3,056 matches
-
Un aisberg cu țurțurii săi goi Ai reușit, pe raze, să înșiri!). S-au destrămat ninsorile, pe rând, Pe harta noastră crește-un anotimp Cu aripi noi, la margine de timp, Renaște universul mai curând... Citește mai mult S-au destrămat ninsorile din noi,Zăpada-și scrie ultimul poem;Sub un amurg cu voalurile crem,Redecorăm un vis din albe ploi.Prin amintiri mai fumegă mocnit,Pe coridoare vii, un rest de nor,Arome seci din primăveri ce morRescris-au, sub
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
bleu cu lacrimă de steași despletind un gând ce adormea,Pe un ciorchin, sub strugurii necopți,Ne-am contopit frenetice priviri -Adam și Eva, renăscând din sloi(Un aisberg cu țurțurii săi goiAi reușit, pe raze, să înșiri!).S-au destrămat ninsorile, pe rând,Pe harta noastră crește-un anotimpCu aripi noi, la margine de timp,Renaște universul mai curând...... XIX. ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. (dedicată marelui nostru
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DE TOAMNĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă, În ochi, o lume-ncet mi se destramă, Cohorte de-amintiri mă prind din urmă Pe drumul vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă Și aș pleca departe, dar n-
DE TOAMNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381527_a_382856]
-
a lacului oglindă Printr-o fereastră dintre nori de lapte, Ca un ciocan care lovește-n grindă, Îmbrățișați pe-o bacă, sub un tei, Doi tineri, fiind cuprinși de teamă, Privesc cum lacul arde cu scântei, Când visul zorile-l destramă. Era o noapte scurtă, ca de vară; Privirile se luminau de zori, Care-au rămas arzând din fapt de seară, Până când luna s-a topit în nori. Sosise ceasul cel de taină, Când peste tot domnea misterul, Iar timpul dezvelit
VIS DE VARĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380876_a_382205]
-
poetul atacă tarele actualității în imprecații sacerdotale: Despicând metafore cu dinții, Într-un gest perfid, tulburător, Renegăm origini și părinții, Ca să fim pe placul tuturor. Nu contează sângele de mamă, Nu contează sângele de frate - Într-o castă care se destramă Moare și ideea de dreptate. Ce-i aceea dragoste de țară? Ce-i cu noțiunea de „popor”, Dacă patima imaginară Ne mai leagă inima de dor? Ce hidoși gorgoni ne bântuiesc! Ce păcate, nemilos, plătim, Când pe cei ce spun
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
a lacului oglindă Printr-o fereastră dintre nori de lapte, Ca un ciocan care lovește-n grindă, Îmbrățișați pe-o bacă, sub un tei, Doi tineri, fiind cuprinși de teamă, Privesc cum lacul arde cu scântei, Când visul zorile-l destramă. Era o noapte scurtă, ca de vară; Privirile se luminau de zori, Care-au rămas arzând din fapt de seară, Până când luna s-a topit în nori. Sosise ceasul cel de taină, Când peste tot domnea misterul, Iar timpul dezvelit
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
spart a lacului oglindăPrintr-o fereastră dintre nori de lapte,Ca un ciocan care lovește-n grindă,Îmbrățișați pe-o bacă, sub un tei,Doi tineri, fiind cuprinși de teamă,Privesc cum lacul arde cu scântei,Când visul zorile-l destramă.Era o noapte scurtă, ca de vară;Privirile se luminau de zori,Care-au rămas arzând din fapt de seară,Până când luna s-a topit în nori. Sosise ceasul cel de taină, Când peste tot domnea misterul,Iar timpul dezvelit
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În seara asta am avut la cină... un trist adevăr și-o amintire. Pe malul apelor învolburate, apusul va veghea solitar. (o știu tăcerile... ce nu mai pot să mintă) Mistuită de vină, m-am destrămat în horbota subțire de culoare. Ca o stinsă-nflăcărare, universul îngâna provocator: „uitare! uitareeee!...” * în seara asta, zeul n-a venit! Ce-ar fi găsit? Doar florile uscate într-o vază, trecutul răvășit și o scrisoare de adio... * ... și mai
ŞI ZEUL A UITAT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374376_a_375705]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TEAMA DE VID Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://carmen-maftei.blogspot.ro/2013/07/incredibilele-sculpturi-din-sirma-ale.html în copca gândurilor gheața se destramă înțeleg neînțelesului teama de a fi sau de a nu fi ramură uscată frântă în miile de sensuri ale căutării neobosite cern prin lumea de valori nonvaloarea uneori pică o pară mălăiață alteori nimicul este plin de broboanele sudorii lenei
TEAMA DE VID de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374484_a_375813]
-
dor ascuns sub pleoapa serii te-aștept pe-o bancă sub castani, iubite, să-mi răspunzi chemării. În orice zi, de-atâțea ani! Copacii și-au schimbat veșminte în orice anotimp din an. Doar lacrima-i mereu, fierbinte, când firul dorului destram. Culoarea lacrimei se schimbă din verde-smarald în turcoaz. Când pun a ochilor risipă în voie-bună sau necaz. Și-mi arde inimă amară, precum văpaia soarelui în zilele fierbinți de vară. Pe calea nenorocului. După culoarea copacilor se schimbă-n tonuri
CULOAREA LACRIMEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374587_a_375916]
-
dorința de a-mi fi mereu... În preajmă. Furtuna vieții-i aspră, mamă. Corabia-mi pe vânturi e o scamă Și-acestea, doar cu tine nu le iau ... În seamă. În viața mea e toamnă, mamă. Copacu-mi galben frunzele-și destramă Și doar gândind la tine nu devin... De-aramă. Ce iarnă e în tine, mamă ! Zăpezile îți sunt ca o năframă Și fulgi de nea dai timpului acum... Ca vamă. Referință Bibliografică: EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ / Gheorghița Durlan : Confluențe
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
schim¬bare de cod au loc când această interacțiune nu este acceptată ca naturală și este supusă unei revizuiri critice. Acestea sunt cazurile în care într-o cultură dată un câmp semantic organizat într-un anume mod începe să se destrame, pentru a lăsa locul unui alt câmp altfel organizat, admițând că e greu ca această „schimbare a gărzii” să se petreacă fără traume, că este mai ușor să coexiste vreme îndelungata câmpuri semantice complementare sau chiar contradictorii.” Până aici, nimic
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
ce vine în zbor să mă scoată din lanțuri de dor? E speranța ce-n negrul abis desfășoară mari aripi de vis? Sau e îngerul vieții trimis să mă-ajute să merg fără teamă și-atunci când o văd cum se destramă ? Anatol Covali Referință Bibliografică: Eu nu eram... Cine?... Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EU NU ERAM... CINE?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373347_a_374676]
-
și crește un imperiu de cruci, tu ai rămas în urmă, să culegi trandafiri și sentimente însângerate, eu te aștept foșnind ca un sinistrat al florilor cerului. Și iarăși urcăm, urcăm, fără popas, și cerul e tot mai aproape, se destramă, iată, rozele și zborul, tu mă strigi dintre urme de cuvinte: Omnia vincit amor! Omnia vincit amor! Eu nu-ți răspund și ecoul tăcerii produce albastru. Închinăm un pahar de senin, închinăm și urcăm, iată, tocmai am trecut de cer
OMNIA VINCIT AMOR! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373368_a_374697]
-
Acasă > Versuri > Visare > SĂ NU MAI BÂNTUI MOARTEA Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu mai bântui moartea Eu te pândesc de-acolo din vise destrămate în pânză de paianjen am stele încurcate dar prăfuite clipe atârnă-n țesătura din care țipă rană și-mi sângerează gură pe clopotul vestirii stau la odihnă îngeri ce iscodesc pământul și duc în ceruri plângeri prin fața casei mele se
SĂ NU MAI BÂNTUI MOARTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373470_a_374799]
-
vine vreo spaimă să n-o iei în seamă. Prin orice furtună cu mine-mpreună durerii, de-acum, nu-i vei da nicio vamă. Să nu îți mai pese că viața ne țese și-apoi fără milă la loc ne destramă, cât fi-vei cu mine la rău și la bine vom râde și-n cea mai teribilă dramă. Să mergem spre piscuri sfidând orice riscuri, cât ele așteaptă și cât ne mai cheamă. Vreau încă o dată să fii fermecată, vrăjită
DĂ-MI MÂNA! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373613_a_374942]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DORINȚELE NĂLUCI Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și număr tremurând cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
Sentiment > ÎN TOAMNA ASTA... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug, Câmpia țipă sub
ÎN TOAMNA ASTA... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371400_a_372729]
-
scrisori pe care acesta îl avea cu monahul Andrei Scrima, plecat în India, cu sprijinul patriarhului Justinian, la o bursă de studii. În aceste scrisori se făcea vorbire și de prietenii din fostul grup de reflecție „Rugul Aprins“, care se destrămase de facto încă din anul 1948. Însă, având în față exemplul celor petrecute la sfârșitul anului 1956 în Ungaria, Securitatea română urmărea cea mai firavă tentativă de grupare a cercurilor intelectuale și, mai ales, legăturile cu străinătatea. Urmărit, arestat, condamnat
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
scrisori pe care acesta îl avea cu monahul Andrei Scrima, plecat în India, cu sprijinul patriarhului Justinian, la o bursă de studii. În aceste scrisori se făcea vorbire și de prietenii din fostul grup de reflecție „Rugul Aprins“, care se destrămase de facto încă din anul 1948. Însă, având în față exemplul celor petrecute la sfârșitul anului 1956 în Ungaria, Securitatea română urmărea cea mai firavă tentativă de grupare a cercurilor intelectuale și, mai ales, legăturile cu străinătatea. Urmărit, arestat, condamnat
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
de la pomul din grădină de la inima cea plină de la luna păcătoasă de la mâna somnoroasă și ce bucle mi-au ieșit! lujere mititele de unde vântul și-a pus inele și ochii tăi spâncene unde s-a pitit cuvântul veșmântul timpului ce destramă aramă în ploi,.. Referință Bibliografică: Zigzag / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ZIGZAG de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371453_a_372782]
-
Fără să-ți pese că ai putea să le strivești Sub povara degetelor... Mi-ai ținut sufletul în mâinile tale puternice, Dar nu ai știut Că e atât de fragil, Încât până și o adiere ușoară Îl poate răni sau destrăma... Mi-ai mângâiat părul castaniu, Dar nu ai înțeles Că firele argintii de la tâmple Sunt clipele de durere Presărate în calea mea de viață... Mi-ai atins ochii cu privirea, Fără să știi Că roua de pe pleoape E rodul tristeții
N-AI ÎNȚELES... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371464_a_372793]
-
se ascunde printre frunze, Eu prind ramura cu teamă și o duc încet la buze. Gustul purității sacre mă frământă și tresar... Mai rămâi pe văi și dealuri, bucură-mi vântul hoinar! Însă Vara, ca o doamnă, printre voaluri se destramă Și cu soarele pe umeri zvântă norii c-o năframă. Ploi cu flori de tei dezmiardă strada visurilor noastre, Eu mă pierd pe-un câmp de vise, printre stelele albastre. Peste munți cu plete albe Primăvara mă privește, Ca să-mi
PRINTRE ANOTIMPURI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371459_a_372788]
-
a poemelor, care nu sunt alceva decât ecourile unei meditații: „cel ce locuiește/între două țărmuri/răsturnând cu umbra/ în gloluri forme/ se îmiedică-n lumină / “(cel ce locuiește ). Exultanța nostalgică, imageria echivocă tagențiind cu două jumătăți, fanuloasă și cea reală, destramă certitudinile în reverie vagantă: „și pe un cer de gânduri/lunecă desăvârșit“. Poeta oscilează „între cer și cuvânt” cu un sentiment lucid, și logic, sensibil la temele grave ale existenței, având o foarte educată imaginație a scenariului abstract și a
AL FLORIN ŢENE DOINA DRĂGUŢ – TIMPUL DINTRE VALURI DE LUMINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371590_a_372919]
-
răbdării exasperante cu care funcționarii europeni încearcă în mod repetat să reabiliteze căruța împotmolită a grecilor, chiar și împotriva voinței inculpaților. Firește că sunt interesați să-și recupereze banii, dar mai mult decât atât le e teamă să nu se destrame visul de a avea o comunitate prosperă în Europa unită, adică să nu se facă de râs. Se impune aproape de la sine inevitabila întrebare: ”cine e atunci visătorul aici, grecul șiret sau europeanul idealist?” âIndiferent de rezultat, procesul anevoios de
BINE ŞI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374951_a_376280]