau. “-Cum e când ești fericit, Tăntică?.. o întreba Vasilica uneori. Aș vrea atât de mult să fiu fericită!” zise fetița, cu ochii umeziți. Bătrâna o privea îndelung, în tăcere, și, după o vreme
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]