1,915 matches
-
nicio hibă la creier? S-a făcut palid, ca și cum aș fi dat în vileag o taină a sa. În clipa aceea a intrat regina. De mai multe ori încercasem să-mi închipui cum arăta puternica și măreața Teodolinda. Am rămas dezamăgit și, totodată, subjugat. Nu purta bijuterii, i se vedea părul sub văl, prematur încărunțit, și fața, cândva frumoasă, era pătrunsă de suferință; privirea însă îi rămăsese poruncitoare și de-ajuns să mă facă să îngenunchez. - Ridică-te, Stiliano, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scânduri cenușii. Deasupra unei gropi puturoase pline ochi de căcat am spionat printre crăpături. Sub turnul de la răsărit se aflau clădirile unde fuseserăm aduși; între mine și al doilea turn - mănăstirea care ascundea privirii restul de amănunte. În vreme ce mă întorceam dezamăgit, am observat un peron de lemn în care moțăia un soldat sprijinit în lance. M-am dus până acolo și, după cel puțin douăzeci de pași, am reușit să zăresc două gratii deasupra solului. Glasul veteranului m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fie atent la orice cuvânt care ar fi însemnat o primejdie pentru noi. Avarii însă vorbeau doar despre un loc numit Campi Sacri și despre imensa pradă pe care o aveau în lăzile lor. Îl vedeam pe Rotari fixându-mă dezamăgit, deoarece eram incapabil să pun la cale ceva. Între timp, zilele se scurgeau, și acum treceam prin niște locuri necunoscute. Într-o zi doi soldați călărind pe lângă carul nostru și-au spus ceva râzând, și Leupichi a pălit. Mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor. Și-a desfăcut colierul cu pandantivul în formă de ochi. - Și ăsta e tot al tău. Pupila este un fragment din Kaaba 1, ține departe demonii și spiritele necurate. M-am uitat la el dezamăgit. - Altceva nimic? Doar marfă falsificată în schimbul vieții tale? Și ce-are asta de-a face cu viața lui Rotari? S-a așezat, ca și cum ar fi urmat o flecăreală între doi prieteni, pe scara din jurul altarului, de care și-a sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la copiștii care rescriau puținele cărți pe care le posedau, redactau biografii ale lui Colombano sub dicteul călugărilor mai vârstnici, țineau la zi analele abației. Duhovnicul meu a izbutit să-mi schimbe convingerile într-o după-amiază de la sfârșitul iernii, când, dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu mâna zăpada de pe un parmaclâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
După care, făcând eu pași înainte la învățătură și în științele antice, cu ajutorul lui Dumnezeu am înțeles că viața lui era greșit croită și primejdioasă. În numele recunoștinței pe care i-o datoram, i-am mărturisit convingerile mele, și el, deși dezamăgit, mi-a îngăduit să plec și să mă-nchin la mormântul lui Colombano, care mi-a devenit adevăratul tată în cer. Îți este de-ajuns acest episod din istoria vieții mele, ca să pricepi că nicio ființă nu este în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Însăși ideea de a fi conceput o astfel de petrecere Îi păru dezgustătoare. Își reveni cu greu. Clopoțelul sună, dar, În timp ce toți ceilalți copii se grăbeau să intre În săli, cei doi din fața lor tăceau, nemișcați, În curtea școlii - amândoi dezamăgiți și jigniți. Trecură alte mame și alți tați. O salutară pe Maja cu zâmbete de complezență, iar Maja le răspundea tuturor cu un surâs artificial de supremă amabilitate. Le spunea tuturor: — Sper să ne revedem după-amiază, vă aștept. Recita. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca petrecerea să reușească. E important ca fiul lui Buonocore să vină la nenorocita asta de petrecere. — Lăsați-l să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru a o vedea cum te ignoră, pentru a te cuibări În umbra ei. — Camilla are astăzi un prieten la prânz, iar eu am o schimbare În program, spuse Maja. Trebuie să contramandăm. — Să contramandăm? Întrebă ca un ecou Zero, dezamăgit. De câte zile nu o mai văzuse? Șapte? Nouă? Unsprezece. Unsprezece zile de agonie. De altfel, de ce ar fi trebuit să-l vadă? Maja Își avea viața ei. Un soț, o fiică, munca, relațiile sociale, plăcerile, datoriile. Ce reprezenta el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
considerabilă pentru un student scutit de orice cheltuială. — Ba da, dar nu e vorba de mine, spuse Aris. E pentru niște prieteni. — Și-i cunosc pe prietenii ăștia? Întrebă Elio trist. Zero clătină din cap. Elio Înghiți și privi Îndelung, dezamăgit, inelul care strălucea la nasul fiului. Ce-ar trebui să fac cu băiatul ăsta? Ce? Extraterestrul ăsta Înfricoșător - luptătorul unui trib care mi-a declarat război. Iar Aris Îi declarase Într-adevăr război. Fusese chemat la Chestură În ziua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spui acolo? o liniști Miria incitată, căci Îi plăcea să combine tot soiul de relații prietenelor sale, iar Valentina era ingenuă și pură ca un nou-născut. Are exact vârsta mea, e perfect. — M-am purtat urât cu el, spuse Valentina dezamăgită. — Acum Îi trimit un mesaj să vină la meci, o liniști Miria. Și În timp ce ea stătea culcată pe spate, iar Axel Rose aprindea luminile din magazin și ștergea pardoseala plină de păr și de sânge cu o cârpă, Miria Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui nici de asta nu-i pasă. E posibil? E un vis? Cu ce preț va trebui să-l plătesc? — E vorba despre Valentina, explică Sasha, privind hipnotizat gura lucioasă de culoarea cireșei voluptuos Întredeschisă. — Ce a făcut? oftă Emma dezamăgită. Ei, poftim. De fapt, la ce se aștepta? Profesorul nu simțea nici cea mai mică atracție față de ea. Nici nu arătase vreodată că observase aparițiile ei asidue la ședințele din sala profesorală. În cele câteva minute pe care Emma Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mea răceală. El care acum poate că mă urăște și mă disprețuiește. Aris - ce tânăr curajos, plin de utopii, intransigent, măcar dacă ar rămâne mereu așa cum e, dacă timpul nu l-ar transforma Într-un individ arid și meschin, și dezamăgit ca toți ceilalți. Aris, care o așteptase cât timp ea se juca de-a clienta agenției imobiliare - iar apoi, când refuzase să urce În mașină, o privise melancolic și distant. Ca și cum totul s-ar fi sfârșit, sfârșit, Dumnezeule. Dar doamnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
senzația că sunt niște paria pe plajă la fel ca În oraș, soldații intrară să facă baie. Marea era agitată, valurile Înspumate și puternice, pline de alge vâscoase și fibroase, curentul te trăgea În larg și nu se putea Înota. Dezamăgiți, se Întinseră la soare pe prosoape. Poate că vorbiseră despre curve, se lăudaseră cu isprăvi imaginare și Își număraseră zilele rămase până la eliberare, dar Antonio acum nu-și mai amintea. Apoi Îngrămădiră papucii și hainele astfel Încât să formeze două porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a celor doi sălbateci. Îl imploră să revină lângă monitor, căci acum dădeau cântecelul de la Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl privea pe Antonio cu teamă, dezamăgit totodată. Nu mai văzuse niciodată un asasin În carne și oase. Se gândea că asasinii erau niște monștri care semănau cu Freddy Krueger sau cu Hannibal the Cannibal, că aveau ochii răi și cicatrice pe obraz. Însă asasinii seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu era potrivită pentru televiziune. Nu putea fi aranjată Într-un mod prezentabil, decât dacă o transformă. Pentru că era o poveste ce nu putea fi elucidată. Începu să răsfoiască Anna Karenina, care-i rămăsese În mână. Își dădu seama, destul de dezamăgit, că nu Valentina o citea. Ca semn de carte, Între paginile mâzgălite ici și acolo cu pixul era pus un bilețel, rupt dintr-un caiet pe care erau Înscrise un șir de numere Însemnate cu creionul. Era socoteala cheltuielilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nici măcar nu-l dorea. Adică nu într-atâta încât să fie a lui, să-l lase să-i dea jos hainele. În noaptea de Joimari aproape că nu dormise. Îi era teamă, dar îl aștepta totodată. În zorii zilei adormise dezamăgită, cuprinsă de un val de nemulțumire și de revoltă. De fapt, sperase ca el să vină, să-și țină promisiunea. În Vinerea Paștelui, nici nu mai ieșise din casă. Toată după-amiaza ordonase hainele pentru servitori. Mai cu seamă pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o ținea în brațe, iar ea privea deznădăjduită cum trenul se pierdea în depărtare. De atunci somnul ei nu a mai fost profund și liniștit,tresărea la fiecare scârțâit al porții de la drum. Apoi speranțele se risipeau. Era doar vântul. Dezamăgită, plângea până adormea. De o săptămână își visa mama în fiecare seară. Se bucura ca de un semn bun. Potecuța din marginea pădurii devenea mai puțin greu de străbătut. Parcă plutea încrezătoare că îngerul păzitor o ajuta să meargă mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oprească, să rămânem împreună toată viața. Să ai un prieten adevărat lângă tine este cel mai frumos lucru. Să știi că ai pe cine te baza la nevoie, să știi că are cine să te asculte când ești supărat sau dezamăgit sau să știi că cineva se bucură cu tine atunci când ești fericit... Acest prieten ești tu și, chiar dacă ești departe, te afli mereu în sufletul meu, având veșnic un loc aparte. Mateescu Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr.
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în stil egiptean”, mi-a șoptit. Bilha și Zilpa ne-au făcut cu mâna, dar Lea nu se vedea pe nicăieri și noi am plecat cu mesagera. Când am intrat pentru prima dată pe porțile orașului, am fost grozav de dezamăgită. Străzile erau mai mici și mai murdare decât îmi imaginasem. Mirosul era o combinație insuportabilă de fructe putrezite și excremente umane. Mergeam prea repede ca să pot vedea ceva înăuntrul cocioabelor întunecate, dar după zgomote și după miros îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din vehicul, apoi Îl Îndemnă să se ducă acasă. Tot mototolindu-și pachetul de cîrpe, În mod vizibil nepricepînd de ce Îi confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă cu părere de rău. Lucas nu era probabil prea departe. TÎnăra polițistă străbătu situl, trecu de tumulus și aruncă o privire În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii. Recunoscu imediat haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru ea, Philippe, interogat În paralel de către Marie, se arătă mult mai puțin categoric. Soția sa și cu el dormeau În camere separate. - Yvonne decretase că așa se făcea În familiile „oamenilor de bună condiție“, explică el cu un zîmbet dezamăgit. Soacra mea spunea că doar din lipsă de bani și de spațiu acceptau cuplurile această promiscuitate, nu din dragoste. În mod foarte sincer, el nu Încerca să știe dacă Gwen Își petrecea nopțile În altă parte, dar se Întîmplase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăcere pe chip. Era pentru prima oară că Marie o vedea plîngînd, dar, departe de a se lăsa impresionată, Începu să aplaude rar. - Frumos număr, dar nu ține. Hai, vino, am pierdut și așa destulă vreme. Gwen avu o expresie dezamăgită și se pregăti s-o urmeze, dar, În clipa cînd cobora de pe vas, acesta avu o mișcare de tangaj și, dezechilibrată, Gwen căzu În apă. Văzînd-o cum Încearcă să se agațe de malul alunecos al estuarului, Marie Îi veni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
minute mai tîrziu. Lucas o parcurgea din ochi cînd se Întoarse Marie de la toaletă. - Mary nu era soția lui Tom Sullivan, era sora lui mai mică. Sora lor mai mică. - Ryan m-a mințit așadar o dată În plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii. Dragostea și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult mai mare decât al lui. Christiane Îi repeta că nu conta, că pentru ea nu avea nici o importanță. Bruno o credea, era Îndrăgostită, evident; În același timp i se părea că majoritatea femeilor Întâlnite În acele localuri erau ușor dezamăgite când el Își scotea sexul. Nimeni nu făcu niciodată nici o remarcă, toți dovedeau o curtoazie exemplară, ambianța era amicală și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici pe plan sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]