1,271 matches
-
-l către scopuri incompatibile. Tensiunea poate fi ascunsă dacă actorul nu este conștient de această incoerență, dar în chestiuni cruciale contradicția descoperită poate provoca pro-bleme de conștiință, o criză, anomia. O altă formă de contradicție survine atunci când acțiunile și comportamentele dezmint valorile. Criminalii subscriu unui mare număr de principii și priorități similare celor ale oamenilor obișnuiți. Ei transgresează doar anumite principii, prin conduita lor deviantă. Oamenii obișnuiți cunosc, de asemenea, diferențe notabile între ceea ce zic și ceea ce fac. Un ansamblu de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
le prezintă de-a-ndoaselea. Cu o intuiție precisă a lucrurilor, știe de pe acum să schițeze aspectele urbanisticii gloduroase a periferiilor bucureștene, înainte de a trece la înfățișarea mahalagiilor în comedii. Desigur, începuturile lui nu prevestesc pe marele scriitor, dar nici nu-l dezmint. Debuturile sale sunt ca și acordurile sigure ale unui instrumentist stăpân pe sine, care își câștigă măiestria fără grabă. Chiar dacă ținem seama de descoperirile care se mai pot face, putem afirma că opera lui Caragiale este cantitativ redusă. Lăsând la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
op. cit., pp. 458-459. 105 W. G. Tilman, „Ludwig Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 3, p. 156. Și la urechile lui Tilman ajunsese legenda despre originea aristocratică a lui Wittgenstein. Se știe că Wittgenstein își reproșa, între altele, că nu dezmințise cu energie această legendă, care circula la Cambridge. 106 După R. Monk, op. cit., p. 468. 107 Ibidem, p. 481. 108 Ibidem, p. 295. 109 În august 1945, îi scria lui Malcolm: „Cartea mea se apropie treptat de configurația ei finală
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acord în vederea reunificării Germaniei. Programul în 10 puncte a fost prezentat înaintea întâlnirii dintre Bush și Gorbaciov din 2-3 decembrie 1989 la bordul vasului "Maxim Gorki", lângă insula Malta 876. Speranța că Bush îl va susține nu i-a fost dezmințită. Cancelarul poartă însă o amintire de neuitat a vizitei pe care a făcut-o în RDG, la Dresda, în ziua de 19 decembrie 1989, pentru că întâlnirea și discuțiile cu Hans Modrow (președintele Consiliului de Miniștri al RDG) au fost decisive
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
credința că realitatea este din capul locului alcătuită cu totul de dragul nostru. În înțelesul acesta sentimentalismul este puerilitatea esențială a masei umane, și aceasta se arată în gustul literar, în visurile și impulsiunile politice ale mulțimilor. De cîte ori realitatea dezminte prostia sentimentală, omul simplu se supără fără măsură, de cîte ori pare să o confirme, omul se bucură și se topește într-un optimism duios. Pe asemenea supărări și bucurii se întemeiază atitudinile estetice, morale și politice ale mulțimilor". Este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dintotdeauna în limba germană și Nobelul din acest an revine literaturii germane, și nu, cum imprudent s-au grăbit să anunțe câteva televiziuni însetate de puncte de audiență, României. Pentru că, atunci când a fost cazul, meschinăria resentimentară românescă nu s-a dezmințit (vezi delațiunea odioasă a lui Zaharia Stancu împotriva lui Lucian Blaga, mașinațiunile tovarășului Miron Constantinescu împotriva lui Eliade, sau chiar comentariile acre de acum la adresa Hertei Müller a găștii pro Cărtărescu). Așa încât trebuie spus că a fost oarecum norocul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de mână de la ceea ce era evident la ceea ce era ascuns, țesătura de linii și forme pe care figurativul - personaje, enigme distilate În manifestări fizice - se potrivea perfect cu intensitatea sobră, și menținea totul Între limite naturale. Împiedica arbitrarietatea, urletul. Excesul. Dezmințea haosul aparent. Pe paleta mentală a lui Faulques, pictura avea greutatea unui cerc albastru, inexorabilul unei linii negre. Fiindcă - Olvido subliniase cândva această idee, deși cu siguranță era furată de la cineva - un măr putea fi mai teribil decât un Laokoon
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
înșela poate fi mai degrabă atribuită unui falsificator decît unui orator analfabet care oferă o versiune proprie asupra arborelui genealogic; acesta din urmă crede cu mai multă sinceritate în ceea ce spune. Absența unor texte scrise reduce drastic posibilitatea de a dezminți versiuni oficiale asupra trecutului prin confruntarea lor cu dovezi aparținînd contemporaneității. Borofsky (1987:144) comentează că: atunci cînd înregistrăm tradiții în cărți, noi, ca antropologi care privim subiectul din afară, contribuim la adîncirea caracterului incoerent al informației. În același fel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dezvoltării societăților industriale, cu circulația liberă a informației în societățile ne-industriale și în vremurile moderne în care au apărut sateliții și poșta electronică. Este suficientă o privire aruncată asupra datelor etnografice referitoare la societățile lipsite de scriere, pentru a dezminți validitatea acestei caracterizări. De exemplu, Foster (1979: 108-109), care a studiat satul Tzintzuntzan din Mexic la mijlocul anilor 1940, notează că "falsurile minore sau majore sînt la ordinea zilei". Copiii, spune el, "sînt mințiți permanent", iar înșelătoriile sînt utilizate în mod
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în toate acțiunile și opiniile sale. De altfel, se caută diversificarea surselor, evitarea purtătorilor de cuvânt oficiali, aflarea punctului de vedere feminin; cei slabi sau dominați nu mai sunt ignorați. Ideea că societățile "simple" sau "restrânse" sunt consensuale a fost dezmințită pe măsură ce studiile pe teren deveneau mai precise. Prin urmare, scriitura trebuie să înceteze să dizolve această diversitate într-o unitate abstractă; dimpotrivă, trebuie să o respecte și să-i devină ecou. Forma textului ia ușor aspectul ezitant al cercetării: tindem
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
al lui Petru Vintilă, Tinerețea unui erou, biografia apocrifă și hagiografică a șefului statului. întreaga literatură a lui A.E. Baconsky, de pildă, ca și o bună parte din literatura lui Marin Preda, pentru a începe cu doi iluștri dispăruți, dezminte o astfel de presupunere. Cel mai iubit dintre pământeni, ultimul roman al celui din urmă, s-a bucurat de un enorm răsunet, tocmai fiindcă evocă și analizează în adâncime, și cu mare curaj, drama intelectualului român, care-și vede distrusă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ne mai poate veni nimic niciodată etc., etc 27. Occident care a învins totuși sistemul comunist și de la care se așteaptă mereu, prin F.M.I., miliarde de dolari. în astfel de texte umile, resemnate, penibile să recunoaștem, și mai ales total dezmințite de istorie, Noica a mers în mod regretabil prea departe în sensul cedării, conformismului și compromisului. Stare de spirit foarte generală, de altfel. Realizarea sau măcar stimularea culturii paralele, cu dublă față ca mătasea, inclusiv de rezistență, rămâne nu mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Djilas pe întreaga sovietologie occidentală și, în special, americană. Singură această clasă activistă, nomenclaturistă a creat și întreține în mod esențial vitalitatea mitului situației ireversibile. Fiindcă doar acest mit îi legitimează apariția, existența, supraviețuirea, viitorul. Deși experiența istorică actuală îl dezminte categoric, noua clasă acționează în continuare în sensul mitului ireversibil. Ea deține încă puterea de fapt, convinsă că o merită, fiindcă, deși nu mai este o, vai ! în... sensul istoriei, o spune totuși pe față: j'y suis, j'y
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
simplu comportament și un context cultural și nu facem polemică ieftină și în definitiv facilă. Iată, de pildă, cazul cronicarului literar, care are o opinie personală și perfect legitimă (negativă), într-o săptămână și apoi este efectiv obligat să se dezmintă și să scrie săptămâna viitoare, în sens exact contrar, despre același autor. Și nu o dată. Dar marele vinovat este și rămâne, în primul rând, în mod evident, sistemul și apoi instrumentele sale. Acestea sunt adesea adevăratele victime. Apare și fenomenul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un alt aspect, cel puțin la fel de important. În definiția lor12 se face referire la cooperare, alături de competiție, pentru a evidenția importanța unei adeziuni colective la valori, reguli și instituții, în cadrul cărora nu există doar competiții, dar și colaborări. Fără a dezminți semnificația acestui aspect, trebuie subliniat că acesta pare un element principal pentru o funcționare eficientă a democrației, și, prin urmare, pentru o democrație ideală, dar dintr-o perspectivă mai mult empirică. Pe de altă parte, referirea la cooperare poate duce
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice și seducția dualismului gnostic, adultul s-a apropiat mai mult de tonica și relativizanta înțelepciune orientală, flirtînd cu tema jocului divin al creației, a lumii himerice, a incongruității nașterii, împiedicîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
regăsit cu delicii în maxima lui Alain Croix: "'A nu face nimic' e unul din cele patru țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu facă nimic inutil, nimeni nu mă va
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mental cu câteva luni în viitor, și mă întreb, cu tristețe în suflet, ce va veni când agenții noii creații vor merge în satele noastre să ridice noile impozite asupra succesiunii, asupra veniturilor, asupra profiturilor exploatațiilor agricole. Cerul să-mi dezmintă presentimentele, dar văd aici încă un rol de jucat pentru curtezanii popularității. Citiți ultimul Manifest al Montagnarzilor 6, cel pe care l-au emis în privința alegerilor prezidențiale. Este puțin cam lung, dar, la sfârșit, se rezumă în două cuvinte: Statul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
al realiștilor clasici. Cunoașterea codurilor diplomatice clasice nu mai este suficientă. În noua diplomație, ca și în actuala politică globală, nu există nici o cale de întoarcere spre trecuta unitate a culturii diplomatice și a limbajului disciplinei relațiilor internaționale. Aceste încercări dezmint nostalgia față de o disciplină mai puțin teoretică. Întoarcerea la presupusa epocă de aur nu mai e posibilă. În Vechiul Testament, Adam și Eva au trăit o rușine subită pentru goliciunea lor după ce au căzut din paradis. Realismul este de ceva vreme
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cum să distribuie, cum să ordoneze ceea ce posedă, au o importanță specială în literatura noastră de azi. Sub pavăza neînsemnătății ei, în lumea romanelor lui Norman Manea se insinuează, se infiltrează, cu o perseverență și o putere ce nu se dezmint, frica, plictiseala și suspiciunea, ca date umane intrinseci, o lume în care oroarea de alienare, fuga de alienare nu cunosc altă soluție decât „pustiul domestic”, ce nu mai puțin o erodează cu forța lui anihilantă, căreia nimic nu i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
466. Atunci când apare în finalul articolelor, adresarea directă dobândește valoare conclusivă, relevând valențe pragmatice evidente: "Un adevăr am voi să-i rămâie cititorului din toate acestea: că d. Grădișteanu a vorbit ca reprezentant al guvernului; că comunicatul care l-a dezmințit e datorit presiunii Austriei"467. f) Dramatizarea. De multe ori, articolele eminesciene constituie adevărate puneri în scenă, amplu regizate de jurnalist. Ședințele Camerei sunt prezentate ca niște spectacole de teatru, care suscită ironia fină a gazetarului. "Fabrica de palavre" din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Habermas, "Derrida nu procedează analitic", ci "mai degrabă în maniera criticii stilistice, descifrând în abundența retorică de semnificație a straturilor literare ale unui text care apare ca ne-literar ceva de ordinul unor comunicări indirecte prin care textul însuși își dezminte conținuturile sale manifeste"230. Astfel, Habermas vede în exploatarea retorică a textelor întreprinsă de Derrida însuși elementul cheie care le face sensibile la a fi "constrânse" să pară a afirma altceva decât au intenționat autorii lor. În acest sens, retorica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această barbarie Sulmonezul ar remarca o moralitate superioară, chiar dacă firească, față de cea a multor dușmani de-ai săi și chiar a multor prieteni. Din câte se pare, Ovidiu susținea o "propagandă" activă în favoarea prietenilor săi, a căror probitate nu se dezmințea (v. 39) în acel moment de răscruce al vieții sale și al statului roman! Ovidiu pune episodul cu Oreste și Pylades în gura unui respectabil bătrân autohton, tocmai pentru a evidenția prietenia rămasă constantă până la sfârșit (v. 39-100). Dacă astfel
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
IX, 16; 26; 27, 32; 50. Trebuie reîmprospătată încrederea pe care Celsus o avea în intervenția lui Maximus și alor săi (în primul rând, a fratelui Africanus: precizăm noi), pentru a îmbunătăți situația lui Ovidiu. Maximus nu trebuia să se dezmintă și într-adevăr nu a dezamăgit această încredere. După cum spune însuși Ovidiu în Epist. ex Ponto, IV, VI, la aflarea dureroasei vești despre moartea lui Paulus Fabius Maximus: Maximus luase deja decizia de a-l implora pe Augustus în favoarea lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să mă îndoiesc că tu, Paule, ai aplauda la aceste cuvinte [= la această găselniță a mea], aș crede că lebedele au culoarea lui Memnon" (v. 95-96). Nu, acest lucru este imposibil, pentru că Paulus și a sa gens nu se pot dezminți. "Neamul tău este demn de sufletul tău; pentru că tu ai inimă nobilă și loialitatea lui Hercule...". Mintea ta sublimă se ridică deasupra familiei tale, și nici numele tău de Maximus nu este mai mare decât geniul tău (v. 99-104). Cum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]