1,830 matches
-
belgiene, olandeze sau daneze, grecești, spaniole sau britanice. Această lucrare îl va lămuri într-o oarecare măsură. Dar, mai ales, sîntem conștienți că producem aici, în ceea ce privește istoria comunismului, o lucrare de gradul al treilea. Istoriografia militantă a comunismului, panegiric sau diabolic, a umplut rafturile librăriilor. Modele succesive sau contradictorii au asigurat succesul mediatic al cîtorva "vedete" foarte repede uitate. Astăzi, există mai degrabă liniștea indiferenței. Pe nedrept, credem noi, deoarece pentru a înțelege epoca noastră va trebui să înțelegem comunismul. De
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care nu mai vrea să vadă pentru că acolo, se simte foarte bine, acolo se crede eternizat. E un păcat, am putea zice, de țărmurire sufletească. Și câte nu urmează de aici, ce urâte porniri se înrădăcinează în suflete cu o diabolică îndârjire: Gândurile se desprind să urmeze numai o cale, aceea care pornește de la tine și se întoarce tot la tine, mulțumite de ce au strâns pentru tihna ta. sentimentele își arogă dreptul să nu fie tulburate de nimic în alegerea lor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
emoțională, sexuală, socială, dar și prilej de a-și descărca sufletul macerat de complexe și multiple frustrări. Zis și făcut. Pune la punct o strategie și un mod de a opera fără fisură, prevăzând cele mai mici detalii, cu inteligența diabolică a maniacului depresiv. Cumpără o casă veche de țară, departe de lumea dezlănțuită (la 10 km de Londra și la 3 km de satul Lewes), cu pivniță, din care se ajungea într-o debara-criptă. O dotează cu tot ce trebuie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe plajă, dacă ținem seama că, vrând să se salveze reciproc, sunt cât pe-aci să se înece. În drum spre hotel, sunt zăriți (de fapt, pândiți) la bordul bărcii ce-i aducea, drept care se trezesc din nou în mrejele diabolicelor gazde. Actul final al scenariului urma să se declanșeze. Robert îl duce pe Colin la barul din prima noapte (nu înainte de a-l expune unei zone bântuite de homosexuali lubrici), lăsând-o de fapt pe Caroline să-și facă rolul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și rocambolești, declanșate în prezent de cuplul Don Juan Leporello, dar și (mai ales) de-a lungul celor patru veacuri de supraviețuire artistică a mitului. De adevărata identitate a lui Leporello, silf migrator în timp și spațiu, partener și rival diabolic, menit de ierarhii infernali să-l formeze și informeze pe Don Juan, se convinge, în fine, naratorul-martor, totul spre satisfacția cititorului. Așadar, servitorul supus, sucubul istoric al lui Don Juan, nu era altceva decât emisarul Iadului, cobaiul menit să se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tactici și armamentul de asediu pe mare, pe uscat și subpământean (galeriile săpate de otomani pe sub ziduri pentru a pătrunde la Cetate). Dincolo de aspectele militare ale bătăliei (cel mai mare tun al tuturor timpurilor, aruncat în luptă de Mehmet, turnuri diabolice de asalt, cocteilurile de foc grecesc, a cărui compoziție constituia un secret milenar), Waltari evocă abolirea oricăror comandamente morale pe fundalul inevitabilei beții a morții colective. Grămezi de cadavre, foamete, preacurvia fetelor oferite de codoși venețienilor instalați la Blaherne, trădarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vom ezita tot mai puțin să credem că e vorba de români: "Lipsa la ei a oricărui sentiment de onoare și demnitate ia adesea forme delirante, oamenii aceștia au ceva stricat în fibra rasei lor. Ceva profund neserios, o frivolitate diabolică, un spirit critic complet ineficient, combinat cu o excesivă indulgență față de sine, părerea lor despre ei înșiși este, în definitiv, dintre cele mai proaste și tocmai asta le justifică toate abdicările, valoarea lor supremă e bășcălia, uneori îmi fac impresia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îl va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor". De fapt o cursă, capcană, labirint. O bolgie a coșmarului entropic, tărâm al luciferienilor și proiectelor lor "științifice" de fericire alchimică, secreție a unor proceduri cel puțin diabolice, grotești și otrăvitoare. Marele Brigand însuși, deposedat de însemnele magnificenței sale, căpetenie acum a gloatei de alaopoliți, este de fapt ostaticul luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mult decât s-ar putea crede. De-o bună bucată de timp, procurorul se retrăsese din elita separeului de la "Concordia", pentru a se însoți cu femeia iubită. De care se lasă înrobit, anihilat, mistuit. Iubind-o cu un egoism feroce, diabolic, punându-și în operă în cele din urmă năravurile patologice de voyeurist. Fascinat și stârnit nu de păcatul posesiunii, ci de cel al dorinței. Ce-l izolase de lume, în vidul etanș, ostil oricărei comunicări. De unde și unele fantasme eroto-demențiale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cea care domină morală grupului. Comparația femeilor pariziene cu modelul de păpușă este frecvență 117, sugerând rolul lor decorativ și de obiect de plăcere. În descrierea baronesei de Frémines, se merge mai departe de aparenta de păpușă, surprinzându-se caracterul diabolic al jucăriei-păpușă pentru adulți: "Une jeune femme qu'on comparait toujours à une poupée, une pale et ravissante petite poupée blonde, inventée et créée par le diable lui-même pour la damnation des grands enfants à barber!" [Maupassant, Notre cœur, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spectacle, leș causes șont leș coulisses et leș machines. Leș principes, c'est l'auteur." Academicianul Mihai Cimpoi consemnează această latura a creației balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte scenice, într-un joc diabolic al luminilor și umbrelor, în mizarea pe ceea ce scoate în evidență contrastul. Din grăuntele melodramatic ce nimerește pe scena teatralizata cresc lăstarii dramatismului, supuși, apoi, unei tragice uscări treptate" [1989, p.203]. 166 Julien Sorel își gândește existența în termenii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
membri care împărtășesc valori comune și care se ocupă cu prezervarea și extinderea sistemului. Treaba noastră este să consumăm cît mai mult, iar treaba asasinilor economici este să asigure legăturile sistemului. Dacă dăm greș spune Perkins o formă și mai diabolică de asasin economic, șacalul, intră în scenă. Iar dacă și șacalii eșuează, atunci treaba pică în sarcina armatei" (p. 15). Aceste personaje s-au înmulțit tot mai mult, poartă oficial diferite titluri, iar marile companii fac tot mai mult recurs
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fatale. Identitar, el nu are acces complet la civilizația venețiană, dar, totodată, prin naturalizarea europeană, protagonistul nu mai găsește nici calea de întoarcere în lumea Egiptului arhaic. Maurul își pierde, ca atare, reperele, devenind manipulabil și vulnerabil (ipostază perfectă pentru diabolicul Iago hotărît să-și ducă la bun sfîrșit răzbunarea pentru propria-i lipsă de recunoaștere!). Ucigînd-o, sălbatic, pe Desdemona în final și aflînd adevărul, Othello se compară singur cu "indienii primitivi" din Lumea Nouă, văzîndu-se, implicit, drept un "barbar" inapt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
identitatea. E aici, fără dubiu, și o provocare (hybris) a limitei umane (valabile, iată, și pentru conducătorii absoluți!), însă observăm, mai presus de orice, războiul dintre două reprezentări culturale: exercițiul și mimarea actului de putere. Înainte de a-și începe acțiunea diabolică, de eliminare a lui Duncan de la vîrful piramidei medievale și de a-i fa-cilita propriului soț accesul la regalitate, Doamna Macbeth, în Macbeth, are un monolog terifiant, în care cere ca forțe transcendende să-i "extirpe" feminitatea: "Voi, duhuri, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
teratologice. Una foarte scurtă de altfel -, The Cask of Amontillado/Balerca de Amontillado pe numele ei, își propune ceva mai mult decît să relateze etapele unui asasinat monstruos. Vrea să descrie detaliile crimei perfecte. Să urmărim împreună fazele acestui plan diabolic și să încercăm să înțelegem de unde vine aura amintitei perfecțiuni! Acțiunea e plasată în Italia tradițională, la momentul Carnavalului venețian. Ar fi bine să reținem, încă de pe acum, semnificația spirituală a sărbătorii, cu întregul său arsenal de festivități simbolice, din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
paradigme de existență în societăți industrializate, spre jumătatea veacului al XX-lea), intrînd, cu ușurință, în aria tulburărilor psihice și nervoase, a patologicului și pornirilor sangvinare, a sugestiilor oculte și gesticii criptice ș.a.m.d. Eroii mor și învie, sînt diabolici, mint cu metodă și premeditare (mai ales naratorii lui Poe au această capacitate cum s-o numesc? "epică", de a distorsiona adevărul, manipulîndu-și auditorii, inclusiv pe cititor, în scopuri bine determinate, deși obscure), ucid și devin, fără menajamente, complici la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
corpului dezmembrat aude distinct bătăile pline de viață ale inimii celui decedat. Simțul auzului patologic, hiperbolizat la începutul narațiunii, nu mai este un argument al simplei crize nevrotice, întrucît zgomotul capătă materialitate, pare a fi perceput chiar de către polițiști care, diabolic (în viziunea torturatului personaj), amînă momentul adevărului doar pentru a prelungi agonia. Cuprins de exasperare, eroul cedează nervos, admițîndu-și crima și indicînd locul ascunderii cadavrului, loc malefic, stigmatizat de contracțiile "inimii destăinuitoare". Ceva deranjează la simplitatea și coerența raportului investigator
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l proteja pe Miles de privirile diabolice ale lui Peter Quint pe care, se înțelege, doar naratoarea îl vede, guvernanta îl strînge atît de tare pe copil în brațe, încît ... îl omoară, asfixiindu-l). James introduce aici, spre stupoarea, aș zice, contemporanilor săi, o problemă mai subtilă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la vechiul său prieten, Adrian, pentru a-i propune un tîrg neobișnuit. Îi cere nici mai mult, nici mai puțin decît să accepte la rîndul lui un interviu cu Fanny Tarrant (interviu provocat de el însuși, pe căi ocolite, pentru ca diabolica ziaristă să nu realizeze capcana), pe care să-l înregistreze pe un al doilea reportofon. Ulterior, Adrian ar trebui să redacteze un text al său pe marginea discuției, unde să discrediteze pe Fanny Tarrant și metodele ei neortodoxe de dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Este interpretarea Între alții a lui Arundati Roy, scriitor indian, care, denunțând această II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană putere mondială, denunță În același timp terorismul ca fratele său geamăn, diabolic geamăn al sistemului, sistemul fiind cancerul și terorismul metastaza sa (s.n.Ă”. Este o naivitate a omului modern de a crede că, devenind „civilizat” și „civilizând” ansamblul planetei, pune capăt barbariei și violenței. Impunând lumii ceea ce el numește „civilizație”, omul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Soarelui? Pentru că soarele li se strecoară în vene, le aprinde și le umple inima de dorințe și de pasiuni. Mocnesc în ei dorințe pe care nu ajung să le satisfacă niciodată. Mai mult decît atît: sunt cuprinși de o agitație diabolică. S-au împrăștiat pe pămînt și suferă, se chinuie, luptă incontinuu." Pentru prima oară în istoria omenirii, o lume este pe cale de a cuceri întreaga planetă și de a distruge toate celelalte lumi, fără excepție. O lume care ia în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
eșec sublim. Ce cred specialiștii notorii în opera lui Mallarmé despre "decodificarea" propusă de Meillassoux? De pildă, Bertrand Marchal, profesor la Sorbona și editor al Operelor complete ale poetului în Pléiade consideră că avem de a face cu "o carte diabolic de inteligentă și seducătoare", ce are meritul uriaș de a încerca o comprehensiune globală, nu o simplă descifrare poetico-numerică a textului mallarmean, sau o speculație filosofică. În plus, acest poem e privit în continuitatea unei aventuri intelectuale ce debutase cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
faptul, iar imaginația nu mai reprezintă un centru creator de sensuri, ci o oscilație lipsită de referință și rațiune, la fel cum și naturalul încetează să mai existe: "A existat mai înainte o clasă specială de obiecte alegorice și puțin diabolice: oglinzile, imaginile, operele de artă simulate, dar transparente, manifeste care aveau stilul lor. Și plăcerea consta în a descoperi "naturalul" în ceea ce era artificial și contrafăcut. Astăzi, când realul și imaginarul se confundă în aceeași totalitate operațională, fascinația estetică este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De la séduction, la discutarea termenului de seducție pe trei paliere distincte: primul, conturat de stadiul ritual al seducției, în care aceasta are caracteristicile dualității, magiei și agon-ului; al doilea, stadiul estetic, caracterizat de strategia seducătorului kierkegaardian, apropiindu-se de ironie, diabolic, relații interumane și dialectica lor; al treilea, cuprinzând trăsăturile etapei politice, în care seducția se pierde în simulare, în solicitare și schimb. În Stategiile fatale, Baudrillard adaugă o lume a patra, a transpoliticului, care este locul preferat al catastrofei, al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]